La întâmplare despre Christopher Lee
Ovidiu Eftimie
Citind plictisitoarea poveste de viaţă a lui Richard Inimă de Leu, oricine ar fi acel nespălat a Evului mediu britanic, mi-am adus aminte de un adevărat c… al actualului imperiu britanic: Christopher Lee.
Ştiu că azi nu s-a întâmplat nimic legat de omul de care vorbesc, dar parcă tot e mai bine decât sărbătorirea nu-ştiu-cărui eşec al unor bulangii francezi prin mijlocul Europei.
Toată lumea îl ştie pe Christopher Lee, a fost Saruman în Stăpânul Inelelor şi contele Dooku în nişte filme cu tema Star Wars care nu au fost produse niciodată (or să aibă aceeaşi soartă ca Star Wars Holiday Special). Mai sunt unii ce l-ar şti din „Man with a the golden gun”, da’ aia înseamnă că deja îşi încasează pensia de colonel la ora asta. Totodată, Lee este CBE al imperiului Britanic, chestie ce echivalează, în România, cu certificat şi pensie de revoluţionar, invitaţii la OTV, Antena şi Realitatea.
Intermezzo.
M-am inspirat când am scris textul ăsta de pe site-ul Cracked, pentru că eu nu lucrez la apropo.ro ca maestrul Galice, să mă dau original.
Revenim.
Acum, să povestim de ce Christopher Lee este mult mai coaie decât orice general mort de care vorbeşte Pircă în textele sale. Pentru început, Lee a fost în război, Al doilea război mondial, şi nu orice ciocoflender. A făcut parte dintr-o echipă specială de comando ce se ocupa de „ungentelmanly warfare”, băieţi care au fost puşi de Churchill să-i ardă pe nazişti oriunde i-ar prinde. Adică a făcut în realitate chestiile despre care Tarantino visează că le-ar fi putut face Brad Pitt. În vremurile alea s-a împrietenit cu Ian Flemming, un gagiu ce a scris mai încolo nişte cărţi despre un super agent secret care putea să ucidă pe orice vrea, pe nume James Bond. Şi da, Flemming a zis că şi-ar dori ca rolul lui Bond să fie jucat, de se va face un film, de Christopher Lee.
N-a fost să fie. La fel cum n-a fost să fie ca Lee să joace rolul lui Gandalf în triologia Stăpânul Inelelor, aşa cum şi-a dorit Tolkien, autorul cărţilor, preten la cataramă cu CBE-ul britanic. A jucat rolul lui Saruman şi s-a scos, în definitiv, Gandalf e un tâmpit care distruge cam tot filmul cu senilitatea sa ieşită din comun (dacă tot poate să cheme vulturii, de ce nu i-a pus direct să ducă inelul în vulcan?).
La bătrâneţe, să tot fi avut aproape 90 de ani, Christopher Lee s-a gândit să scoată şi un album de metal, numit Charlemagne, pentru că pretinde că se trage din interesantul rege al Franţei.
Şi-apoi, cine nu şi-ar dori ca orice om ajuns la vârsta senilităţii să se apuce de rock? Până şi fanii Iris visează la asta, când ascultă ce cântă Minculescu.
Ti-ar placea sa ajungi un pui de Lee (macar un Bruce, ceva) !
Albumul e ceva mai vechi, dar să nu uităm să spunem cum a continuat după el. Mai precis, recită pe varianta 2011 a primului album Manowar, Battle Hymns, reeditat. Pe vremuri, la origine, locul său era ocupat de Orson Welles. Părerea mea este că se descurca mult mai bine nenea Orson, dar na…
[…] This post was mentioned on Twitter by Calarasu. Calarasu said: La întâmplare despre Christopher Lee » Daily Cotcodac http://bit.ly/eZ1k22 […]
bine ca ai spus de unde te-ai inspirat… chiar ieri am citit articolul asta… deja ma pregateam sa spun “mai bine citesc catavencu”
“Let ye not pass
Abaddon
Return to the world
From whence you came
And seek payment
Not only for thy known anguish
But to vindicate the souls
Of the Unavenged”
And they placed in his hands
A sword
Made for him
Called: Vengeance
Forged in brimstone
And tempered
By the woeful tears of the Unavenged
And to carry him up on his journey
Back to the upper world
They brought forth
Their Demon horse
Called: Black Death
A grim steed
So fiercely might
And black in colour
That he could stand as one: Darkness…
Save from his burning eyes
of crimson fire
And on that night
They rode up from Hell
The pounding of his hooves
Did clap like thunder !” ….
Imperiul britanic s-a dizolvat oficial in 1997, odata cu inapoierea HongKong-ului catre China. Declinul a inceput in 1947 odata cu acordarea independentei Indiei si Pakistanului
[-x ntz
tot e bine…unii la batranete se apuca de porno.
vad ca 4mall n-are timp de texte, dar comenteaza, da!
@Maria: Daca nu scriu, e rau…daca scriu, iar e rau…Sau?
merita omu’
pauvre mister E.! E almost Christmas…si el tot munceste – adica scrie pe DC! un sincer si calduros BRAVO!
eu speram ca voi sa organizati o gala a premiilor, asa un fel de remember cui ati acordat premii, pardon felicitari, pe parcursul lui 2010.
ps bineinteles ca sunt iluzii desarte. Happy Xmas!
@aisha
“pauvre mister”? Wirklich? =))
Iar cu gala premiilor, alea au fost doua mari si late: imprimanta pentru sebra si xperia pentru I Simion =))
Ba nu, parca fu si un laptop!
@Dan1
in copilarie, eram plina de compasiune fata de durerile tuturor.
la bunica, venea in vizita o tanti – nu era chiar o lady, dar stia toate stirile despre toata lumea, asa ca eu ma bucuram cand o vedeam. bunica o trata cu ceva- o intreba, de fapt, daca vrea o cafea, un ceai. ea raspundea, invariabil, ,,mai bine o tuica sau un vin, ca pt. cafea sau ceai ar fi deranjul prea mare.,,. intr-o buna zi, s-a plans de o durere de cap.
eu, induiosata, am zis -,,biata tanti lina, sa-ti dam un antinevralgic.,,
la care, tanti lina- o chema paulina, noi o alintam lina- ff demna, mi-a spus – ,,ba, nu-s beata deloc. ca n-am baut nimic azi. doar apa. cred ca de aia ma doare si capul. si harpagic, nu vreau ca am si eu, acasa, in beci. dar un pahar cu ceva mi-ar prinde bine.,,
@dan1 – Uiti – printre premiile mari si late – de intalnirea si cafelirea cu JULIUS, bag sama…
Tare ca mai stie cineva din Ro de Cracked.
Poate ai putea sa si exemplifici – “M-am inspirat când am scris textul ăsta de pe site-ul Cracked, pentru că eu nu lucrez la apropo.ro ca maestrul Galice, să mă dau original.”