4mall

Într-o zi geroasă de iarnă, T.B., tânăr student la psihologie (deci viitor subiect pentru studenţii de la medicină, specializarea psihiatrie), se repezi până jos după pâine şi, în graba lui, se ciocni în faţa magazinului de fero-metale de un individ zgribulit, care Dumnezeu ştie ce aştepta acolo. Individul îşi reveni primul şi, pe un ton scăzut, îl abordă pe tânărul student: “Ţigări, domnu’?”.

T.B., fumător ocazional (ocazionat de lipsa de bani), om sociabil şi, să nu uităm, student la psihologie, hotărî pe loc să se lansese într-un scurt experiment sociologic:
– Dacă ţi-aş cere Marlboro, ce-ai zice?
– Aş zice că am.
– Dacă ţi-aş cere din ăla fără timbru, ce-ai zice?
– Te-aş întreba câte pachete vrei.
– Dar dacă ţi-aş spune că sunt de la Poliţie, ce-ai zice?
– …Aş zice că dumneavoastră aveţi un carton gratis! , a zâmbit larg individul zgribulit, după un scurt moment de ezitare.

Concluzia trasă de tânărul viitor psiholog a fost că pauza făcută de Zgribulit înainte de a răspunde a fost exact momentul în care el, în calitate de comerciant, şi-a dat seama că, totuşi, clientul trebuie respectat, de unde rezultă şi decizia luată de a folosi pronumele de politeţe, şi decizia de a oferi un discount.

Odată ajuns acasă, T.B. n-a apucat prea mult să se bucure de intimitatea garsonierei închiriate, că la uşă a apărut E.S.. Trebuie precizat că E.S. nu era coleg cu T.B., în schimb poseda anumite cunoştinte teoretice şi practice care în limbajul de specialitate îl defineau ca fiind “un tip uns cu toate alifiile”. Ca un adevărat prieten, E.S., în încercarea de a-l ajuta pe T.B. să îşi continue micul experiment, a doua zi s-a înfiinţat în fata Zgribulitului, cu o mină de om fugărit şi cu ochii rotindu-se în toate părţile, ca un martor urmărit de Mafie:
– Mă, ţigări ai?
– Am, şefu’.
– Din alea fără timbru ai?
– Am, şefu’.
– Marlboro?
– Îhî.

Brusc, schimbându-şi total fizionomia, abordând mina cu care Vadim susţine că au fost fraudate alegerile, E.S. contraatacă:
– Dacă acum ţi-aş spune că sunt de la Poliţie, ce-ai zice, mă?
– … Şefu’, pe bune, nu mai am decât 5 pachete!

Cel puţin din punct de vedere al numărului de ţigări, rezultatele studiului au demonstrat oarecum că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Iar pentru că orice rezultate oficiale trebuie comunicate la o bere , iar C.C., cunoştinţă comună a celor doi tineri, se afla în acelaşi bar, în acelaşi timp, soarta a făcut ca C.C. să devină a treia persoană care a aflat despre piaţa neagră a Marlboro-ului.

Trebuie precizat că C.C. este un personaj cu un IQ foarte mic, motiv pentru care nimeni nu s-a mirat că n-a înţeles nimic din sociologie. Poate dacă ar fi arătat mai mult interes pentru această materie, nu ar mai fi sărit peste etape, iar dialogul cu Zgribulitul ar fi decurs altfel. Cert e că lucrurile au stat aşa:
– Mă, ai Marlboro fără timbru?
– Mda.
– Dacă acum ţi-aş zice că sunt de la Poliţie, ce ai zice?
– Ţi-aş cere să-mi arăţi legitimaţia!