Poveste din cartierul de est
Suntem în spatele pieţei Ambrozie. Băieţi fini sparg seminţe în faţă la ABC. De undeva din pântecul lui negru, cartierul Sălăjan scoate la lumină două demoazele care tocmai ar fi trebuit să termine liceul, dacă ar fi urmat vreodată o asemenea instituţie de învăţământ superior. Au colanţi foarte frumoşi şi, pe sub gecile descheiate, poată bluze negre cu modele aurii. Iluminatul stradal le pune în valoare; ştiu că arată bine şi se poartă ca atare, păşind unduios, dar delicat în acelaşi timp, pe esplanada din spatele pieţei Ambrozie. Băieţii sunt şi ei la înălţimea momentului: unii fluieră, alţii fac remarci admirative.
Undeva în spatele meu, un băiat dă glas sentimentului care trebuie că îi anima pe toţi deopotrivă:
– Bine aţi venit la noi în cartier, fetele!
Fetele chicotesc: au nimerit bine.
Vezi şi:
Altă poveste din cartierul de est
e facut cu “google text nou”, s-a bagat textul vechi in casuta,google a scos dialogul si a schimbat cateva virgule si a iesit un text nou…
Tocmai am downloadat Windows 8 Beta pe 32, respectiv 64 biţi. Au mai bine de 6 giga împreună.
Sefu, nu stiu ce vrei sa-mi faci, dar ma lovesti la sensibilitate sistematic!
Parca ai sti ce amintiri sublime am cu o fata in egari negri, cu model, cum se purtau in anii 90.
Era frumoasa, cu ochii mari si albastri, parul lung si negru mirosea a nuci verzi, sau poate blocul ei era in revizie cu apa.
I-am spus una din cele mai romantice vorbe care mi-au venit la gaura gurii vreodata:
– Nuţi, ţi-aş aduce un car de flori, dar pe lângă acestea de pe egării tăi ar fi nimic, doar pulbere de stele…
@andryusha: Da’ de ce ai facut asta?
Toti suntem pulbere de stele.
Stephen Hawking sau Carl Sagan nu mai stiu.
@camionagiu: Era chiar celebra Nuti, spaima….? =)) =))
@Rada:
Ehe, sechele de pe vremea comunismului! Tot ce nu-i legat cu lanţ, cari acasă. =))
@camionagiu: Vai, ce romantic. 🙂
Nu ştiu de ce, dar asta îmi aduce aminte de un dialog celebru, petrecut în Pantelimon – în sat.
El: – Vrai fă?
Ea: – Vrau mă!
El: – Hai fă!
Ea: – Hai mă!
Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.
PS: Dau o lopată de sincere felicitări cui ghiceşte de unde ştiu dialogul. 😀
@andryusha: =)) =))
ma te iei de cartieru meu?uaaaaaaaaaa
“Doi soti fac 50 de ani de casatorie si se duc sa serbeze la hotelul unde si-au petrecut si luna de miere. Ajunsi acolo povestesc ocazia si sunt tratati regeste, cu sampanie si caviar, din partea hotelului. Dimineata cei doi se treazesc si sotia incepe sa-si sufle nasul pe cearsaf.
– Ce faci, draga? Cum poti sa faci asa ceva?
– Auzi barbate, acum 50 ani te-ai taiat la deget, ca sa-mi salvezi onoarea, acum e randul meu…”
😛
@Rada: De la punKreas, clar, ca el e din Pantelimon. =))
“Undeva, in spatele meu, un baiat da glas sentimentului…”
Doamneeee, adica Jul era in fata lor, adica in randul 1 in ordinea intrarii si pe sensul de intrare al curvelor pe trotuar….
Bai, asa ajung toate geniile, zau! =))
Din ce în ce mai sintetică abordarea acestui delicat aspect al relațiilor interumane. În curând vei posta probabil cel mai scurt text din istoria bloggingului: ”Fă!”
@svlc: Mda, e mai scurt ca “Rexona!”
Tot nu m-am prins cand trebuia sa rad
frate, ai ramas singur in tot DC-UL…
Bre, exista ABC in Bucuresti? :))
@Dan1: Probabil ala a fost un dialog de pe la periferie. Eu stau in centrul Pantelimonului, pe la Unirii =))
E mai buna piata de la Ramnicu Sarat decat aia de la Ambrozie. Vin mai multi tarani cu legume si fructe. Ai de unde alege si pretul e bun. Daca era musai, mergeam si la Ambrozie. Dar nu se compara. Parerea mea.