A murit Steve Jobs, prietenul lui Tudor Chirilă
Julius
Probabil şi voi eraţi curioşi să vedeţi cine va scrie cel mai prost text despre moartea lui Steve Jobs. Noi am votat în unanimitate pentru Tudor Chirilă. Ne place să credem că a fost un vot obiectiv şi nu ne-am lăsat purtaţi de resentimente, deşi fiecare dintre noi a fost nevoit la un moment dat să asculte mult Tudor Chirilă aşteptând să se îmbete vreo gagică.
Iată şi formulările care au întrunit punctaj maxim:
1. „A murit un prieten, cineva foarte apropiat”
Practic, de la moartea Mădălinei Manole încoace nu a mai murit cineva atât de apropiat de noi. Apple deţine doar 10% din piaţa mondială de calculatoare, iar în România şi mai puţin, dar toţi am avut la un moment dat prin casă un Mac care merge şi acum, doar că era cam vechi şi l-am dus la ţară. Eu am fost atât de apropiat de Steve Jobs încât probabil sunt ultimul om care a vorbit cu el, l-am rugat să vină să mă tracteze până-n service că nu-mi porneşte maşina. „Bătrâne, ai un calculator prost pe maşină. Trimit mâine doi băieţi de la mine să-ţi pună un Mac pe Peugeot, cu ăsta n-ai probleme, nu mai rămâi cu maşina-n drum. Le zic să-ţi pună şi două, trei aplicaţii mişto, pe restul le cumperi tu de pe iTunes”.
2. „un Prieten”
Sexul cu femei trecute de 30 de ani e foarte mişto, Tudore. Serios. Îţi zic fiindcă, dacă o să continui să scrii „un Prieten” şi „un Om, cu O mare”, n-ai să afli niciodată, aici trebuie altfel de vrăjeală. Încearcă şi ceva nou, altfel o să cânţi toată viaţa despre femei cu aceeaşi pricepere cu care scrie Cărtărescu pe acelaşi subiect.
3. „Steve Jobs a oferit lumii nu doar produse, ci un mod de viaţă”
Când am împlinit 18 ani, tata m-a chemat la el şi mi-a spus: „Fiule, ai crescut, eu nu mai am ce să te învăţ. Uite aici o casetă cu Steve Jobs, priveşte-o şi bagă la cap. Şi acum, du-te cu Dumnezeu”. „Tatăă”, am strigat, „nu vrei mai bine să-mi trimiţi bani cât sunt la facultate şi să-mi dai caseta după aia?”. „Bine”, a zis tata, gândindu-se că n-ar strica să investească totuşi în educaţia lui fii-su. Mi-a zis că n-ar vrea să-i crape obrazul de ruşine dacă o să se întâlnească vreodată cu Ioan Chirilă şi o să-i zică ăla: „Eu am doi băieţi. Unul e cam bolovan, dar celălalt să ştii că a ajuns antrenor de fotbal!”.
A murit de inima rea bre, saracu’, când a vazut ca ifonu’ 5 n-a fost sa fie nici de data asta…
Probabil de azi va vinde aripi la ingeri 😉
[…] http://www.dailycotcodac.ro : Julius Probabil şi voi eraţi curioşi să vedeţi cine va scrie cel mai prost text despre moartea lui Steve Jobs. Noi am votat în unanimitate pentru Tudor Chirilă. Ne place să credem că a fost un vot obiectiv şi nu ne-am lăsat purtaţi de resentimente, deşi fiecare dintre noi a fost nevoit la un moment dat să asculte mult Tudor Chirilă aşteptând să se îmbete vreo gagică. Iată şi formulările care au întrunit punctaj maxim: 1. „A murit un prieten, cineva foarte apropiat” Practic, de la moartea Mădălinei Manole încoace nu a mai murit cineva atât de apropiat de noi. Apple deţine doar 10% din piaţa mondială de calculatoare, iar în România şi mai puţin, dar toţi am avut la un moment dat prin casă un Mac care merge şi acum, doar că era cam vechi şi l-am dus la ţară. Eu am fost atât de apropiat de Steve Jobs încât probabil sunt ultimul om care a vorbit cu el, l-am rugat să vină să mă tracteze până-n service că nu-mi porneşte maşina. „Bătrâne, ai un calculator prost pe maşină. Trimit mâine doi băieţi de la mine să-ţi pună un Mac pe Peugeot, cu ăsta n-ai probleme, nu mai rămâi cu maşina-n drum. Le zic să-ţi pună şi două, trei aplicaţii mişto, pe restul le cumperi tu de pe iTunes”. ( in urma cu cateva secunde ) 1 vizualizari | via Bun_De_Citit | Ingroapa | | | | Pe Blog | a murit steve jobs prietenul lui tudor chirilă Toate […]
Compunere liberă despre FEMEIE a elevului Gigel:
Femeia este o fiinţă, pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pământ după chipul şi asemănarea lui, deşi toţi o preferă după chipul şi asemănarea Pamelei Anderson.
De fapt şi femeia este tot un fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face fără ea: nici politică (vezi madam Thatcher), nici vâlvă (vezi Mrs Hillary Clinton), nici miliarde (vezi madam Rotschild), nici copii (vezi mama).
Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte tinere.
Cele mai în vârstă intră în categoria „femei bine”.
„Femeile bine” sunt acelea care au împlinit 50 ani, dar spun la lume că merg pe 39.
Oricum, la femei nu are importanţă vârsta, ci cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că, dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice, poţi să spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi primeşte deja pensie.
Femeia este subiectul celor mai multe cântece de dragoste, de aceea dragostea este întotdeauna cu cântec.
Tata spunea că fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil de trăit.
Cea mai mare calitate a femeii este zestrea.
Cel mai mare defect al femeii este maică-sa.
“Sexul cu femei trecute de 30 de ani e foarte mişto” subtil, subtil mogule, daaaaaa’ daca-mi permiti, din experienta recenta cu alesul gagicilor de pe balcon vorbesti? =))
Cărtărescu s-o facut de cacao. n-o luat nobel :)) deci nu se mai poate compara..
Eu nu inteleg legatura dintre Chirila si IT-istul acesta!
Am cautat pe google si l-am aflat pe Chirila cantaret, dar unde si-a exprimat aceste ganduri? Scrie pe undeva, a dat un necrolog in Adevarul??:D
Ne ducem dreaq toti.
ErRon, nu, da ca orice iubitor de atentie de minore si de luxate cerebral, tre sa mai stoarca fro doo lacrimi pana urmatorul concert, sa nu ii scada cota :))
Eu nu ştiu cum puteţi face băşcălie cu atâta nonşalanţă la moartea unui om care a înţeles că se poate schimba lumea doar asortând la un monitor alb un mouse alb, o tastatură albă şi o unitate centrală albă.
http://www.bzi.ro/gallery/poza-zilei-1
=))
Dar ce are varsta cu femeia? Stiam ca la barbati conteaza, nu la femei.
@andryusha: Drept pentru care a inceput sa le coloreze.
Nu stiu daca va trece de moderare ce vreau sa postez, dar incercarea moarte n-are (spre deosebire de Steve Jobs)
Iar daca va trece de moderare probabil ca voi fi huduita pentru cat e de lung comentariul. Spor!
Aceasta este transcrierea textului citit de Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford.
Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.
Prima poveste este despre unirea unor puncte.
Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?
Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita.
Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: “Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?”. Au spus “Bineinteles!”. Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.
Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile.
N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.
Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.
Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.
Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva – instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.
A doua poveste este despre dragoste si pierderi.
Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei. Si eu eram devastat.
Cateva luni n-am stiut ce sa fac. Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale ([n.r.] Sillicon Valley). Dar, incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult. Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat.
N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Povara pe care o porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea.
In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna.
Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac. Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii. Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin.
A treia poveste este despre moarte.
Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: “Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate”. Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: “Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?”. Si atunci cand raspunsul a fost “Nu” pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva.
Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice – toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec – toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima.
Cu aproape un an un urma, am fost diagnosticat cu cancer. Am facut un CT la 7.30 dimineata si a aratat in mod clar o tumora in pancreasul meu. Habar n-aveam ce e un pancreas la acea vreme. Doctorii mi-au spus ca acest tip de cancer e aproape sigur incurabil si ca n-ar trebui sa ma astept la mai mult de 3 pana la 6 luni de viata. Doctorii mei m-au sfatuit sa merg acasa si sa-mi pun lucrurile in ordine, un fel de a spune ca ar trebui sa ma pregatesc pentru moarte. Si esti pus in situatia in care incerci sa le spui copiilor tai, in doar cateva luni, toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui in ultimii 10 ani. Si esti fortat sa te asiguri ca toate lucrurile sunt puse in ordine astfel incat sa fie cat de simplu se poate pentru familia ta in viitor. Esti fortat sa-ti iei ramas bun.
Am trait cu acel diagnostic toata ziua. Mai tarziu, am facut o biopsie, mi-au bagat un endoscop pe gat pana in stomac si intestine, mi-au facut o punctie in pancreas si mi-au luat cateva celule din tumora. Am fost sedat, dar sotia mea, care era acolo, mi-a spus ca, atunci cand s-au uitat la celule sub microscop, doctorii s-au intristat pentru ca se dovedea a fi o forma foarte rara de cancer pancreatic, incurabila cu chirurgia clasica. Am facut acea operatie si acum sunt bine.
Acest moment a fost cel care m-a apropiat cel mai tare de moarte si sper sa fie la fel si pentru urmatorii ani. Faptul ca am supravietuit ma face sa va spun cuvintele urmatoare cu ceva mai multa experienta decat atunci cand credeam ca moartea e un concept pur intelectual.
Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. Si, totusi, moartea este singura directie clara spre care ne indreptam cu totii. Nimeni nu poate scapa de moarte. Si asa trebuie sa fie, pentru ca Moartea este in mod sigur cea mai buna inventie a vietii. Este agentul de schimbare al vietii. Elimina vechiul pentru a face loc noului. Chiar acum, voi sunteti noul, dar peste o vreme, nu departe de acest moment, veti deveni incet-incet vechiul. Si veti fi eliminati. Scuze ca sunt atat de dramatic, dar e adevarat.
Timpul vostru e limitat, asa ca nu va pierdeti vremea traind viata altcuiva. Nu va inglobati in dogme – traind cu rezultatul gandirii altor oameni. Nu lasati zgomotul opiniilor altora sa va ascunda vocea voastra interioara. Si cel mai important, trebuie sa aveti curajul sa va urmati inima si intuitia. Ele stiu deja ce va doriti cu adevarat sa deveniti. Toate celelalte lucruri sunt secundare.
Cand eram tanar, exista o publicatie uimitoare care se numea Catalogul Intregii Lumi. Un soi de biblie a generatiei mele. A fost creata de un om pe nume Stewart Brand, nu departe de locul unde ne aflam acum, si el a adus-o la viata punandu-i un strop de atingere poetica. Asta se intampla la inceputul anilor 1960, inainte de aparitia computerelor si a publishing-ului digital, asa ca revista era construita cu masini de scris, foarfeci si camere polaroid. Era un soi de Google in forma printata, cu 35 de ani inainte sa apara Google. Era idealist si mustea de notiuni extraordinare si instrumente utile.
Stewart si echipa lui au scos mai multe editii ale Catalogului, dupa care lucrurile au inceput sa nu mai mearga bine, asa ca au fost nevoiti sa scoata ultimul numar. Era la mijlocul anilor 70, iar eu aveam varsta voastra. Pe ultima coperta a ultimului numar era o fotografie a unui drum de tara in zori, genul de drum pe care te gasesti atunci cand pornesti intr-o aventura extraordinara. Sub poza erau cuvintele “Ramai flamand. Ramai naiv”. Asta era mesajul lor de adio. Ramai Flamand. Ramai Naiv. Si eu mi-am dorit intotdeauna sa raman asa. Iar astazi, cand voi absolviti si incepeti o viata noua, va doresc asta si voua.
Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi.
Multumesc mult.
Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_26296/Cel-mai-frumos-discurs-din-lume.html#ixzz1a090T1Z8
@andryusha: Si a si facut calculatorul si monitorul monobloc, de semana saracu’ cu o pompa de benzina (ca avea si mouse).
Cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit, iar in afara acestora raman o multime de lingai ordinari…
Stati sa vedeti ce prieten bun e cu Zucarbarg (asta de la FB). Sa vedeti atunci cum o sa povesteasca cate “domnite” au fost postite intre ei doi. Asta imi da impresia ca e prieten cu toata lumea (inclusiv cu mine), dar l-a mai vazut careva pe strada? sau ii da paparaicu mancare pe sub usa?!?
Calculator Apple nu a avut toata lumea, dar este cineva care poate sa spuna ca n-a mancat in viata lui un covrig cu Mac?!!
După părerea mea, Steve Jobs, prin felul în care a știut să pună tehnologia în slujba cetățenilor, e un fel de Edison al lumii de azi…
Mă rog, un fel de deoebire ar fi că Edison avea și ușoare pușeuri imperialiste urmărind să se îmbogățească mult mai mult decât a urmărit Tesla.
@Ferdinand: Nu reusesc sa vad clar deosebirea pe care tu ai gasit-o intre Edison si Jobs : -“Mă rog, un fel de deoebire ar fi că Edison avea și ușoare pușeuri imperialiste urmărind să se îmbogățească mult mai mult decât a urmărit Tesla.”
😀
tudor chirilă este singurul prieten al lui steve jobs care își ține blogul pe blogspot
bre e prea plictistor pe blogul lui chirila…….nu am vazut niciun comentariu cu : trebuia sa plang sau cum?
Eu am dat click si-am intrat pe blogul lu’ Chirila. Pacatul meu! Primul comentariu m-a “uns” la suflet. Iata-l:
“Alina spunea…
Numai tu puteai sa punctezi si sa exprimi atat de bine ceea ce a fost si va fi Steve Jobs.”
Dati-mi un servetel!
Astia de la CNN s-au molipsit rau de la cineva. Dupa ce ca de 2 saptamani de zile m-au “omorat” cu procesele Amandei Knox si Conrad Murray, azi au inceput de dimineata cu Steve. Pare cunoscut?
ps. Sper sa transmita si inmormantarea. LIVE 😀
Ar trebui sa-i spui si lui Berlusconi ce pierde la femeile trecute de 30 de ani.Pierde, nu? Sau stie el ce stie…
Cine-i Tudor Chirila? Serios chiar asta a fost intrebarea cand am citit titlul. Ma rog un pic mai obscena a fost in mintea mea. Apoi s-au incalzit lampile si m-am luminat(da eu inca functionez pe lampi nu pe circuite integrate 😀 ).
@ThoR: =))
@althea: Draga , e vecheeee!!! Speram ca macar pe DC sa scap de faimosul discurs al lui Jobs de la Standford… 😀
@Darius: Alina a fost ingrozitor de sincera! 😉
@Julius: ai tu ce ai cu MILF-ele ! :))
@ althea, nu pot sa citesc atata! e vai de mama mea, daca mai apar lungimi de-astea de comentarii pe DC! dar am citit ultimele fraze. alea sunt profetice, pentru alea ti-am dat like-ul
@Stephanie: Si mai e si un discurs al lui Larry Ellison la Yale! =))
Nu s-au putut ei abtine de la a raspândi întelepciune în mediul absolventilor! =))
@althea: Nu-ţi face probleme, e cu 44 de rânduri mai scurt decât acesta.
@Cms:
Nu esti sanatoooos!!!! =))
E de la extemporalul cu biografia lu’ Nil Sinaitul! Unde naiba mai e Napoleon?
“Steve, iti multumesc ca mi-ai fost un adevarat mentor si prieten. Iti multumesc ca mi-ai aratat ca ceea ce este construit de tine poate schimba lumea intr-o zi. Imi vei lipsi”, a reactionat Mark Zuckerberg, CEO al Facebook CEO.
Deci cum te mai bucurai tu de likeurile pe facebook, daca nu era S Jobs mentorul lui Mark Z ?
Unde mai pui, ca cine stie daca nu cumva chiar tu i`ai dat lovitura de gratie cu remarcile de aseara despre Iphone 4S.
@Cms: Pai da, Jobs se lăuda ca a dat lumii fonturile frumoase, dar cel care a inventat copy/paste-ul ar merita impuscat din cand in cand, nu? 😉
@Dan1: Si sa nu uitam scrisoarea lui Tudor Chrila pentru tineri, sau ceva de genul asta. Nici el nu s-a putut abtine 😀
Toată lumea vinde sisteme bazate pe Unix şi Bilă, care şi-a făcut propriul sistem de operare, e copistul clasei.
@althea: Frumos, l-am citit pe tot. Cioran, nu altceva.
@andryusha: Bilă l-a cumpărat pe te miri ce p-ăla vechi, iar p-ăsta mai grafic l-a fúràt de la Jobs. Vorbesc serios.
@Lecteriţa: Nu sunt! Napoleaon e coleg de rezervă cu mine, el mi-a vândut pontul despre cel mai lung text de pe DC 😛
@Stephanie: Au şi copy/paste utilitatea lor, sau, reformulat, despre copii se spune că sunt de neevitat, iar pastele îmi plac la nebunie. Aşa că… :))
@Dan1:
I-a furat interfaţa, nu şiu dacă nucleul e tot de Unix. 😉
@andryusha: Nu era Unix pe-atunci, destul de curând s-a trecut la Unix. Dar Bill a avut acces la cod, ca a lucrat ca programator pentru Jobs si Woz.
Numai ca Macintosh folosea un microprocesor Motorola pe-atunci, care avea foarte putine instructiuni (fara a fi RISC) si, fata de Intel, facea absolut toate operatiile între oricare dintre registre. Pe scurt se misca foarte repede fata de PC.
Biata Miruna, plange si suspina, a murit Chirila.
Să nu-mi spuneţi că şi Steve Jobs are rude în România!!
Io nu cred că a murit. Că nu era om, era android.
@Dan1:
Citesc pe Wiki că Unix a apărut în 1970, iar MS-DOS în 1981. Mai mult nu ştiu, doar m-a surprins faptul că la Windows niciodată n-am găsit vreo referire la Unix, în schimb toate celelate SO-uri, inclusiv MacOSX, se referă la Unix. Mai mult nu mai spun, e meseria matale, era doar o părere. Pardon, scuzaţi.:)
@ionut:
Reformulez: “”Mă rog, un fel de deoebire ar fi că Edison având ușoare pușeuri imperialiste a urmărit să se îmbogățească mult mai mult decât a urmărit Tesla.”
…vrând cu asta să fac referire la rivalitatea dintre Edison și Tesla.
http://en.wikipedia.org/wiki/War_of_Currents
@andryusha: E, ca sa zic asa, legate dialectic si istoric bre! :))
Unix-ul a aparut prin ’70, dupa el s-a maimutarit unui sistem de operare pentru calculatoare mai simplute numit CP/M (stiam cândva si ce înseamna), iar DOS-ul a fost “inspirat” puternic din CP/M. =))
Când îmi aduc aminte că am dat o avere, acum câţiva ani, pe un spanac de iPhone 2, după ce-mi mâncase fii’mea ficaţii, ca apoi să-mi spună că nu-i cine ştie ce, parcă îmi mai trece supărarea după greaua pierdere.
Pulovarul te ridica, pulovarul te coboara…
Cred că vecina de deasupra a aflat de mortea lui Steve. Lacrimile ei şiroiesc pe ferestrele mele.
@Dan1:
Mă miram eu ca Bill să fi fost original vreodată la viaţa lui. Da’, m-am gândit eu, în sinea mea: “Bă, parcă poţi să ştii?…” =))
@sebra: Da’ dupa greaua pierdere cu xPeria nu-ti trece si pace, este? =))
@Dan1:
Măcar nu-mi mai aminti! Pui sare pe rană!
Nu stiu de ce am vaga impresie ca Tudor Chirila nu o sa ti mai dea like niciodata si nici nu o sa mai intre pe site ul asta.
@mih:
Te înşeli. La câţi vizitatori i-a adus articolul ăsta lui Chirilă, o să-i dedice lui Julius şi o melodie! :))
@sebra
O fi articol platit si nu ne-am prins.
@Darius:
Neahhh! Julius este o persoană cumsecade, mai face şi gesturi gratuite. :))
O blonda dragutza invatza sa inoate.Dupa mai multe ture, il intreaba pe antrenor:
-Spuneti-mi, va rog, chiar ma scufund daca va scoateti degetul dintre picioarele mele?
La şcoală, profesoara:
– … stai jos Bulă…
– doamna profesoară, îmi daţi 5 ?
– Nu Bulă, 4S !
Lasati-l pe Chirila, cititi comentariile de la textul lui. Aur, nu altceva :))
A plecat Nokia din Ro , S. Jobs din Sillicon Valley , uite-asa se duce totul de ripa ! 😀
@Mihai V.: Fa bine si da un link, ca nu ma descurc sa gasesc textul! Nu rade singur, ca rasul in grup e mai sanatos!
Tudor Chirila e prieten si cu calul Marlboro, asa ca nu ma mira prietenia cu Steve Jobs.
Pe de alta parte, eu folosesc doar Windows, si fix acum m-a lovit nevoia de a-i scrie un epitaf la fel de elogios lui Bill Gates. Ma ajuta cineva?
eu numai acum am văzut ce subtitlu are blogul lui: “BED FOR LOVE” =))
Citind comentariul altheei inteleg ca omul care a plecat,poate nu mi-a fost prieten,dar a fost un om cu adevarat mare.Cati dintre noi vom fi cunoscuti de o lume intreaga ca am revolutionat ceva?ha?
Nu sunt in masura sa imi dau cu parerea despre cum au scris unii altii despre acest om,nu suntem totusi asa de atotstiutori,chiar daca avem in noi fibra aia de roman priceput la toate!
personal,imi place ce a scris Tudor Chirila SI CUM VREA SA TRAIASCA NU E TREABA MEA.
@macanta:
Nu ai cu cine, scumpo. Astia batrinii de pe DC- nu ai de unde sa ii stii, ca ai nimerit din greseala aici- sint niste intelectuali abstrusi, niste mici sociopati care vor fi judecati Mai Apoi de catre platitorul german de taxe. Da’ te vad citita, fina- incearca si blogul lui Bucurenci, te-ai putea simti in largul tau acolo. Si ai dreptate- ce pierdere, Tudor Chirila! a, pardon…Steve Jobs.
Moama, ce tare e asta:
nijk spunea…
“…Tipu’ era Extraterestru de Genial…”
6 octombrie 2011, 12:50
(citat de pe blogul lui Chirila)
@Ina_adevarata: =)) Mie deja mi-e frica =))
Nu observi cum tot mai des aterizeaza extraterestrii in curtea noastra?
Mi-e ca o sa ma uit sub pat si maine poimaine gasesc pe careva facand tzzztzzzztz, azi n-ati fost deloc cuminti =))
@Ina_adevarata: @Ina_adevarata:
mc :)nu am nimerit din greseala,eram aici si anul trecut,nu m-ai vazut 🙂
Atâtea aroganţe şi pamflete, la un loc, n-am mai văzut de mult.
@althea: Să ştii că eu sunt abonată la postările tale pe youtube. Aşa să ştii. >:D<
@Dan1 și @andryusha: deci n-aveți nevoie de mine să vă certați pe tema asta (io mi-am cam făcut de cap pe wallul lui LM pe chestia cu sistemul de operare al mărului, fie el portabil sau nu)
în altă ordine de idei, m-a pocnit pe chelia la ora asta, când numai eu și juleux este treji, să folosesc Calibre la transformat o bucată de site în ebook…
n-a ieșit prea grozav (mai ales că nu poți da like într-un epub și să apară pe blog), n-arată nici prea bine, dar e bunișor din considerente… arhivistice, să spunem 🙂
PS posesorii de androizi cu boală la cărți să noteze că nu prea există un reader pentru toate formatele!
și, de asemenea, nici un pdf reader disponibil în market nu are bunul simț să aibă font-scaling (adobe reader n-are chiar nici o setare în afară de deschide/închide și-atât!), așa că… nu merită luate pdf-uri decât dacă aveți un tabletpc cu diagonală generoasă, nu molecular!…
până în prezent, ”stau” cu 3 readere: FBreader, Areader și CoolReader.
fiecare e mai tare la o serie de formate, și e chior la altele, așa că se cam completează reciproc…
singurul format pe care-l știu toate 3 e epub… noapte bună, romanica, oriunde te-ai afla 😀
@mifty: Că-mi pieri şi somnu’ cu toate nebuniile…arhivistice, să le zicem, din capul tău. Mi-e că dacă adorm le mai şi visez în coşmaruri, la naiba! 😀
@mifty: Ba avem bre, ca eu mai tin minte doar istorie, acu’ habar n-am ce sistem de operare mai foloseste MAC-ul în ziua de azi si nici ce procesoare iar de ipoade, ifoane si alte iprostii habar n-am. :))
Sunteţi cruzi şi nedrepţi. Pe locul întâi se situează clar Sidonia Mădălina cu excepţionalul comentariu: “Daca exista loc de zambet, eu o sa-l am… pentru ca am avut sansa de a trai in timpul vietii lui Steve Jobs!
Dumnezeu sa-l ierte!”
(Şi pe noi să ne ajute – aş completa eu… )
“Bed for love”, “Fridge for cooling” – vorba nigerianului.
@andryusha: Da’ de “Opinii Libere” si “vert” ce zici? Flameri profesionisti (probabil agenti DC infiltrati)! :))
@Dan1:
Mi-e aşa o ruşine de ideile lor… nu ştiu cum îi mai suportă internetul. =)) =))
@andryusha: Te mananca pielea. Ai vazut unde lucreaza? 😀
@Cristi: Cine, Tudor Chirilă? =))
@andryusha: Sidonia aia. :))
@Cristi:
Mi-am făcut concediul acu’ trei ani prin părţile alea, nu mă întorc prea curând pe acolo. :))
Ora de informatică. Clasificarea principalelor tipuri de computere personale:
Steve Jobs – Apple: un sistem complet, hardware şi software, scump pentru ceea ce oferă pe partea de hard, relativ ieftin SO-ul şi o parte din aplicaţii. Per ansamblu – trebuie să marci banul pentru orice, că n-ai de unde să iei din altă parte.
Bill Gates – Microsoft Windows. Un SO pe care poţi să-l instalezi pe ce calculator vrei tu, cumpărat de-a gata sau asamblat de tine, treaba ta. Dai o su’ de para şi-ţi vezi de treabă. (Cel puţin XP-ul era o sută, la 7 s-a cam porcit).
Linus Torvalds – Linux. Un SO performant, moca, ca majoritatea aplicaţiilor scrise pentru el. Merge pe orice sculă, curent să intre în ea, cât de cât.
Moare Steve Jobs – lumea plânge de parcă s-ar fi stins Soarele de pe cer.
Bill Gates trăieşte bine merci şi toată lumea îl înjură de nu poate scoate capul afară din casă. (Cel puţin eu nu l-aş scoate, dacă aş fi în locul lui).
Linus Torvalds… ăă, cum ziceai că îl cheamă?!…
@andryusha: Mai era si Sun Microsystems care chiar inovase ceva, dar a fost înghitita de rechinul Oracle. 🙁
@Dan1: Am citit şi eu câte ceva despre Sun (aşa, ca simplu cetăţean amator) – sistem de operare Solaris (tot un fel de Linux), hardware puternic – procesoare nu mai ştiu de care, bengoase. Oricum, alea nu erau pentru marele public, ar fi fost bune, eventual, pentru licitaţii cu statul, da’ băieţii probabil că nu se pricepeau să întocmească caiete de sarcini… =)) =))
@andryusha: Las’ ca le întocmeste Oracle acu’ de-o sa le-ajunga! =))
@andryusha: nu chiar: a existat și un apple cube, care era nițeluș cam albastru.
de-aia sunt așa frecvente ledurile albastre la orice aiureală electronică: e la mare modă ”luminița albastră”… nu știu dacă o fi și la capătul tunelului, dar pot să spun că, deocamdată, situația cam așa e.
albastră, adică 😀
@andryusha: n-ai dreptate: android e pe bază de Linux, care a pornit ca o clonă de Minix, care la rândul lui era o clonă de 8 biți de unix.
așa că… ;))
nici cu Solaris n-ai nimerit-o: cei de la Sun au vrut să demonstreze că Jav(r)a poate fi folosit nu doar ca limbaj de programare oarecare, ci și ca sistem de operare.
și trebuie să recunosc că le-a reușit binișor… chit că interfața standard (Cdesktop, sau cam așa ceva) arată chiar mai nasol ca aia de win 3.11 :))). dar se poate compila ușor gnome sau kde, ori alt desktop din lumea *nix…
cât despre Oracle, DB-ul nu firma, aia a fost de la bun început concepută ca o bază de date distribuită, capabilă să răspundă instant la câteva sute de mii de requesturi pe secundă.
pe un hardware capabil, cu un SO care nu se întinde ca plăcinta țigănească peste tot, e superok. singura chestie e că nu prea e pentru necunoscători… aka absolvenții români de it!!! ;))
@mifty:
1. Bun, a existat un Apple albastru. A existat cel puţin unul şi alb, nu?
2. N-am pomenit nicăieri de Android.
3. SO calculatoarelor Sun se numea/numeşte Solaris – http://en.wikipedia.org/wiki/Sun_Microsystems (nu văd unde am greşit).
4. N-am spus nimic de Oracle, Dan1 e cel care i-a adus în discuţie.
@andryusha: Eu am zis de Oracle firma – pe care nu-i pot inghiti! Pe Oracle RDBMS (baza de date) nu pot sa-i sufar! =))
Mi-e greu sa inteleg de ce sunt atatea laicuri (atatia laici? cum o fi corect?) la comentariul meu care a facut din calculator + monitor monobloc.
Eu am crezut ca o sa va provoc la injuraturi mai memorabile, insa m-ati dezamagit. Parca sa zic ca s-ar simti din partea unora un respect pentru inteligenta lui Steve Jobs. In opinia mea, inteligenta este criteriul care stabileste ierarhia bipezilor. Dupa potenta, desigur.