26 noiembrie 1836: Moare John Loudon McAdam |
Radu Pircă
Acum 184 de ani se stingea, într-un sătuc din Scoţia, omul a cărui invenţie le dă coşmaruri românilor şi în zilele noastre. Descoperirea lui McAdam e aproape zilnic pomenită la ştiri, spre deosebire de cele ale lui Edison sau Einstein (deşi, dacă s-ar putea da vina pe Băsescu pentru faptul că spaţiul este curb, poate ar mai avea o şansă); în schimb, inventatorul scoţian e aproape complet uitat. Până şi pagina lui de Wikipedia e absolut nesemnificativă în comparaţie cu cele ale unor cavaleri Jedi sau regi din Azeroth.
Baronul McGregor de Waterhead era un nobil scoţian scăpătat, care, în vreme ce neamurile sale se băteau cu ocupantul englez, îşi tocase cu înţelepciune averea pe băutură şi femei uşoare. Ca să nu fie cumva confundat cu rudele lui veşnic răzvrătite din clanul McGregor, baronul a avut însă grijă să-şi schimbe numele în McAdam. Numele a fost, de altfel, singurul lucru pe care i l-a lăsat moştenire fiului său, James Loudon, fiindcă avere nu-i mai rămăsese deloc. Băiatul a avut însă norocul să fie adoptat de un unchi din America şi astfel a evitat la timp o pitorească viaţă de sărăntoc dickensian.
Tânărul McAdam a preluat afacerile unchiului său şi curând a devenit unul din cei mai bogaţi oameni din 
New York – o realizare nu chiar atât de impresionantă, dat fiind că pe atunci oraşul cu pricina era la fel de mare ca Paşcaniul. Când Statele Unite şi-au declarat independenţa, McAdam (foto) a rămas de partea englezilor aşa că la terminarea războiului a fost nevoit să se întoarcă în patrie cu armata britanică, fiind alergic la ştreang. Ca să nu se plictisească, guvernul de la Londra i-a dat lui McAdam o sinecură – administrarea unor drumuri prin fundul Scoţiei, o sarcină extrem de uşoară dat fiind că drumurile erau de fapt nişte şanţuri pline de noroi iar lucrările de întreţinere constau în a mai arunca o găleată de mâl peste ele din când în când. McAdam avea însă mult prea mult timp liber şi, ce-i mai important, o nevastă acasă. Cum nu se inventaseră încă maşinile iar la cai nu prea aveai ce meşteri jumătate de zi, scoţianul s-a gândit să-şi umple timpul îmbunătăţind drumurile din custodia sa.
Primele drumuri decente (după cele romane) fuseseră realizate prin 1770 de francezul Trésaguet (foto jos) – pentru gloria militară a Franţei era vital ca inamicul să poată ajunge cât mai uşor şi mai rapid în Paris. Erau acoperite cu pietriş fin şi arătau cam ca un drum forestier, dar costau îngrozitor de mult – desigur, fără nicio legătură cu faptul că Trésaguet era în acelaşi timp patronul firmei de asfaltare şi inspectorul general al drumurilor şi podurilor.
În Marea Britanie se înfruntau două şcoli de drumari: cea a lui Metcalfe, care susţinea că drumurile trebuie asfaltate cu crăcuţe acoperite apoi de un strat de pietriş şi cea a lui Telford, un discipol al lui Trésaguet care se certase cu maestrul pe tema, extrem de spinoasă, a calităţii pietrei folosite la asfaltare. În timpul în care ei se luptau pentru chestiuni teoretice, evident că drumurile rămâneau cum dădea Dumnezeu.
Ca orice bărbat însurat care nu trebuie să meargă la birou, McAdam avea însă timp de omorât cât Trésaguet, Metcalfe şi Telford la un loc, aşa că s-a apucat să le studieze teoriile şi să inspecteze în acelaşi timp drumurile englezeşti. Curând a ajuns la concluzia că toate metodele de asfaltare propuse până atunci erau excesiv de complicate şi costisitoare – de exemplu, cea a lui Trésaguet utiliza 3 straturi de piatră de mărimi diferite. McAdam a descoperit însă o metodă mult mai simplă: acoperi drumul cu pietre mici, îndesate cu tăvălugul, pe care le acoperi cu un strat de criblură (dacă nu ştiţi ce-i aia, presupun că sunteţi cititorii ăia care caută pe DC “de ce să emigrăm din România?” )
Tehnica de asfaltare inventată de McAdam şi botezată, aţi ghicit, macadam, era foarte ieftină în comparaţie cu celelalte variante (presupun că a ajutat şi faptul că scoţianul n-avea nicio firmă de construcţii, că altfel probabil sugera ca drumurile să mai fie acoperite şi cu foiţă de aur) şi rezistentă în timp; 
în plus, pe drumurile macadamizate viteza trăsurilor şi a căruţelor era cu 50% mai mare, ca să nu mai vorbim de consumul mult mai mic de fân şi uzura redusă a potcoavelor. Ca urmare, începând din 1825 invenţia lui McAdam a fost folosită la toate drumurile din Marea Britanie. Cinci ani mai târziu ajunsese deja în Franţa, Rusia şi Statele Unite (foto) iar în următorul deceniu a devenit metoda standard de asfaltare a drumurilor în întreaga lume. Abia odată cu invenţia automobilului macadamul a început să fie înlocuit de asfalt, deoarece producea mult praf şi se strica prea repede. Dacă aveţi însă şansa să trăiţi în România, îl mai puteţi încă vedea pe multe străzi de la periferia marilor oraşe, pe drumuri judeţene, comunale şi forestiere, pe majoritatea şoselelor din Ardeal – de fapt, ce zic eu aici? Sunt convins că pentru peste 50% din drumurile româneşti puteţi să-i mulţumiţi printre dinţi lui John Loudon McAdam.
Twitter
Facebook
Marian
Rushenne
Cristina Ş.
sebra
26 Noiembrie 2010 la 12:32 pm
Trăind în Iaşi, avem ocazia să-i mulţumim printre dinţi lui McAdam de câte ori ne îndreptăm dinspre Podu Roş spre Moldova Mall trecând pe lângă Prefectură, adică cam prin zona 0 a oraşului cojudeţean, nu întâmplător, cu sus-amintitul Paşcani…
26 Noiembrie 2010 la 12:41 pm
Bre, dar e chiar plin de greseli acest articol! Macadam se foloseste la noi pentru drumurile pavate cu piatra de râu (adica pietroaie mari, rotunde si diferite ca marime) si e si proba la raliuri, iar ce a descris autorul aici – n-am inteles si nu cred ca am vazut pe nicaieri. Griblura e un fel de
gordon bleucriblura incorect pronuntata, nu?26 Noiembrie 2010 la 12:50 pm
@Dan1: Te invit în Iaşi, la locaţia menţionată în primul comentariu, să vezi macadam de calitate. Nu se face din piatră de râu ci din bucăţi prelucrate dintr-o piatră dură – granit, cred – tăiate sub formă cubică.
26 Noiembrie 2010 la 12:56 pm
@anndryusha
)
Aia e piatra cubica bre! Am avut si noi pe-aici, pe la Aviatorilor, cica era chiar obiect de patrimoniu, ca defilara trupele române invingatoare in primul razboi mondial pe ea. Dar
si-au batut jocau inlocuit-o cu asfalt cu gropi.Si e granit, intr-adevar, adus din Italia, ca noi nu furam in stare nici macar de atata.
(ei, exagerez putin, nu se vad gropi inca, dar eu stiu ca sunt acolo
26 Noiembrie 2010 la 12:59 pm
@Dan1
Cu griblura ai dreptate, greşeala mea. Macadam s-a încetăţenit la noi pentru cam orice fel de metodă de acoperire a unui drum care nu presupune covor asfaltic – vezi şi definiţia din DEX (http://dexonline.ro/definitie/macadam) care de fapt se aplică la macadamul gudronat, folosit pe la începutul secolului XX. Că n-ai văzut pe nicăieri drumuri acoperite cu pietriş mărunt, asta chiar nu o cred, du-te, de pildă, la Muntele Roşu sau la Poiana Narciselor sau în parcarea de la Auchan.
26 Noiembrie 2010 la 1:04 pm
ce-ar vrea autorul? sa moara si regii macadamului din Romania? ca, oricu, vad ca-i pornit pe moarte de om.
26 Noiembrie 2010 la 1:07 pm
@Dan1
Asa-i! anndryusha confunda pavelele cu macadamul.
26 Noiembrie 2010 la 1:23 pm
Asistam la un transfer pasnic de putere. Pirca are cele mai multe articole scrise in ultima vreme, fiind intr-o efervescenta creatoare. Iar Julius e inchis in beci.
26 Noiembrie 2010 la 1:23 pm
@all: Mea culpa. Am confundat piatra cubică cu macadamul. Asta e. Da’, chiar – macadam original pe unde s-o găsi, că eu n-am văzut decât piatră cubică pe unde am fost?..
26 Noiembrie 2010 la 1:25 pm
Are dreptate unu dintre antevorbitorii mei.E frumos sa aflam de mortile unor oameni celebri; dar asta nu e suficient. Io propun sa ni se arate mai mult si nasterile.Nu se poate ca prezentarea vietii unui om sa inceapa astfel: “Acum 184 de ani se stingea, într-un sătuc din Scoţia”…
26 Noiembrie 2010 la 1:30 pm
Maestre zi si mie de ce naiba toate articolele de la sectiunea asta au ceva in comun: moartea….azi moare x maine moare y, acu 165 de ani a murit altul….. parca ar fi cronica judetului vaslui….ceva ma vesel nu se poate?
26 Noiembrie 2010 la 1:48 pm
@anndryusha Vezi pe acolo pe Sararie pe la bojdeuca. Parca asa-mi amintesc.
26 Noiembrie 2010 la 1:48 pm
eu zic ca e ceva tematic : anul asta apar ca evenimente doar mortile iar la anul o sa vedem aceleasi articole decat ca in date diferite
avand doar inceputul schimbat, de data asta cu nasterile – “Acum 100+ ani se aprindea intr-un satuc din Scotia…”
mai greu insa cu naufragiile, dar am incredere ca Pirca o va scoate la capat
26 Noiembrie 2010 la 1:53 pm
@anndryusha
La Brasov: http://www.autonovo.ro/stiri/toate_stirile_etapa_a_vi_a_a_cnrd_2009_raliul_tara_barsei_dunlop_seat_530.html
26 Noiembrie 2010 la 2:40 pm
@Ciprian, @Dan1:
Mersi -
N-am să uit macadamu’
Cât oi trăi!
26 Noiembrie 2010 la 2:46 pm
M-am uitat pe Google după poze cu macadamu’ ăsta. Este fix ca asfaltul după ce plouă mai vârtos sau după ce se topesc zăpezile
26 Noiembrie 2010 la 3:06 pm
Macadamul e stratul ala care se toarna inainte de asfalt. Cel pe care trebuie sa sofezi cu grija sa nu arunci pietre in parbrizul celui din urma ta
26 Noiembrie 2010 la 3:09 pm
[...] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC and sebra, sebra. sebra said: 26 noiembrie 1836: Moare John Loudon McAdam » Daily Cotcodac http://bit.ly/ghoiKl [...]
26 Noiembrie 2010 la 4:10 pm
Mare chestie, a inventat macadamul! Da’ Bugatti Veyron ca mucea lu’ domnu Casuneanu si-a luat?
26 Noiembrie 2010 la 5:07 pm
Ai dracului romanasii nostrii, de pe vremea aia lucrau la drumuri.
Ia uitati-va mai atenti la poza ( aia din SUA ).
26 Noiembrie 2010 la 6:08 pm
io cred ca-i o lupta pentru preluarea in mod pasnic a stirilor de la ora 5. iar in beci e-nchis HALL. clipeste, ba, din leduri sa nu te confunde astia cu Julius – ca te pune sa iei gogosi d-alea cu zahar si lipici sa le dai la ziua de salariu.
26 Noiembrie 2010 la 6:44 pm
Stephanie, nu avea cum, bre, ca traia in Scotia… Sunt si bancuri cu scotieni.
@Sare’n Ochi
Da ce-ala bre, HALL?
26 Noiembrie 2010 la 6:47 pm
computadorul din Odiseea spatiala 2001, bre! care se dileste si-ncearca sa-i omoare pe toti. carte si film cu crime, bre
26 Noiembrie 2010 la 6:48 pm
inca un articol de calitate, ca de obicei
eu am o idee pt voi, de ce nu publicati un calendar/agenda/almanah pt 2011, cu istoriile astea, eu l-as cumpara… doua chiar, ca ma simt generos azi
26 Noiembrie 2010 la 6:58 pm
Mersi de articol lu’ domnu Pirca, pe perioada cat sta domnu Julica la beci. Ca altfel nu stiam in viata mea ca driblura e, de fapt, pe corectelea, criblura. Nu mai uit cat oi trai, pana mor, asa sa-mi ajute domnu’!
In afar’ de cazu’ cand ma asteapta dupa colt vreunu’ sa-mi dea in cap cu vreun alzheimer, sau ceva…ori ma apuca vreun delirium tremens, caz in care sa-mi fie iertate gresalele, ca si io, ce de le-am mai iertat la altii…
26 Noiembrie 2010 la 9:11 pm
@Sare’n Ochi
Bre, eu Odiseea Spatiala aia, pana epuizara muzica lu’ Strauss, atipisem de mult (de fiecare data), asa ca chiar nu stiu…
@Insignifianta
… Voiam sa-ti spun si tie cate ceva, dar am uitat… Ma ierti?
26 Noiembrie 2010 la 9:22 pm
ai pierdut partea de actiune in care pe HALL il stringe de surub cu patentul si-i ia energobitul si-l lasa pe intuneric. crezi ca daca rula pe muzica lui aia de la rubrica de mai sus, ai fi atipit?
26 Noiembrie 2010 la 9:55 pm
Gingernuts vine cu o idee tare buna, si pe mine m-ar interesa! Deci ganditi-va la productia de almanahe!
26 Noiembrie 2010 la 10:16 pm
@N.A.,
Ai răbdare cu almanahele, încă nu au epuizat ziarul gratuit. Vezi ce bătăie e pe el?
26 Noiembrie 2010 la 11:44 pm
Locuiam la etajul patru al unui bloc situat langa o strada pavata cu piatra cubica. De dimineata la 06 pana noaptea faceau un concert masinile de pe strada, de ne stateau circumvolutiunile sbarlite, asa cum bine le sade. Intr-o dimineata pe la 07.30 liniste de mormant. “Scoal’ nevasta, ca o inceput razbelu’ fara noi” am mormait. Aiurea, asfaltasera strada peste noapte.
27 Noiembrie 2010 la 8:19 am
@Insignifianta
A, mi-am adus aminte: pentru “driblura” tine un like!
27 Noiembrie 2010 la 11:00 am
@Dan1: Da’ de ce ai uitat? Ca te vad in floarea varstei, ashea. In afar’ de cazu’ in care au inceput astia sa dea in cap (sau la tibie?!
)cu alzhammeru’ ala (sau cum ii zice, ca iar am uitat cum e corect). Si au inceput cu Danii, ca sa dea exemplu la lume! Si cum pe dumneata te cheama Dan1, e clar de ce au si inceput cu ‘mneata.
Daca aveti posibilitate, anuntati-i, va rog eu, pe Dan2 si pe Dan3, macar, pentru inceput, sa se fereasca; ca, pe urma, se propaga vestea si singura.
@Dan1, reloaded: ah, mersi! Deci, esti bine?!
27 Noiembrie 2010 la 4:06 pm
@sebra – Pai asta era moca! Stii ca romanului nu-i plac chestiile moca, se simte oarecum jignit daca nu trebuie sa dea banu’…
28 Noiembrie 2010 la 9:24 am
@Insignifianta
Bre, eram cam pilit, de-aia am uitat… A doua zi, mahmur fiind, mi-am dat seama imediat…