Rage against the machine
Vlad Petreanu
La firma la care lucrez au fost montate, nu demult, două automate: unul dă snack-uri, celălalt băuturi. Când sunt bine dispuse.
Deşi ştiu că riscă să rămână nu doar înfometaţi şi însetaţi, ci şi fără bani, oamenii continuă să manifeste o atracţie irezistibilă faţă de aceste maşinării. De fiecare dată când trec prin hol, unde sunt amplasate automatele, asist la câte o scenă violentă. Colegii îşi julesc bocancii şi îşi scrântesc degetele de la picioare dialogând cu maşinăriile. Colege de un metru juma’ înălţime se atârnă cu toate cele 30 de kile ale lor de aceste cutioaie altfel de neclintit, convulsionându-se pe geamul în spatele căruia se află napolitana arestată – sau sticksurile, sau cutia de cola, sau ciocolăţica rom, senzaţii tari, să-nnebuneşti.
Omu-şi îşi pierde minţile ca la ruletă, vă spun, văzând cât de aproape a fost să câştige biscuiţii ăia nenorociţi. Unii-şi joacă tot măruntul, apoi se umilesc prin regie, prin grupurile de montaj, să mai facă rost de-o fisă, de-o bancnotă.
Maşinăriile acestea au o capacitate aproape supra-naturală de a stârni violenţa celor care intră în contact cu ele.
Eu, unul, mă consider un tip paşnic. Încă n-am omorât pe nimeni, şi chiar ţin sub control asta, pentru că nu mă mai uit la talk-show-uri. N-am spart dinţii nici unui mitocan în trafic – asta e, regretele sunt acum tardive. Dar automatele de snackuri şi băuturi de la parter mă transformă. Când m-apropii de ele, încep să fredonez Thriller. Mă mişc sacadat, privesc intens, fix. E de la concentrare, desigur.
Maşinăria mi-a reţinut ieri, abuziv, o ciocolăţică (de când nu mai fumez, ciocolata e vitală). În 5 secunde, eram atârnat de cutioi, convulsionându-mă pe geam, cu toate cele 100 de kile ale mele. Dă-mi ciocolata, mişelule, îţi arăt eu ţie!
Când am obosit, i-am oferit paznicului şansa de a declanşa, împreună, jihadul petrenian, un iureş formidabil, devastator, purificator împotriva tuturor automatelor păcătoase de snackuri şi băuturi.
– Mă, auzi, nu vrei să-i spargem geamul? Aduc eu o bordură de-afară.
Omul s-a uitat la mine şi a zâmbit. A zâmbit, complice, încurajator, solidar, cu o sclipire în priviri. A dat să se ridice de la birou, L-am văzut strângând pumnul, i-am văzut încheietura albindu-se. Apoi, a dat cu ochii de camera de supraveghere de pe tavan – Ochiul Maşinii, urmărind, tăcut, sticlos, umanii de pe podea. Încet, chinuitor de lent, colegul a lăsat privirea-n jos. Încă nu, încă nu.
Încă n-a sosit momentul, dar se-apropie. Pregătiţi-vă pentru eliberarea ciocolatelor, bombonelelor de M&M’s, cutiilor de cola, croissantelor cu vanilie şi conservanţi, ceaiurilor chimice de piersici şi lămâi.
Răzbunarea va fi dulce – la propriu.
Daca tot ai fost in stare sa te lasi de tigari, mai bine te lasi si de ciocolata. Trebuie sa gasesti tu un viciu pe care ti-l poti satisface fara automate. Chiar, cate colege ai?
@4mall
De alea de 30 de kile?
Sunt alături de maestrul Petreanu în această grea încercare!
Îl înţeleg mai mult ca oricine,
mai mult decât chiar prima fată
care i-a spus, râzând, cu faţa-n pernă:
„Nu e nimic, se-ntâmplă prima dată!”
Aşa am păţit şi eu pe când eram la Universität Heidelberg, Fakultäten de Filologie Comparată (unde am şi ţinut un cuvânt memorabil de început de an I, spunând cu convingere:
„Ador literatura comparată, dragii miei, fiindcă aici, cu ajutorul domniilor voastre, voi putea găsi formula matematică perfectă pentru a vă demonstra că nimeni nu se compară cu Luceafărul nostru, Eminescu”. Au râs, neîncrezători, cârnaţii…).
În holul facultăţii era un automat care mi-a refuzat comanda, oricâte rugăminţi în vers iambic şi limbic i-am făcut, oricâţi genunchi în cxxxle de fier i-am dat cu dărnicie.
Şi nu pentru mine luam, ci pentru iubita mea, aşa că am plecat extrem de trist, chiar cocârjat
Şi mi-am pierdut speranţa de-a mă iubi cu Buşulenga, protejat.
@m3bis: De unde sa stiu eu ce gusturi are Petreanu? 😀
@M3bis
cu alea doar sa incropesti un fel de frigaruie.
@unmihai
Adică le frigi?
Parca il vad pe Petreanu catarat pe automat si amenintand: “Ia-l de pe mine, ca il omor”. 😉 Anyway, eu zic sa il luati pe automat cu binisorul. Intai amenintati-l ca ii taiati internetul, ca ii luati locul de parcare, ca il dati afara din sindicat. E posibil sa se simta si sa elibereze toate ciocolatelele sechestrate de-a lungul timpului.
voi n-ati auzit de haine puse pe camera de supraveghere?/d’oh!
@M3bis
Neah. Totusi nu merge. O frigaruie fara macar un pic de slaninuta n-are nici gust nici farmec.
.. dar despre ce vorbim noi aici?
Skynet există şi ne testează. Deocamdată…
@M3bis: Partea proasta cu friptul e ca risti sa le arzi…
[…] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, Calarasu. Calarasu said: Rage against the machine » Daily Cotcodac http://bit.ly/ikmext […]
HE HE!La mine la munca exista un automat minune.bag o fisa si iau 2 cutii de suc,mai bag o fisa si iau 2 ciocolate..etc. etc.cred ca e razbunarea pentru toate automatele de pe lumea asta.
@unmihai
De frigărui?
@4mall
Ăla e un risc asumat!
Ia, gata! On topic, că s-a trezit Julius!
neata coane Julica! ia sa punem o dedicatie ca sa mearga cafeaua un speed de la mama lui
@Petreanu
sper ca nu-ti stric jucaria … eu on topic nu prea ma pricep, dar is necomentat azi
Petreanu, trebuia să i-o bagi p-aia cu mărirea de salariu, te umplea de dulce :))
Vlade-Vlade, da’ recunoaste ca va si place… Ca ma uit la ai mei, cu cât masochism insista sa alimenteze masina aia cu bani. Vorbesc de aia cu sandvisuri si croissant.
Eu, cu automatul de cafea n-am avut probleme pâna acum, mi-a dat si cafea gratuit (serios, cadeau monezile pe undeva, cumva in gratarul de sub pahar), mi-a dat si pahare de plastic cu zahar in ele plus una spatula bonus (da’ ati inteles – fara cafea), la 1leu/buc., da’ nu-i port pica! :))
@M3bis – Julius asa de dimineata? Fugi de-acilea, te antrenezi pentru 1 aprilie? :))
@baietii offtopic – Deci le-ati prefera cam pe la 150 de kile asa? 😀
@N.A.
1. Nu, dar măcar de vreo 2×30.
2. Neah, nu mă antrenez. Ia uite aicişilea http://www.dailycotcodac.ro/2011/02/recomandari-de-seara-peter-cel-treaz/#comment-101563
@ Vlad Petreanu: Nu vă instalaţi voi mai bine o piñata pe hol? Aveţi un comportament promiţător pentru aşa ceva.
@M3bis – Am inteles, doua la vreo 30 de kile fiecare ar mai merge… :))
Eu am altă problemă cu automatele ăste, si anume butoanele care nu mai funcţionează corect si te trezeşti cu biscuiţi naşpa in loc de ciocolată sau cu … nimic pentru ca a luat numărul unui rând unde nu mai era, cum spuneam, nimic. E frustrant :))
mă oameni buni, rahaturile alea de sandvichuri sunt proaste,rele la gust şi de vreo 3 ori mai scumpe decât ingredientele
ciucalăţile şi sucurile iar îs iar muuuult mai scumpe.
De ce nu vă faceţi propriile sandvicuri sau nu veniţi cu mâncarea la caserolă? (da, e much healtiher să o găteşti acasă)
@tahemet
Si cu un vin de ţara! Sanatate curata! =))
emoţionantă descrierea! colegele sunt nişte silfide!
@aisha
Cre’ că, mai degrabă, nişte jumătăţi de buletin a vrut să zică! =))
30 de chile?! hmmm … inseamna ca aparatele alea sunt defecte demuuult …
@Dan1,
eu cred c-a vrut, mai degrabă, prin contrast, el să fie perceput ca un Hercule sau cineva grandios, impresionant, fioros.
aaaa, şi, bineînţeles, să le complimenteze pe colege că sunt suave şi anorexice!
Rage against the human stupidity! Avem si noi un aparat de cafea care ramane fara apa sau pahare zilnic. Si stau colegii mei si ofteaza: vai vai azi nu mai bem cafea! Dar nu s-ar duce 2 pasi pina la cafeanea sa-si ia o cafea normala sau sa-si ia un nes de rezerva doamne-fereste! La secretara nu mai apeleaza ca le-a dat deja cateva cafele gratis epuizand stocul de rezerva, respectiva (nu, nu are 30 kg 🙂 ) a declarat razboi intelectualilor care nu stiu sa tina in mana nimic in afara de pix si mouse.
la noi este invers. Noi ne rugam sa nu pice, se reseteaza creditul. Si daca da bunul D-zeu sa nu pice mai incercam odata, ori acelasi produs, ori unul de sus, dar aici este riscant, si ne rugam la toti sfinti de pe cer sa pice. Apoi mandri pentru ca am cumparat cu 2 lei un baton de ciocolata care costa 1 leu in cora, si 10 bani la fabrica. RAZBUNAREEEEEEEE
Ale naibii tonomatele astea…
@M3bis: “Nu, dar măcar de vreo 2×30”. Cre’ca “macar”-ul ala a facut ziua de azi foarte frumoasa pentru multe cititoare. :))
Mda…cand esti rupt de foame sau te arde gatul dupa o cafea, iar tonomatul se blocheaza, ai tendinta de a incerca sa le eliberezi fortat…daca nu au instructiuni de folosire concrete, aplici propriile tactici!
Eu am meciuri cu alt animal. Din fericire, asta da produsele – dar se cam zgarceste la rest. Si am senzatia ca vrea sa ma puna la-ngrasat – oi fi slabit asa vizibil?
Situatie concreta: intr-o dimineata ma duc, bag o fisa de €2, apas butonul corespunzator (Snickers Crunch, €0,80), privesc cum scuipa ciocolata si astept restul. Da, stiu, vreau prea multe. In loc de monezi imi afiseaza pe ecran ceva de genul n-am atata rest, mai cumpara.
@Petreanu: Daca e camera fixa, faci o fotografie de sub camera la o ora la care nu e nimeni prin sediu, o pui in fata camerei si-i trantesti o caramida in geam tonomatului.
Mă surprinde că românii, experţi la sensibilizat bancomate cu carduri care nici măcar nu le aparţin, încă nu au descoperit metoda optimă de a despovăra tonomatele de haleala ţinută în prizonierat. Probabil că miza e ridicolă, dar pentru palmaresul de spărgător cineva tot s-ar băga. Cred că nu v-aţi adresat cui trebuie…