ErRon

M-am îndrăgostit de profu’ ăsta în urma unei conversaţii în contradictoriu pe care am avut-o pe tema naţionalismului. Mă înscrisesem la jurnalism, ca a doua facultate, iar individual era diferit de tot ceea ce cunoscusem pănă atunci în materie de profesori universitari. Era un tip tânăr, înalt, gras, bărbos, ochelarist şi deştept, cu nişte ochi căprui foarte vii în care juca permanent o flacără.

La un curs, venise vorba de alde Funar şi ne-am contrazis. După, să nu rămân cu sechele, m-a invitat la cofetăria Carpaţi să mai “detaliem înţelesul cuvântului patriotism”. Mi-a spus bancul cu Ion si Janos care vorbeau despre Mihai Viteazu. “Mă, Janos, io te omor pe tine! – Da’ de ce, că noi preteni buni, Ioane! – Mă, ungurii tăi l-o omorât pa Mihai Viteazu, mă! –Da, Ioane, da’asta o fost amu patru sute de ani! – Nu-i bai! Io acuma am aflat şi acuma te omor!”. Şi cu bancul acesta m-a cucerit. Mi se pare că a plătit el şi consumaţia, totuşi!

După ce întâlnirile din biroul lui, frugale dar atât de plăcute şi sănătoase, nu ne-au mai mulţumit, am ajuns, într-o după-amiază târzie de început de vară, în apartamentul în care stătea cu chirie. Avea trei camere apartamentul şi una dintre ele o subînchiriase unei fătuţe din oraşul lui, fiica unui prieten, pe care-o medita să intre la facultate.

Am salutat, fără însă să fie făcute prezentările, şi ne-am retras în cea mai îndepărtată cameră. Deja se întunecase, aşa că a aprins o lampă mică, de veghe. Camera era o bibliotecă imensă, doar rafturi de cărţi de-a lungul pereţilor şi un computer pe birou. Nu exista cheie la uşă. Covorul era moale şi pufos, de cu totul altă calitate decât mocheta meschină din biroul lui de la facultate!

Pregătirile premergătoare fuseseră făcute, hainele aşezate în grămăjoare alăturate, urma să trecem la partea cea mai frumoasă. Când, fără vreun avertisment, adolescenta a bătut la uşă şi în secunda următoare a intrat în cameră, cu telefonul mobil în mână.

– Domnule profesor…, a apucat să spună şi a ieşit ca muşcată de şarpe.

Apucasem să mă retrag după uşă şi să iau o poziţie foarte decentă, dar el nu reuşise să schiţeze nici un gest. Prin uşa închisă i-a strigat fetei că merge le telefon în câteva secunde.

Şi-a luat pantalonii şi un tricou şi s-a dus să vorbescă la telefon, cu tatăl fetei, despre stadiul pregătirii acesteia. Nu-mi amintesc modul în care s-a desfăşurat seara apoi, doar că mă înecam de râs în momentul în care s-a întors.

Fata a intrat la facultate fără probleme. Probabil a meditat-o intensiv, mai mult de frică să nu lase vreun moment de tăcere între ei.