Acatizie şi extaz
Dan1
Pentru că sunt o persoana liniştită şi discretă, mă indispun oamenii agitaţi, repeziţi şi care vorbesc tare. Pe lângă aceste calităţi, par să nu fie dotaţi nici cu o minimă înţelegere a “limbjului trupului” ca să zic aşa, astfel că interpreteaza total eronat privirile mele încruntate şi scrâşnetul dinţilor şi întotdeauna fac cum fac şi se asează pe lângă mine.
Azi am plecat către un hipermarket aflat la doua staţii de mine. Deoarece, de multe ori când am fost cu maşina n-am găsit loc de parcare iar când am găsit, am găsit-o şi zgâriată cu cheia, am zis să merg cu tramvaiul.
Încă din staţie remarcasem un tânăr care stătea cu telefonul la ureche fără a părea că vorbeşte cu cineva, părea că pur şi simplu îl ţine la ureche. Era îmbrăcat reglementar “de carter”, adică cu un tricou portocaliu pe care scria “de puta madre” din paiete, o pereche de pantaloni albi jegoşi care se terminau sub genunchi, din care ieşeau două strâmbături subţiri, albe şi fără pic de păr încălţate în nişte “adidaşi” orbitor de albi în care ar fi încăput tălpile lui Yeti fără probleme. Serios, am văzut clăpari care ar fi părut delicaţi pe lângă aceşti “adidaşi”. Pe cap purta, evident, o şapcă roşie cu cozorocul la spate pe care scria NY. Era nebărbierit şi avea nişte floace rare pe bărbie şi altele, la fel de rare, pe fălci. Emana un miros puternic şi strident de aftershave sau deodorant de-mi venea să tuşesc de câte ori trecea pe lângă mine. Se foise în sus şi-n jos în jurul meu cu pas grăbit şi întoarceri repezite, iar în puţinul timp în care se oprea în loc, bâţâia din picioare, îşi muta greutatea corpului când pe un picior, când pe celălalt, tropăia, lovea cu piciorul balustrada din staţie, icnea, pufnea (şi cred ca şi…)
Când veni tramvaiul, tânărul mă îmbrânci ca să urce el în tramvai înaintea mea, ţinând tot timpul telefonul la ureche. O luă înainte pe culoar fără vreo urmă de intentie că ar vrea sa-şi valideze cardul, dar, văzând ca eu m-am oprit în partea opusă uşii, unde nu sunt scaune şi e locul mai larg, se întoarse tropăind şi se proţăpi lânga mine. În aceeaşi clipă începu să răcnească în telefon “Nu coaie, nu vin în niciun club coaie! Coaie sunt obosit coaie, mă duc să mă culc coaie! Da coaie, sunt în trafic coaie! Şi cât ati baut coaie după ce-am plecat eu, coaie? Coai-eşti nebun? Bagaboanta aia coaie?” repetând aceste fraze memorabile şi pline de sensibilitate de mai multe ori în timp ce bâţâia din picioare ca un apucat.
La prima staţie se mai urcara nişte călători şi se înghesuiră între mine şi el, iar la următoarea trebuia să cobor, aşa că sângele mi se mai linişti din clocot. Cobor, scap. Ei bine, ca şi la urcare, mă îmbrânci şi coborî şi el când tramvaiul opri în staţie. Prima reacţie a fost să mă urc înapoi în tramvai, să cobor la următoarea şi să mă întorc pe jos o staţie, dar ştiam că mai sunt şi alţii ca el care mă pândesc din umbră.
L-am reîntâlnit în hipermarket şi nu mi-a venit să cred. Stătea într-o stare de prostraţie în faţa unui raft părând că se uită la nişte chimicale de curăţat, detergenţi, treburi de-astea. Stătea nemişcat ca o stană de piatra, niciun muşchi nu i se clintea.
Înainte de plecare a trebuit să mă întorc prin locul cu pricina pentru că uitasem să iau ceva. Era tot acolo, deşi aş putea să jur că se mişcase vreo doi-trei centimetri.
Ce de fudulii in text. =))
C.oaie, unu’ de-ăsta în tramvai, c.oaie?! Păi ăștia nu umblă cu Mercedesu’?!
Daca nu a bagat si 20 de “PLM” in conversatie era de level mic ala…
Bine, mă Dane, da’ omu’ zisese la telefon că e obosit. Ațipise și el puțin în fața raftului ăluia, care e problema? Se odihnea un pic și apoi continua cumpărăturile.
Băi c + oaie, dracii ne-a luat, daca am inceput sa zicem: “TÂNĂRUL mă îmbrânci ca să urce el”. Cum s-au mai dus vremurile alea când ziceam: “l-am îmbrâncit pă unchiaşul ăla”…
Poate i se terminaseră bateriile…
Doooomnu Dan1, cine dreaq te pune sa mergi la hipermarket? :)) zi drept, te-a trimis doamna Dan1 sa-i cumperi solutie de curatat covoare, ca sa ai ce face in timp ce astia se distrau la Cotco Party? 😀
„Şefu’ se plictiseşte”, îmi zic. „Probabil, doreşte companie de calitate”.
– Luaţi loc, domnu’ Julius, mă pofteşte Petreanu, cu o voce spartă, fără să-şi ridice ochii din ziar.
Când e bine dispus, îmi spune „băi Giulius”; când e prost dispus, sunt „domnu’ Julius”, cu „J”.
Petreanu isprăveşte de citit reportajul, împătureşte ziarul cu grijă şi îl aşează pe birou, netezindu-l cu palmele.
– Domnu’ Julius, dumneavoastră scrieţi de mult cu „p…” şi „p….” la noi în ziar?
Deci avusesem dreptate, era prost dispus.
– Nu, zic. Dar aşa vorbesc ăia, nu le-am scos ca să păstrez dialogurile fireşti. Ştii că reportajele mele au o notă realistă.
Domnule Dan1, ce noroc aveti de un mogul precum Julius! :))
“mă indispun oamenii agitaţi, repeziţi şi care vorbesc tare” – dadusi de pamant cu oltenia toata! 🙁 pff.. sper ca nu citeste si signi 🙂
Ceva-i lipseste lui c.oaie asta… Nu mesteca guma? Nu fredona manele?
Voua vi se intampla numa chestii naspa prin Bucurestiul ala?Ba masini care nu pot circula linistite in Dristor(asta-i un cartier probabil),caini furiosi,leagane de toata jena si acum tipi gen C.oaie.Poate ne mutam pe Fashion with Passion.
Am auzit că pe Fashion with Passion umblă câinii cu bentiţe-n coadă.
Bine ca voi va distrati p’aici si comentariul meu sta singur-singurel in duba… [-(
asta sigur, chiar dacă are adibasi de un alb strălucitor, nu face parte din vârful lanțului trofic
Acatizie!…
Bă c. da’ le ai cu cuvintili ăştia!
Mai era unu’ care in loc de organele enuntate folosea “patroane”, si altu’ care folosea “bos”. “Salut bos! Ce faci bos! Bine bos! Si ia zi bos..”
Da, deci un baiat cuminte, care nu sta tarziu la chefuri, nu bea atat de mult ca altii si nu umbla cu bagaboante. Si foloseste si foarte des apelativul de politete contemporan, care denota o gramada de respect in gasca lui, sunt convinsa. Ce ai sa-i reprosezi, n-am inteles? :))
Bre, pe mine nu m-a impresionat nici aspectul, nici limbajul si nici comportamentul tânarului, ca e deja standard de cartier, ci tranzitia de la o stare la alta! Am mai vazut prin hipermarketuri oameni catatonici uitându-se hipnotizati la raft, dar credeam ca asa sunt ei tot timpul. Pe-asta l-am vazut, el nu era asa, el era plin de viata când a intrat. :))
Ce m-a mai frapat a fost raftul la care se oprise. Daca era un raft cu spray-uri sau “încaltaminte sport” sau telefoane, puteam întelege, dar asa… :-/
Coane, eu cred ca tipul era vocalul de la Guta sau Minune, ceva in genul acesta.
@Dan1: Io zic sa-i intrebi pe domnii doctori, ca ei se pricep mai bine. Din descriere, ma gandesc, ca un amator ce sunt, la urmatoarele cauze:
– luase ceva intre timp, de unde si pasiunea subita pentru chimicalele din raft;
– avea diabet;
– lua anticonceptionale;
– se intalnise cu Remus Cernea la raionul de vopseluri.
@rada,
cu nea gigi vrei sa spui … ca remus cernea nu are palat de aur inca
@Dan1:
Cum te-a frapat raftul la care se oprise ăla, mă Dane Unu? Dacă era la telefoane sau adidași, se învîrtea ca titirezul pe-acolo, le compara, le pipăia. Dar din raftul cu detergenți ce să înțeleagă?… Ăla aflase în exact acel moment că există și alți detergenți decît Dero, era șocat de Cunoaștere!
@Rada: M-am gândit si eu la asta! In general acatizia asta survine dupa medicatie, din ce stiu eu. Pe el nu l-am vazut, dar am vazut alti tineri din aceeasi categorie socio-profesionala cu el bând redbull sau glontz sau alte
tâmp“bauturi energizante” în mijloacele de transport în comun. Cred ca bause si el mai-nainte iar în magazin se deshidratase brusc si intrase si în sevraj. :))am numarat… de 11 ori c***e…:))
@Camelia: A mai si repetat! :))
@Radu Udrescu: da, da, juca intr-o liga inferioara! :))
@Airy: noi o ducem greu in Capitala, sa nu ne invidiati, chiar daca s-au ieftinit ridicarile de pe Dorobanti, tot ne ustura la portofel. Si Dristor e un cartier “draguuut” care are chiar statie de metrou 😉
@Dan1: cred ca personajul din poveste tocmai terminase un mic sevraj, de-aia era asa linistit la rafturi…
Bucurestiul a ajuns un oras naspa de tot. Plin de caini vagabonzi sau de caini lasati liberi de catre stapani (m-a muscat unul acum vreo doua saptamani), de golani si de golance de toate tipurile, de masini care gonesc si nu respecta regulile de circulatie, de cersetori, de oameni ai strazii, de gunoaie. Este groaznic. Nu te mai poti plimba in liniste pe strada, nici in parc.
Cms, Doc Sendroiu, un aviz specializat? De la “Colegiul Medicilor de pe DC” :))
Sau Camionagiu? Un aviz psihologic? :))
@Dan1: Mie mi se pare perfect regulamentar ca răşpectivu’ să contemple rafturile cu detergenţi! Cred că dacă te uitai mai atent la el, ai fi văzut că le privea chiar disperat: te-a observat că stai numa’ pe urmele lui, ştia că eşti la filaj şi tocmai îşi dăduse seama că i-ai remarcat pantalonii albi, jegoşi, care se terminau sub genunchi…
Bre! Copchilaşul ăla ştia că îl vei face de râs pă deili cotcodac! 😀
@Old John Wheel: spera! Sa apara si el pe DC! :))
@Dan1: Eu nu mă pronunţ! Poate fi la fel de bine un ciclotimic, un catatonic, un caz de intoxicaţie cu aftershave sau o dovadă evidentă a existenţei Marelui Păpuşar, care din când în când trebuie să mai meargă şi la toaletă. 😛
@Cms: No, aşé! :))
@Cms: Ciclotimic zici?
@Cms, Dan1: Măh! Vorbiţi frumos, nu vă mai înjuraţi, că îndată vă treziţi cu
minoriiRoseN pe aici şi vă faceţi de râs! Hai, am înţeles, catatonic mai treacă-meargă… da’ o băgarăţi şi p-asta cu ciclotimicu’?! :))@Old John Wheel: adica i-o venit ciclu? =))
@RoseN: La timp! Nuuu? 🙂
Dan1, l-ai intilnit pe Tinar si Nelinistit himself !
Avea pofta de fudulii si spera sa le gaseasca in raionul drogherie:D
@Cms: @Old John Wheel: e a treia oara pe ziua de azi cand deschid un tab cu dex online :|. E prea mult pentru mine, jur :”>
@Cici: Stai sa vezi daca o sa comenteze si camionagiul! Ca sunt termeni total diferiti! =))
@Dan1: 🙁 La textul meu n-a comentat Camio nimic :(( plang :((
Cici, păi când ai intrat aici, mogulu’ nu te-a pus să semnezi că intri pă proprie răspundere pă acest sait
de umorde cultură şi de dezvoltare a vorbirii? 😀Na, drace! Vorbeam de
RoseNbelele şi împieliţatu’ iote-l c-o şi apărut! Zici că a presimţit în cafeaua de azi dimineaţă! Aşea cevaaa!… )))@RoseN: Se alinta si el! :))
@Old John Wheel: eu una n-am semnat nimic, ca avocata mea era in concediu, deci se pune c-am scapat :))
zau…cine te pune sa bei cafea :))
@Dan1, Old John Wheel şi Cici: Am fost invocat! 😛
Ziceţi mersi, dacă apărea tartorul cel mare, Doc. Şendroiu, n-aţi mai fi scăpat până dimineaţă. Cici şi Old John Wheel ştiu la ce mă refer. :))
@Cms: Bre, ma gândeam ca s-ar putea sa fi avut si o cadere de calciu! De la Calgon-ul de pe raft, daaa? :))
@Dan1: nici măcar atâta inimă n-ai avut să-l avertizezi că trebuia mai întâi să dizolve calgonul ăla şi abia pe urmă să-l bea? 😕
@Old John Wheel: cred ca am scapat vigilentei mogulului! :)) M-am infiltrat subtil pe DC 😀
@Dan1: acatizia e un fel de ftizie, sau cum?
@Dan1: eu cred ca dorea ceva de spalat creierul. Cand cumperi un produs de spalat creierul, trebuie sa analizezi atent fiecare oferta: nu e de ca si cum cumperi bio carpet din ala de curatat sosete …
@sendroiu: Un fel de fitze, cred! Merci doc pentru comentariu, ca uite ce zicea rautaciosu’ asta! :))
@sendroiu: Sincer, uitandu-ma la el as fi putut sa jur ca e tot aia! :))