Mic îndreptar de erori metafizice si religioase (II)
Ovidiu Raeţchi
B. Popii.
Se spune despre Camionagiu (se spune chiar de către el, dar nu e relevant în context) cum că ar fi afemeiat, rău de gură si iute la băutură. Pe cale de consecintă, toti membrii comunitătii Daily Cotcodac sunt niste exponenti ai viciului. Iar Julius Constantinescu, desigur, nu există: dacă ar exista, un astfel de lucru nu s-ar întâmpla niciodată.
Cam asta e relevanta logică a unui argument ”teologic” extrem de răspândit în modernitate: pentru că un cutare popă e betiv, spăgar, fustangiu/pederast/pedofil/onanist (ai ce alege, nu zic), Biserica însăsi constituie o institutie întemeiată pe fraudă, crestinismul e doar o mare ipocrizie, iar Dumnezeu, desigur, nu există. Pentru că – ne imaginăm structura acestui rationament – dacă Dumnezeu ar exista, el nu ar tolera preotia unui ticălos: l-ar îndrepta cu binisorul, l-ar trăzni pe loc sau, mă rog, printr-o combinatie creativă, ar rezolva cumva problema. (Merită observat că argumentul-pereche nu are trecere la bobor: dacă un cutare popă e ascet si ingenuu, asta nu implică valorizarea crestinismului si existenta lui Dumnezeu; pe cale de consecintă, dacă un singur popă e rău, toată sandramaua se prăbuseste – cei buni sunt irelevanti).
Desi în mod evident tâmp (sunt vreo cinci erori logice într-un astfel de rationament care amestecă partea cu întregul si morala cu valoarea de existentă) acest construct este extrem de influent în formarea opiniilor religioase elementare; mai influent, cred eu, decât opinia formată în urma catehezei, a contactului direct cu Scriptura sau a micilor pusee cotidiene de metafizică: ”Dom’le, ceva-ceva tot trebuie să existe…”; popa, altfel spus, e cel care credibilizează religia sau zeul.
La această influentă se adaugă o întreagă dispozitie ”democrată”, ”modernistă” sau ”feministă” care – fără să aibă neapărat implicatii teologice – generează o antipatie densă la adresa unui cler ”învechit” si cu obiceiuri discriminante. O universitară care nu poate fi suspectată din oficiu de prostie, Mihaela Miroiu, explica acum câtiva ani că ea nu poate intra într-o biserică pentru că ar fi obligată să pupe mâna (mânjită de păcate a) popii si să poarte basma – lucru aflat în incompatibilitate cu demnitatea sa femeiască. Altul râde de sutana demodată si cu premise gay; altul s-a scârbit profund după ce l-a văzut pe părinte sfintind zelos un portofel sau un Audi negru – si câte si mai câte.
Să le luam, asadar, pe rând:
• Despre fisa postului
Spre deosebire de antropologiile moderne (care se dau în vânt după bunătatea si demnitatea naturală a omului), crestinismul a fost destul de limpede pe temă: desi dotat cu scânteie divină, omul e, în principiu, un ticălos înclinat în mod natural (prin ”păcatul originar”) spre lubricitate, glod, violentă s.a. Iar acest rationament teologic a fost hrănit zilnic, vreo două milenii, cu cea mai complexă experientă institutională în materie de ”resurse umane”. Popii, cu alte cuvinte, chiar stiu despre ce vorbesc: au condus comunităti, au botezat fiecare plod în parte, au auzit neauzitul la spovedanie, au dezlegat de dracii oricărei psihoze medievale si si-au îngropat cu stăruintă toti enoriasii. Contactul preotului cu lumea nu e nici vrăjit, nici angelic; dimpotrivă, e bântuit de moarte, mizerie, putreziciuni de tot soiul – pentru că, vai, asta e ”conditia umană” (iar ăia de la 1400 stiau mai bine asta). Popa nu are sex-appeal-ul unui călugăr zen, nici farmecul serafic al unui schivnic; el e slujbasul comunitătii, cu o fisă a postului aparent lipsită de rafinamente spirituale. Treaba popii e să-ti îngroape neamul – pentru că vei cere asta oricât de autentic ateu ai fi în zilele lipsite de tragedii; treaba lui e să-i însoare pe toti căpsunarii din Vaslui cu BMW nuptial si film de auto-glorificare pe Youtube, pentru că fiecare din acestia beneficiază de acces la taina căsătoriei; treaba lui e să audă si să ierte toate bazaconiile babelor si toate concupiscentele secretarelor care se hotăresc – gata, ajunge! – sa devină femei serioase; sau să fugă cu lumânarea la căpătâiul fiecărui mos lovit de fandacsie, să nu-l apuce Judecata nefezandat pe tălică. (Să fim întelegători: preotul are – după orice exigentă psihiatrică – toată îndreptătirea să fie usor ticnit cu astfel de preocupări zilnice. La propriu: incidenta afectiunii psihice moderate la persoane cu astfel de agendă – înmormântare, înmormântare, spovedanie sex grup, scoatere draci, nuntă cocalari, nuntă cocalari cu tigănie, dare de duh, priveghi – e semnificativ crescută).
Călugărul s-a bucurat dintotdeauna – se bucură si azi – de mult mai multă simpatie publică. Călugărul e tăcut, demn, misterios. Si, evident, se ocupă cu ”chestiuni spirituale”. În jurul anului 1000 sau 1033, când se făceau eforturi disperate ca Iisus să nu se întoarcă totusi cu Judecata de Apoi, găseai un călugăr la vreo trei-patru europeni, pentru că societatea era dispusă să subventioneze rugăciunea profesionistă (unii produceau mâncare – laboratores, cei mai amărâti; altii asigurau protectia militară – bellatores, bătăusii; cei mai inteligenti – oratores – păzeau societatea prin rugăciune, în mânăstiri, cu sutele de mii, tinând Apocalipsa la distantă pentru că – iată, Doamne! – ne-am pocăit aproape toti, ce rost mai are o interventie în fortă?).
Sistemul – admirabil prin respectul pentru ”profesionistii meditatiei” – a putut fi însă perpetuat doar până spre 1800, dintr-un motiv care va veni mereu de hac oricărei cavalerii spirituale: refuzul societătii de a mai bugeta meditatia si rugăciunea. Secularizarea averilor mânăstiresti. Comunitatea admiră chipul îngândurat si nobil al unui călugăr până la un punct: punctul în care serviciul adus de călugăr (pe bani, bani multi – o mânăstire costă mai mult decât o scoală) devine prea abstract pentru a mai fi înteles. Cu popa însă – pentru că aici vroiam să ajung – acest lucru nu s-a întâmplat nici la 1800, nici în culmea depravării neo-protestante germane de azi. Serviciile sociale ale popii sunt fundamentale; sunt primare; oamenii vor dori întotdeauna ”sacru profesionist” (sacerdotiu) în compania mortii sau nasterii celor apropiati – nu e genul de eveniment la care să te linisteti folosind optiunea ”sună un prieten, zice el un tropar, ceva”.
Popa are misiuni teologice esentiale si extrem de sofisticate (euharistia). Dar asta e partea de ”fudulie” din misiunea lui; temelia este asezarea în comunitate. Un corp imaculat are nevoie, totusi, si de-un călcăi care să atingă noroiul. Asa sfârsesc popii sfintind portofele: se tâmpesc prin contagiune. Uneori deliberat.
• Despre har
Popa are – dincolo de toate turpitudinile lui – un har care poate fi înteles usor de o persoană cu vocatie pentru solemnitate: de un pasionat de autografe ori tricouri celebre, de pildă. Popa este învestit cu har, prin traditie, printr-un ritual al ”punerii mâinilor”. Al atingerii – simplu spus. E un ritual inaugurat de Hristos atunci când si-a ”trimis” apostolii. Apostolii l-au imitat cu discipolii lor – si asa mai departe. Preotul curvar si ciubucar care stă azi în fata ta – si care merită poate dispret în ipostaza lui ”civilă” – e un tip pe care, printr-o succesiune însutită si neîntreruptă de ”puneri de mâini”, îl atinge însusi Hristos. Atentie: lantul nu s-a oprit niciodată si conduce direct la sursa crestinismului.
Poate ăsta e un lucru respectabil…
• Despre smerenie
În crestinism, smerenia (concept fundamental, îl lipsa căruia nu poti întelege niciun monoteism decent) face parte din ”operatiunile” religioase elementare. Nu poti pricepe nimic fără să-ti asumi în prealabil conditia de mucos al fiintei, de personaj care – oricât ar fi de ”glorios” si de respectabil în dimensiunea sa diurnă; mai glorios chiar ca Julius – e ”mic”, ”prost” si ”neajutorat” în fata dramelor, fricii, mortii (rugăciunea ”îngerasului” spune: ”eu sunt mic, tu fă-mă mare”, nu ”eu sunt o persoană demnă si puternică, care vrea să fie si mai mare”). Asumarea acestei ”nimicnicii” formale tine asadar de raportul tău cu Dumnezeu (de ce cauti o fiintă care-ti este superioară ontologic dacă tu esti grozav si nu ai nevoie?) si de lupta cu propriile tale orgolii apăsătoare (”Doamne, ajută-mă să fiu mai mare ca Napoleon!”).
Crestinismul nu-ti cere smerenie din vreo voluptate a umilirii, ci pentru că altfel vei rămâne doar un prostovan pretios si neajutorat; dacă tu îti esti propriul idol, pe cine te vei baza atunci când cazi?
În fata lui Dumnezeu si în fata propriilor limite te smeresti, asadar, atunci când pupi mâna (duhnind de păcate a) popii. Logica smereniei nu e meritocratică – nu în fata presedintelui Academiei ori Colegiului Medicilor îsi asumi un loc mic în registrul fiintei.
Ci în raport cu fiinte la fel de precare ca si tine – doar că învestite cu o functie socială si teologică. Hristos a spălat picioarele buboase si bătucite ale unor ucenici analfabeti si murdari, nu a făcut dus antiseptic unor heruvimi.
Poate îţi va mângâia sufletul şi:
Mic îndreptar de erori metafizice şi religioase (I)
Multumim tanti mama lu’ Cms! =))
Rusine, Domnule Raeţchi, ruşine, de trei ori ruşine!
Şi BONUS, încă un ruşine, la ofertă maximia!
De ce? Pentru că aţi îndrăznit să întinaţi acest moment solemn al plecării Camionagiului spre zări mai lumbănoase. Toată această gloată mundană, insalubră, demnă de dispreţ, şi uneori minunată prin virilitatea ei elementară, această mulţime glanetaşă care e formată din comentatori premium – lăudat să fie numele lor, pentru like-uri! – va striga
– CE NEVOIE AVEM DE CAMIONAGIU? SĂ SE DUCĂ ÎNVÂRTIŞ, AVEM TEXTE ANTOLOGABILE DE LA RAEŢCHI!
“har care poate fi înteles usor de o persoană cu vocatie pentru solemnitate: de un pasionat de autografe ori tricouri celebre, de pildă.” – asta imi aduce aminte de un vechi slogan al unui post de radio britanic : “Of course we play religious music: Genesis, Judas Priest, Nazareth…”
=))
Camionagiule, stii vorba aia cu “cine pleaca la plimbare” ???
Excelent articol, felicitări stimabile Raeţchi!
P.S.: Când mă gândesc că m-am întâlnit cu episcopul catolic de Iaşi care mi-a întins mâna şi eu, în nemernicia mea, după un moment de ezitare, i-am strâns-o energic, în loc să i-o pup… Dar n-a părut deranjat de gest, dimpotrivă – cred că dacă aş fi făcut altminteri, l-aş fi stânjenit teribil. =)) =))
Raetchi e bun de profesor!
Il intelege tot prostul chiar daca subiectul de care vorbeste nu e chiar un mizilic. Adica.. am citit tot textul cap coada dintr-o suflare si l-am inteles fara sa repet paragrafe ca sa ma prind ce naiba vrea sa spuna.
Asta desi e un text destul de lung (pt DC) si care contine cuvinte pe care n-o sa le folosesc decat la scrabble 🙂
Plus ca mai baga cate o poanta ca sa mai deznoade creierii 🙂
No bun, justificarea aplecarii spre bunuri lumesti/ banesti/ trupesti a sfintiilor lor sa zicem ca am inteles-o (adica nu, n-am inteles-o, dar ai explicat-o ase frumos, ca nu vreau sa trec de prost).
Da’ ce ma fac eu cu bigotismul si cu ignoranta lor? Cu toate ineptiile si bazaconiile pe care le raspandesc in comunitate? Cu intoleranta fata de cei de alta religie? E tot in fisa postului?
… când popa își bate zilnic joc de ce predică, îți mai vine să-i iei în serios predica?
când vezi că popa, atunci când are probleme de sănătate, el sau familia, fuge DIRECT la cel mai bun medic pe care-l pot cumpăra banii, și nu începe cu rugăciunile decât atunci când e clar că medicina n-are cum să-l mai ajute, îți mai vine să crezi în dumnezeu?
dacă văd că popa, care ar trebui să fie primul care să trăiască așa cum predică, primul care să urmeze poruncile pe care le cere celorlalți să le respecte, își bate joc de ele, chit că amenință restul prostimii cu ”focul iadului”, n-are nici o problemă cu asta, o fi știind el ceva…
și apropo, mai țineți minte ce-a făcut Iisus când a intrat în Templu???
Citesc, imi place, dar printre randuri il intrevad pe IPS Pimen, cum ii mai afurisea si blastama pe Flutur si Onofrei, ca nu vor sa-i retrocedeze alea 192.000 hectare de padure (fara de care, evident, mantuirea sufletelor credinciosilor pe care ii pastoreste e in mare pericol).
aaawww… ain’t that cuuuteee!? dacă te-ar coopta în echipa de PR a catedralei mîntuirii neamului, sînt sigur că aș dona unul dintre salarii (cel de bugetar, bien sûr) pînă în momentul inaugurării 😀
M-a criticat Doamna Camionagiu ca nu i-a placut ce-am zis in primul comentariu. M-am aparat spunandu-i ca asta e stilul meu pe DC, glume de garaj, pentru asta sunt iubit!
Cica nu. Nu, nu!
Atunci zic de-a dreptul ca e misto rau, ma, parca e scris la comanda lui Julius sa placa Fratelui Andryusha si fratelui Cami
Acu’ sa trollez si eu la obiect: stim cu totii un text care zice cam asa “imparatia tatalui este in voi si imprejurul vostru, nu in idoli din lemn si piatra. despica un lemn, si voi fi acolo ; ridica o piatra si ma vei gasi.” De ce este acest text (evanghelia dupa Toma ~77) apocrif? Pentru ca nu ar mai fi nevoie de Biserica ca institutie. De popi. Si sinodul de la Niceea a hotarat ca e mai bine pentru Biserica ca oamenii sa aiba nevoie de ea si de popi. Deci pac! Apocrif!
Foarte tare. Cred ca incep sa inteleg.
Bai, numai doctori in teologie pe aici. Daca mai apare si Cms-u’ cu ceva pastorala, ma mut pe forumul BOR, ca tot aia!
Dan1, de aia l-au lasat sa intre in istorie cu eticheta Toma Necredinciosul?
În limba română (ca şi-n alte limbi de origine latină) există un verb paradoxal care este oarecum propriul său antonim: a crede.
Se traduce în limbi care nu au această caracteristică prin verbe diferite:
– eu cred… – I guess…
– eu cred… – I belive…
În primul caz spune că cele ce urmează sunt nesigure, sugerează îndoiala asupra subiectului. Eu cred că în această cutiuţă este un dinozaur. Adică nu m-aş mira de loc să nu fie aşa, dar sunt înclinat să aleg această ipoteză ca bună, acceptabilă.
În al doilea caz, cred-belive, din contra, este o certitudine absolută, incontestabilă. Aş fi de-a dreptul răvăşit sa aflu că nu-i aşa, că m-am înşelat.
Dacă s-ar scrie, convenţional, cu literă mică în cazul cred-guess şi cu literă mare al doilea caz, Cred-belive, majoritatea oamenilor ar putea să spună: “cred că Cred”. Ar fi şi unii care ar zice “Cred că Cred”.
Eu mă strădui să nu mint când spun “Cred că cred”.
Un alt text foarte misto, care ar putea fi in completare
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/razboiul-nevazut
Mă’c să aprind candela.
@Mortyse: Stai liniştită, n-am să-ţi dau motive să te muţi. Mă supraapreciezi în privinţa cunoştinţelor religioase. 🙂
Deci si Cristi Tabara scrie pentru DailyCotcodac. Maine-poimaine aflam ca si Florian Bichir.. sau stai nu cumva asta e Camio, ca prea o luase pe mir pe blogul lui despre cele fara de pacat.
Ei, domnu’ Raetchi, daca prima parte a serialului a fost memorabila pentru mine, mi-a deschis ochii si m-a facut sa inteleg niste lucruri (cu toate ca nu am fost niciodata atee, cred intr-un Dumnezeu mai presus de intelegerea mea si nu-mi permit sa-L judec, constienta de conditia mea de mucea) si mi-a structurat cumva niste idei mai vechi, cu aceasta a doua parte nu mai sunt de acord.
Poate fi considerata trufie, opusul smereniei, dar nu mi se pare musai necesar sa folosesc orice intermediar in relatia mea cu Dumnezeu. Mai ales ca Dumnezeul in care cred eu nu e tot timpul si cel promovat de domnii in sutana. Al meu e bun si iertator, niciodata nu ar trece pacatul parintelui asupra copilului s alte ineptii pe care le mai aud. Nu o sa am niciodata respect pentru unul care nu are ce cauta in asemenea slujba. Doar cine are har si chemare ar trebui sa se puna in slujba Domnului, nu orice terchea-berchea pus pe capatuiala (ca tare bine se mai castiga, zau!) Asa cum doar cine are rabdare si talent didactic ar trebui sa predea in scoli, nu doar cine nu e in stare sa faca altceva dupa facultate.
Nu prea cred in atei, oricum. Mi se pare o mica infumurare sa te dai ateu, toti credem in Dumnezeu in adancul sufletului, unii simtim nevoia sa ne razvratim cumva, suparati dintr-un motiv sau altul, ori ca nu-L intelegem, ori ca nu suntem de acord cu nu stiu ce. Sau ne dam interesanti. Mai devreme sau mai tarziu tot la El ne intoarcem.
Dar ma calca pe nervi habotnicii. Ai care-si zbiara iubirea de Dumnezeu si se bat cu pumnu’n piept. Poate si pentru ca toti cei pe care i-am cunocut aveau serioase carente de caracter, mai bine zis erau niste jeguri de oameni in esenta lor, cu pacate mult mai grele decat media. Constienti si frustrati de asta, tineau musai sa demonstreze celorlalti ca ei sunt oameni mai buni, sa minta si pe ceilalti dar in primul rand pe sine. Sa-si adoarma constiinta. Mai e si categoria care a avut/are o viata de cacat si s-au refugiat in religie si credinta. Ca sa poata trece de pe o zi pe alta, sa-si gaseasca un scop in viata. Am rude. Ii inteleg. Ma calca pe nervi doar cand ma piseaza cu tampenii.
P.S. – ma refeream la habotnicii care-si plictisesc semenii cu tampenii. Matusa-mea, de exemplu, care ma bate in permanenta la cap sa duc copiii la biserica (ceea ce nu fac, decat daca-i motiv – gen botez :D. ) Bun, ii impartasesc o data pe an, ajunge! Nu saptamanal, cum ar vrea ea. La slujba nu calc, ma plictiseste! Ma spal pe cap duminica – pentru care cica voi ajunge in iad. :)) Ca rufe nu mi-as permite, tin si eu unele rituri. Etc.
@N.A.:
Opreşte-te, fată! Ne-ai convins, eşti îndreptată! :))
@sebra: Deci tineti-ma, ca nu ma mai pot opri! =))
@N.A.:
Te-a sunat mătuş’ta??=))
@sebra: =)) da! Trebuia sa ramanem imputiti toata saptamana, ca sa fim niste buni crestini!
Persoanele care se declară scandalizate de comportamentul tagmei preoţeşti nu ar trebui să scape din vedere următorul aspect: preoţii se recrutează din mijlocul poporului credincios, nu îi paraşutează Dumnezeu din altă galaxie, plină cu fiinţe pure şi suave. Sunt oameni ca şi noi, aleşi din mijlocul nostru. Cu alte cuvinte, după cum e poporul, aşa e şi preotul. Sau: ăştia suntem, cu ăştia defilează Biserica prin faţa lui Dumnezeu.
@andryusha: Asta sustin eu de politicieni. Ca-i avem fix pe-aia pe care-i meritam.
Despre preoti – cu totul alta mancare de peste! Pe-astia nici macar nu ni-i alegem. Sunt trimisi la parohii, dupa pilele proprii. Nu-i alege nici Dumnezeu. Bor.
Eu ma incapatanez sa nu pun semnul egal intre Dumnezeu si biserica. Cred in Dumnezeu doar.
Textul avea nevoie si de un fundal sonor.
@N.A.:
Te împiedică cineva să mergi la preotul care îţi convine? Sau ţie îţi cere cineva buletinul când intri pe uşa bisericii?…
Cât despre ce alege sau nu alege Dumnezeu, eu am oleacă mai multă încredere în atotputernicia Lui, în sensul că poate străbate dincolo de micile afaceri de alcov care se fac de când lumea… 😉
@andryusha: Nu ma impiedica nimeni dar simt ca pot trai bine-mersi si fara!
Despre alegeri…. Unul din cele mai de pret cadouri lasate omului e liberul arbitru. Eu cred ca ne lasa sa zburdam si sa ne facem de cap cat putem. Dup-aia trage linia si face socoteala.
@N.A.: Exact! 😀
În liberul arbitru ăsta intrând, bineînţeles, şi a te duce la biserică cât de des vrei, zilnic, dacă se poate, şi a te împărtăşi săptămânal, şi a săruta mâna preotului, şi a venera icoanele, şi a ţine toate posturile, etc., etc. …
@sebra: =))
@andryusha: Mda. :))
Adevarul e ca eu sunt influentata de ce vad in jurul meu, oamenii care se dau credinciosi si respecta posturi si merg la slujbe dar sunt foarte intoleranti in viata de zi cu zi si au un comportament nu foarte crestinesc vis-a-vis de semenii lor. Fapte bune ioc. Dar isi imagineaza ca daca merg duminica la biserica ei sunt cei mai buni crestini. Si polul opus -cei care nu par foarte apropiati de religie dar sunt oameni de o mie de ori mai buni decat prima categorie.
Sunt convinsa ca or exista si categorii intre. Si bisericosi si buni. Nu-s maniheista. Doar ca eu nu i-am prea cunoscut. :))
Troll: voi intelegeti ca ati ajuns la comentariul 35 si vorbiti inca despre subiect, da?
@nina: =)) mai, trebuie sa-l incurajam pe Raetchi sa mai scrie!
Oarecum ontopic: voi stiati ca luni a fost ziua unui sfant sau mucenic Autonom? Daca-l auzeam pe undeva ziceam ca-i din neam cu Adeverinta sau Mercedesa. =))
nu vreau nici macar sa incerc sa fiu spirituala(ca stiu sigur ca nu reusesc niciodata)
unul din cele mai bune texte pe care le-am citit in ….o groaza de timp; memorabil.
Multumesc, domnule Raeţchi!!
@N.A.: Sora N.A. a avut astazi darul sa ma scoata din smerita cugetare. Sora, am si eu o intrebare: cati sfinti, cati mari isihasti induhovniciti ai vazut tu printre mireni. Zi-mi si mie unu, sa ma duc la el.
Din randul monahilor iti dau cate exemple vrei.
Sa nu ne pacalim cum ideea new-age-ista a unui Dumnezeu -flux de iubire-impersonal – legic si taoist, si totul e o apa si-un pamant. Ok, nu mergi la biserica, e dreptul tau, dar nu incerca sa-ti adormi constiinta, oooo, fiica a Cotcodacului, cum ca ori te rogi tu singura acasa, ori mergi prin manastiri, stai langa cuviosi, moaste, etc, inveti despre raportarea corecta la Hristos, e tot aia.
@N.A.: Ai dreptate, si ca tine gandesc si eu!
@andryusha: Din pacate, cred c-am mai spus-o, multa lume se duce la biserica pentru a se-mbranci cu altii pe agheasma, pe primit ramuri de salcie, pe pupat moaste si alte lucruri de-astea… Am impresia ca ei isi inchipuie cumva ca-l pacalesc pe Dummnezeu, iar daca-i asa, inseamna ca nu cred ca el e atotputernic, cred ca e un terchea-berchea ce poate fi facut din vorbe… Asta e drama, da?
@N.A.: Draga, da-o pe matus’ta in p***a masii! =)) Apropo, ai vazut “The book of Eli” ?
@camionagiu: Dar eu nu vreau decat sa fiu un om bun. Si sunt gata sa bag mana in foc ca asta o sa conteze mai mult decat posteala si bisericeala altora. :)) Repet, ma refer la mult prea larga categorie de mireni care, proaspat intorsi de la biserica, se apuca sa barfeasca, sa fure, sa dea in cap.
Sunt si preoti buni, sunt convinsa. Cei blanzi si buni si sfatosi.
@Stephanie: =)) eh, ea e doar pisaloaga. Altii sunt agresivi.
N-am vazut, il trec pe lista de “must see”?
@Dan1:
Aşa şi? Dacă eşti la teatru şi vezi că unul nu urmăreşte specatcolul ci se ocheşte cu careva de pe acolo, te ridici indignat, faci biletul bucăţi şi zici:
“- Băi, eu în viaţa mea nu mai calc pe aici! Eu am crezut că venim să urmărim spectacolul, nu să ne ţinem de prostii…”
Dacă lumea care se îmbulzeşte la biserică crede sau nu crede în Dumnezeu, nu înţeleg cu ce te poate influenţa asta pe tine, dacă tu crezi.
A, că nu-ţi convine, că-ţi displace, că e un pic mai naşparliu şi mai aglomerat decât acasă, în faţa televizorului, asta-i adevărat, după cum tot atât de adevărat este că nici lui Iisus nu-i convenea să fie îmbulzit de mulţime, da’ nu făcea vreo vrajă să scape de cei veniţi să caşte gura, ci îi suporta pe toţi, ba chiar le mai dădea şi să mănânce ce mai era pe acolo.
@camionagiu: Ştefan şel Mari şi Sfânt uăi!
@andryusha: “Dacă eşti la teatru şi vezi că unul nu urmăreşte specatcolul…” da, dar aici vorbim de un fenomen de masa deja.
@Dan1:
Bun. Reformulez: eşti la teatru să urmăreşti o piesă care ţie îţi place mult de tot, nu mai poţi fără ea. În afară de tine, absolut toată lumea se plictiseşte – spectatorii se uită pe pereţi, plasatoarele cască, femeile de servici dorm cu teul în mână. Pe scenă, actorii îşi fac, totuşi, treaba, că de acolo iese banu’. Ce faci? Te ridici şi pleci?
@andryusha: Nu cred ca se compara! Sunt la teatru si urmaresc o piesa care nu ma captiveaza, m-am dus fiindca m-au trimis matusile, au zis ca “nu sunt dus la teatru”. Acolo vad îmbulzeala, îmbrânceala si-mi zic: “nu mai calc pe-aici, n-am nimic în comun cu oamenii astia!”.
As adauga ca eu “am citit cartea” si nu-mi place ce a facut “regizorul” din piesa! A taiat ce nu i-a placut lui, a lasat doar ce-i convenea, etc.
@Dan1 şi @andryusha:
Cred că mergeţi prea des la teatru.
Mai duceţi-vă şi voi la stadion, la discotecă, la crâşmă!
@Dan1:
Deci, problema e că nu-ţi place piesa, nu mai da vina pe oamenii de acolo, asta voiam să zic…
@serban: Mie nu-mi place teatrul, la discotecă n-am fost niciodată, iar de băut, beau acasă. La biserică mă duc, în schimb, că acolo îl găsesc pe Hristos.
Apud Petre Tutea:
Inspiratia: favoare divina acordata insului cu har.
Revelatia: actiunea directa a divinitatii.
Doua forme ale caii Domnului, atribuite omului.
Biblia este o scriere inspirata, dar nu pe de-a-ntregul revelata.
Iar adevarul, ca sa fie absolut, el trebuie sa fie revelat. Ca daca nu e revelat, atunci nu e (adevar absolut).
Parerea mea: O comunicare a omului cu divinitatea poate avea loc atat prin intermediari (ex: preoti), cat si direct. Alegerera fiecaruia dintre noi depinde de natura canalului de “emisie-receptie” care crede el ca este cel mai potrivit acestei comunicari.
Daca esti un receptor cat mai putin parazitat de factori care pot distorsiona semnalul originar (ex: trufie, minciuna, rautate etc.), Dumnezeu ti se si revela, nu doar te inspira. Indiferent de modalitatea ta (directa sau indirecta) de a incerca sa iei “legatura” cu El. Sau de a o RE-lua.
“Religie” provenind din “religare”-reunire, relegare spirituala (p-asta am auzit-o odata la o slujba in biserica :P, caci, da, cateodata am ajuns si acolo; declar, insa, sincer, aci, ca prefer natura – ca loc de reculegere si dialog cu divinitatea , bisericii!).
Asa cred eu.
Aoleu! Ce-a ajuns Daily Cotcodac! :((
@andryusha: Poate, daca as vedea smerenie în public, m-as gândi ca poate nu am înteles eu bine mesajul piesei si as mai încerca. Da’ asa…
Gata, ma opresc aici ca am mai spus-o si o repet: nu sunt un flamer. Iar asta e un subiect inflamabil.
@m3bis: iti trazneste Dumnezeu butoiul cu muraturi!
@m3bis: Pace tie cititoruleee! :))
@JULIUS: Le-am aruncat că se stricaseră! Uitasem să le trec pe pomelnic la vii!
@m3bis: Dupa ce ca mi-a luat juma’ de ora si mai bine sa traduc in niste cuvinte potrivite astfel incat sa inteleg si eu ce vreau sa zic, ma mai si afurisesti! =))
@Insignifianta: N-am, fată, nimic cu tine.
Mai bine mă făceam popă. Judecând după comentarii, par oricum mai îndrăgiţi decât arhitecţii.
@andryusha: Ba io nu fac discriminari! Ii indragesc la fel. 😛
Cred intr-unul Charles Darwin si in profetul lui, Richard Dawkins.
Who’s with me?
Hello?
Guys?
Anybody?
@Insignifianta:
Eu dau un plus arhitecţilor. Dar, on topic, am citit cu interes ce a scris Raeţchi. Aştept să văd ce zice şi de arhitecţi.
@Insignifianta:
Tu eşti o excepţie, dar simt că majoritatea şi-ar da viaţa pentru a proteja, la nevoie, membrii clerului… =)) =))
@andryusha: Nu-nu! Noi pe arhitecti i-am proteja! =))
Ca membrii clerului nu pot fi amenintati decât de mânia divina, si deci oricum n-am avea nicio putere sa-i protejam. :))
@andryusha: Mai ales eu!
@Dan1: Am să ţin minte, că mai am şi clienţi neduşi pe la biserică… =))
@M3bis: Ştiam eu că aşa-zisul tău ateism e numai o chestie de faţadă… =)) =))
@serban: Si eu, care credeam ca ai citit cu interes ce am scris eu. =))
@Insignifianta: Am citit. Dar a trecut cam mult de atunci.
@serban: Mmh, chestie de interpretare a relativitatii timpului. Mie nu mi se pare chiar atat de mult, de la 5:12 pm la 6:33 pm.
m-am oprit pe la rândul 8, nu cred că e cazul să citesc mai departe, evident e un articol scris la mişto.
@Cougar: Citeste bre! “Si veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face liberi” (Ioan 8, 32)
Ce eu “am citit cartea”, daaa? =))
@Cougar: Ca eu “am citit cartea”, vrui sa zic!
Pot sa comentez on-topic? Autorule, eu cred ca exista niste meserii unde e obligatoriu sa ai chemare: preotia, medicina si invatamantul. Probabil ca de aia si zice lumea ca sunt demodat.
@M3bis: Muraturile sunt acum in Nirvana.
@kilroy: kilroyule, ai pus, cum s-ar spune, degetul pe rana!
Totusi, muraturile alea, mi-ar prinde bine una acu’, un castravete murat! =))
@Dan1: Di ce? ai mancat gras? 😀
@Dan1: Acuma, trebuie sa recunosc ca cel putin la un aspect evidentiat de maestrul (Oss!) Raetchi, anume ca orice meserie ce presupune contact indelungat cu oamenii poate sa tampeasca, nu ma gandisem. Deci niste circumstante atenuante putem gasi preotilor. Nu ca noi am fi cei meniti sa judece.
@RoseN: Dan1 a mancat un gras, pe Cristi Tabara, l-a servit cu un sos Ioan 8,32.
@RoseN: Daaa, niste somon! Biiine, stiu ce o sa zici – contine omega 3, care e sanatos! Noroc ca-i detei cu bere! =))
Scapasi bre de la cantina? Le-ai potolit foamea la studentii aia?! =))
@Dan1: Pai tu nu stii ca studentii sunt nesătui non-stop? Greu, greu sa-i satisfaci pe toti =))
Mediaş rulz! Gaz Metan – Steaua 3-0. =))
@m3bis: Nu le plange. Sunt intr-un loc mai bun. Muraturile.
@RoseN: Da, fata, si tu o reteta! =))
@Ciprian: unde o fi fratele Andryusha?
M-am gindit un pic inainte de a raspunde. Nu am vrut sa ma bag din nou in seama, dar…..
De unde si pina unde Biserica si preotul sint lucruri esentiale?
Au fost esentiale pe vremuri. Acuma incercind sa intelegem de ce au fost esentiale explicatia e simpla. Sint un instrument de propaganda si control extrem de eficient. In momentul de fata principiul roman piine si circ e mai des folosit pt controlul maselor.
In text se omite mentionarea nenorocirilor produse de Biserica de-a lungul timpului. Citi oameni au murit denuntati ca sint de partea diavolului. Ce ridicole erau procesele cind li se smulgeau biatilor oameni marturisiri sub tortura. Asta este biserica si astia sint reprezentantii ei.
Ce putem spune de viinzarea iertarilor (si de calugarii cei cuviosi)?
Sincer sper ca umanitatea poate fi buna si fara sa se teama de apocalipsa asa cum se teme un ciine de tunete. Nu de alta dar comuna primitiva e preistorie.
Revenind la biserica cum poate sa imi spuna mie un popa ce sa fac. Cum poate sa spuna un popa ce e bine cind intoleranta si lipsa de orizont ii fac mai neghiobi decit un om fara scoala.
Nu am de gind sa ii exclud pe cei care sint oameni buni, dar asta nu inseamna ca singurii oameni buni sint popii sau cei care au credinta
Am cunoscut suficient de multi oameni care nu merg la biserica si le pasa mult mai mult de binele altora decit le pasa la multi care pot sa iti citeze biblia.
Alta intrebare ar trebui sa ne duca si in directia invataturilor bibliei. In principiu e o carte scrisa pt educatia maselor fara scoala. Deci e simpla cu pilde usurele care te invata sa fii mai bun (in plus pe post de bonus iti si dreseaza nevasta ca sa fie docila cind de prea mult drag ii cirpesti citeva ca doar esti om cu frica lui Dumnezeu). Intrebarea mea este de unde si pina unde biblia este esentiala? As zice ca mai degraba citesti Colt Alb.
Cit despre mitul apostolilor si al lui Hristos care a inviat din morti – hai sa fim seriosi nici macar nu e original. Hristos nu e primul, e vorba de o lista lunga cu diversi din diverse zone – India, Egipt etc care au cutreierat inainte de Hristos, ca si Hristos cu 12 apostoli au facut minuni au murit si au inviat dupa 3 zile.
@DocRock: Imi place cum ai spus. Bine, Biblia mai are si exemple negative, ca incestul la betie – in Vechiul Testament (vezi fiicele lui Lot) si pasaje revansarde in Noul Testament (Matei 10, 34-35), dar pe ansamblu e cum ai spus.
Daca o sa ai cazanul cu smoala langa al meu o sa mai discutam noi treburile astea! =))
Mediaşul, acest Elfsborg al fotbalului românesc… =)) =))
Ahm, simt nevoia să fac unele precizări (mă vei ierta, stimabile Raeţchi dacă mă voi lungi peste măsură comentând articolul dumitale sau atacând chestiuni pe care doreai să le cuprinzi în vreo postare viitoare):
1. Steaua rulz!, indiferent de rezultatul de pe tabelă. 😀
2. În legătură cu religia creştină se vehiculează unele idei absolut eronate. (Părerea mea şi nu mă înşel, pentru că eu obişnuiesc să am întotdeauna dreptate). Una din aceste idei este că rostul religiei (creştine) este să producă oameni buni. Nimic mai fals! Scopul religiei creştine este să mântuiască omul, adică să-l ducă din Valea Plângerii, din locul său de surghiun (aka Terra, a treia planetă de la Soare, o piatră pe cer, etc.), alături de Dumnezeu sau, mai bine zis, în preajma lui Dumnezeu.
Faptul că, în timpul acestui proces de mântuire, omul devine mai bun este un efect al procesului, nicidecum scopul acestuia. În creștinism, omul este obligat să devină mai bun, i se impune acest lucru din capul locului de către Hristos, datorită exigenţei supreme a Creatorului care doreşte în preajma Sa fiinţe bune şi pure, asemenea Lui. Acestea sunt gusturile Creatorului, personal nu pot să înţeleg de ce nu preferă tâlharii, alcoolicii, destrăbălaţii, mincinoşii sau escrocii dar, asta e, gusturile nu se discută. “Fiţi desăvârşiţi, aşa cum Tatăl vostru din Ceruri desăvârşit este” – sună porunca lui Hristos.
Pe de altă parte, tot Hristos spune în nenumărate pilde că misiunea Lui este pentru cei care au nevoie de El. Pentru cei care simt nevoia mântuirii. Cei care se simt OK în actuala stare şi viaţă pământească, nu au cum să-L urmeze pentru simplul motiv că nu au nevoie de El.
Deci, cei care nu simt nevoia mântuirii, nu fac obiectul creştinismului, deşi sunt anumite pasaje care descriu o anumită stare nu foarte plăcută care-i aşteaptă în viaţa de dincolo. Cum ei nu cred în aşa ceva, se cheamă că sunt la adăpost, după cum este bine ştiut adevărul că cel care nu crede în existenţa trenului nu are cum să fie lovit vreodată de acesta.
Atât deocamdată – “Howgh!” cum ar fi spus Colţ Alb dacă ar fi putut să vorbească.
@andryusha: Eu acu’ beui nitel (ca nu sunt musulman), si ma simt dator sa zic asa: Exista vreo religie care sa nu vrea sa faca oamenii mai buni pentru a fi mai aproape de Creator? Pentru a fi mantuiti?
2. Acu’, tu sa fii Creator! Ce-ai face cu aia care nu vor sa fie mantuiti? I-ai decarta direct la pubela? Sau le-ai zice, ca Parazitii: “Eu te-am facut, eu te f*t, eu te omor!”?
Sau i-ai ierta!
Sau le-ai repartiza niste cazane si niste smoala si niste combustibil solid?
(Bah si-am zis ca ma opresc! M3bis, te rog eu, inchide thread-ul asta! )
@Dan1: Pai, asta-i, ca fiecare isi magineaza ce vrea, fiecare are o alta interpretare a divinitatii si pana la un punct e normal sa fie asa. Nu e normala intoleranta religioasa. Eu nu vad deloc lucrurile ca andryusha sau ca (pardon) Cami. Nici ca musulmanii, for that matter. :)) Etc. Da’ e bine sa ne suportam unii pe altii, sa incercam sa ne ignoram partile cu care nu suntem de acord si sa trecem mai departe. Ca destule lucruri odioase s-au intamplat in numele religiilor.
Hm…. aproape ca-i crezi si pe atei…. :))
@serban: Serban ai dreptate. Cred ca vrei sa-i iei locul Sebrei ca prea ai mereu dreptate. 😀
P.S. sau esti Sebra? :))
Mai, ce plin de glume e textul asta. Nu ma pot opri din ras. Sau plans, nu-mi dau bine seama ce-ar trebui sa fac, la cata orbire intentionata la oameni altfel destepti vad pe aici.
@zibusor: Ia deschide-ne tu ochii, zibusor! Ia lumineaza-ne! Ia explica-ne, tu, exact! Ia spune-ne adevarul crud in fata! Hai, ca suportam! Numai incearca. Ia!
@andryusha:
Simt nevoia de a incondeia cateva precizari la precizarile articolului.
Matale ai dreptate, dar e acolo si o nuanta neclara, pt. ca s-a spus in repetate randuri/forme : nu am venit pt cei drepti, ci pt. cei pacatosi, ca sa-i aduc la pocainta; a venit pt. talharul de pe cruce, pt zaheu vamesul, femeia pacatoasa, pt toti cei vii si pentru toti cei adormiti.
Sigur, tinta ramane indumnezeirea (dupa har, nu dupa persoana – prosopon).
Dar un parinte pre numele lui Staniloaie amintea ca “motivul crearii lumii este iubirea, Dumnezeu vrand sa impartaseasca dragostea Sa si in afara sanului Sfintei Treimi.”
Iar un alt parinte spunea ca dragostea pentru Dumnezeu al celui mai mare sfant este totusi mult mai mica decat dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos. Ceea ce se adevereste-n textul de la Ioan si in locurile paralele: „Dumnezeu atat de mult a iubit lumea, incat a trimis pe Fiul Sau [Dumnezeu adevarat si Om adevarat – prin kenoza] pentru ca tot cel ce va crede in El sa nu moara, ci sa aiba viata vesnica” – sau vorba ceea din traditie : sa urasti pacatul, nu pe pacatos…
Pentru autorul articolului care a inteles si a subliniat bine treaba asta : in special pentru ultima fraza as vrea sa iti daruiesc atatea like-uri cate poti duce.
Progresul fata de primul “indreptar” e evident, dar mai ales admirabila pasiunea ta, a lui camio si a lui andry de a propune spre dezbatere publica teme grele si delicate, intr-o nota civilizata, folosind un limbaj accesibil pentru toti “dreptii” cotcodaci care nu mai au nevoie de Hristos…
Recunosc faptul ca am gasit la voi una dintre cele mai interesante maniere de abordare a subiectelor cu tema mistica. Sincere felicitari voua si partenerilor de discutie care, desi-s pe pozitii opuse, denota caracter, inteligenta si bun simt (de obicei), adica tot ce-i place unui om de spirit.
I miei ossequi.
@pretender:
Corect. Dar nici Dumnezeu nu poate aduce pe nimeni la Sine dacă acesta nu vrea. Asta am vrut să spun. Păcătos sau nu, n-are nicio importanţă, trebuie doar să vrea.
În ultimul comentariu, am combătut doar ideea de “eu vreau să fiu un om bun” care, din perspectivă eshatologică, e demnă de tot râsul…
Apropo de unele remarci, un lucru e de constatat : sunt multi nedusi la biserica, care pot avea un comportament mai crestin decat cei care merg la biserica, dar pt. care acest lucru nu are un impact major in viata lor.
Totusi distanta fata de Sf. Taine, poate pune in pericol la un moment dat in viata principiile morale ale acestora.
Pentru ca participarea la viata Bisericii este legatura care ne intareste viata, social si spiritual, ajutandu-ne sa depasim anumite “turbulente”.
Aceasta inseamna ca nu se vor mantui ? Habar nu am, insa despre manturirea “paganilor” exista un fragment (de la Romani) pe care-l recomand celor “care au citit cartea”, spre aprofundare : “paganii care nu au lege din fire fac ale legii, ceea ce arata fapta legii inscrisa in inimile lor, care ii invinovateste sau ii apara” – adica se face referire la glasul constiintei. Glas de care unii tin seama, altii nu…
@andryusha: Scuza-ma, da’ chiar nu ma pot abtine: in ultimul comentariu ai zis “Steaua rulz!” =))
@pretender: De pagani o sa aiba grija zeitatea la care se-nchina ei, logic, nu?
Prin pagani se facea referire la cei care nu au putut afla de Hristos.
Insa pt cei care au stiut dar nu au facut, ntt !
Tot la cazanul cu smoala te intorci ! :))
Desi legendele olimpului fu prima carte rasfoita dupa parcurgerea abecedarului cu “ana are mere”, eu nu cred in zeitati.
Asa ca un lucru e clar (pt mine) : cei care nu prind bilet de la sf. Petru sa le dea gauri pentru aripi si aureola, incap pe mainile alorlalti care ii iau cu bucurie asa cum sunt…
@Dan1:
Dacă te închini la ceva nu înseamnă că faci ca acel lucru să existe în mod automat. Sau să existe în forma pe care ţi-o închipui tu închinându-te la el. În Argentina, există dobitoci care se închină zeului Maradona. Ei, acuma să nu-mi spui că, după moarte, acelor dobitoci o să le apară Diego Armando însuşi, stuchind la trei metri distanţă şi întrebându-i de ce au sărit gardul la meciurile lui şi n-au cumpărat bilet… =))
@andryusha: Nu, da’ ar merita! =))
@Raetchi: deci chiar aşa de scumpă e Catedrala aia?
@Insignifianta: sorry, dar nu de la mine vine lumina. Inca o mai caut si eu. Oare in tarile cu mai mult soare o fi mai multa? A fost cineva in Argentina sa ne spuna?
@zibusor: Ma cam luase cu racori pe sira spinarii, sincer. Credeam ca dumneata chiar stii! Sunt dezamagita.
Miracol! acum vad ce gravatar am! Se poate, sefu, sa imi pice tocmai mie ceva cu coarne? Asta e semnul pe care il asteptam. De maine imi schimb numele in ala roz.
Foarte frumos spus. Indiferent cum a fost de-a lungul veacurilor, crestinismul a incercat sa faca ceva practic. Faptul ca unii i-au folosit conceptele pentru “binele” lor propriu, ei vor da seama de asta. Problema e sa fim vigilenti, sa nu ne adoarma bunul simt si inteligenta, pentru ca dusmanul nu doarme.