Ieri v-am propus un top al celor mai tari femei din istorie, azi o să vi-l şi prezentăm. Vă mulţumim pentru sugestii – pe majoritatea, sincer, nici nu le-am băgat în seamă. Oricum, dată fiind lipsa voastră de entuziasm pentru această rubrică, e foarte posibil să-i dăm niţel drumul lui Pircă să scrie el vreo trei texte cu Napoleon, după care o să vă rugaţi de noi să mai punem un top.

La politică, pe locul I credem că s-ar plasa, fără discuţie, Elisabeta I a Angliei. Au mai fost şi alte femei care au condus state – Ecaterina cea Mare a Rusiei, Cleopatra a VII-a a Egiptului, regina Cristina a Suediei – dar toate au dat-o niţel în bară.

Nu ştiu dacă aţi văzut vreodată episodul din Seinfeld în care George nu face sex şi devine brusc extrem de inteligent, dar când Elaine încearcă să-i urmeze exemplu, se tâmpeşte complet. La Elisabeta a fost pe dos: dacă ar fi făcut sex, probabil ar fi ajuns o gospodină cuminţică, care stătea toată ziua acasă să învârtă la sarmale şi să se uite la telenovele. Cu siguranţă s-ar fi ratat complet, exact ca taică-su, Henric al VIII-lea, care în tinereţe era aproape genial, dar după şase neveste (şi sexul de rigoare) a devenit complet cretin. Însă, graţie abstinenţei sale, Elisabeta, altminteri o personalitate destul de mediocră şi irascibilă (bine, asta nu e chiar de mirare) a făcut din Anglia o mare putere, a creat imperiul colonial britanic şi a dat naştere unei epoci de extraordinară înflorire culturală – adică Shakespeare, nu cred că  mai e nevoie de alte nume. Asta nu înseamnă că acum trebuie să vă lăsaţi şi voi de sex, fiindcă nu e deloc sigur că veţi obţine aceleaşi rezultate ca Elisabeta.

Acum nici Ecaterina cea Mare a Rusiei n-ar fi de lepădat (plus că a făcut sex cât să umple toată grila de programe de la Spice Platinum), doar că ei nu prea i-a ieşit nimic din planurile pe care şi le propusese când a urcat pe tron – pare genul căreia şi mămăliga i se tăia. Christina a Suediei a renunţat la tron ca să treacă la catolicism – gurile rele spun că a abdicat pentru că lumea îi cerea să se mărite şi să facă un prinţişor, pe când ea era lesbiană (caz în care a greşit confesiunea la care să se convertească, ăştia-s cu copiii, nu cu femeile). Irina, împărăteasa Bizanţului, ne-a fost şi ea sugerată de către tracker dar sincer, nu putem considera prea tare o împărăteasă care le-a plătit arabilor tribut 90.000 de dinari pe an (aproape 400 de kilograme de aur), când cu banii ăştia putea să-şi cumpere atâtea poşetuţe şi lumânărele parfumate la mall… Ioana d’Arc, propusă de Tzica, ar fi mers, dacă până la urmă de pe urma muncii ei n-ar fi profitat tot bărbaţii (ca să spunem că s-a ales scrumul). Cât despre Cleopatra – nu ni se pare chiar o femeie de mare succes, dat fiind că şi-a făcut praf regatul, care a ajuns o provincie romană. Păi asta putea face şi un bărbat.

În materie de cultură, e puţin probabil să fi existat vreo femeie mai influentă decât Mary Shelley. De pildă, fără ea nu am fi avut un standard de frumuseţe pentru Victor Ciorbea sau Theodor Stolojan. Fiica unui anarhist plicticos şi a unei feministe plicticoase, nevasta unui poet plicticos şi amanta unuia ceva mai vioi, Mary Shelley a reuşit să evite cu graţie influenţa tuturor acestor oameni şi să scrie “Frankenstein”, probabil cel mai citit roman din secolul al XIX-lea (ar mai fi fost şi “Cei trei muschetari”, dar după ce am văzut ultimele ecranizări, nu mai sunt atât de convins că e citit mai departe de pagina de gardă). Din păcate, în loc să scrie, şi-a irosit cea mai mare parte a vieţii încercând să publice opera defunctului ei soţ, pe care oricum şi studenţii la litere îl citesc doar în rezumate luate de pe net. Suntem însă siguri că Percy Bysshe Shelley a fost pedepsit pe lumea celaltă pentru că i-a distrus nevesti-sii o strălucită carieră literară – de pildă, e osândit să facă veşnic 50%-50% nota la restaurant cu Adrian Păunescu.

În ceea ce priveşte ştiinţa, fiica amantului doamnei de mai înainte credem că merită, fără discuţie, primul loc. Ştim că aţi fi preferat-o pe Marie Curie (asta şi pentru că n-aţi văzut cum arăta), dar am zis “până în secolul XX”, plus că, fiţi cinstiţi: de câte ori în viaţă aţi avut nevoie de radiu sau poloniu (sperăm că nu avem cititori care să lucreze în industria alimentară)? Pe de altă parte, alegerea noastră, Ada Lovelace (născută Byron), a scris primul program de calculator din istorie, pentru “Maşina analitică” construită de Charles Babbage. “Dar eu folosesc calculatorul doar pentru porn”, o să ziceţi acum. Dar pornul ăla, voi cum credeţi că ar merge fără programe? Dacă nu era Ada Lovelace, v-aţi holba şi acum la porn în ASCII…