Week-end cultural: 1776 |
Radu Pircă
Bine am făcut că nu i-am luat cadou unui amic “1776″, cartea bilaureatului Pulitzer David McCullough, înainte a de a o citi. După ce am ajuns la ultima pagină, mi-am dat seama că mai bine îi cumpăr o cravată, măcar nu-mi va face vânătaie atunci când mi-o va da de cap.
Nu mă înțelegeți greșit: David McCullough este un autor extrem de talentat și cartea are o mulțime de merite – minunat scrisă, superb documentată, măiastru marketată. Nu-l are însă și pe cel al relevanței pentru un cititor non-american.
Pentru că, în ciuda titlului, “1776″ nu este o carte despre Declarația de Independență a Statelor Unite, căreia îi e dedicat un paragraf cu indulgență calificabil drept liliputan, ci despre campania lui George Washington din anul eponim. Un subiect despre care nu văd niciun motiv rezonabil pentru care cunoștințele unei persoane decent mobilate intelectual ar depăși stadiul de “a luat bătaie de la englezi”.
Abuzul de futilitate n-ar fi în sine un lucru rău. Cunoașterea inutilă poate fi și fascinantă, precum în cărțile lui Jurgis Baltrusaitis. Nu e însă și cazul cu “1776″, care începe ca o relatare neutră al cărei unic exces este cel de detalii și se transformă cu fiecare pagină într-o epopee patriotică, încheiată brusc atunci când anul ia sfârșit – și odată cu el, probabil, și contractul lui McCullough cu editura.
Din nefericire, ceea ce face să tresalte inima intelectualului american tinde să se transforme, pentru omologul său din afara Statelor Unite, într-un passe-temps pentru o zi de constipație. Și cel mai înrăit amator de istoriografie romantică s-ar putea să strâmbe din nas citind că, dacă Washington era preocupat, înainte de o mare bătălie, cu scrisul de mesaje pasiv-agresive către meșterii ce-i amenajau noua casă, acest fapt nu poate fi atribuit decât nevoii de a lua o pauză de la faptele eroice, nevoie specifică marilor oameni. În schimb, atunci când rivalul, generalul britanic Howe, a organizat o piesă de teatru pentru soldații săi, McCullough are ocazia să jubileze în fața unei dovezi atât de evidente a superficialității și delăsării comandantului oștirilor cotropitoare.
Iar pentru cititorii – sper, nu prea numeroși – care-și doresc totuși o istorie a independenței Statelor Unite excesiv de detaliată, continuă să existe minunata operă a lui Sir George Otto Trevelyan. Cele șase volume ale ei cred că le vor satisface pe deplin orice nevoie în acest sens.
Twitter
Facebook
Ina_adevarata
sebra
Fratele Andryusha
Petru
22 August 2010 la 11:32 am
Dar pe când o istorie (pe cât posibil omeneşte, desigur) exhaustivă a istoriei române?
22 August 2010 la 11:57 am
Am învăţat un cuvânt nou: futilitate. Dacă îi spun unei gagici că e futilă, oare se supără?
22 August 2010 la 1:35 pm
Eu n-am nimic de zis , nici n-am citit macar ce-ai scris (prea obositor pentru mine) . Dar cum naiba sa nu comentez ceva la un articol pe teme culturale , ce-o sa zica lumea ? Ca ma depaseste subiectul ? Doamne-fereste . Asa ca : foarte bine ai surprins intreaga problematica . Excelent ! Sa scrie numai Pirca ca Julius si ceilalti trebuie sa iasa la o bere .
22 August 2010 la 1:36 pm
6 volume = 6 zile de constipaţie. Odată ajuns aici, ocluzia intestinală e atât de aproape…
22 August 2010 la 4:03 pm
[...] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC, sebra. sebra said: Daily Cotcodac» Week-end cultural: 1776 http://bit.ly/aDEIcu [...]
22 August 2010 la 8:02 pm
@unmihai: “futabilitate”!!!
@anndryusha:”concluzie intestinală” se spune!!!
@autorelui: decât să scrii asemenea posturi, mai bine te-ar durea măseaua!!!
22 August 2010 la 8:31 pm
@mifty
In loc sa zici merci ca te-am scapat de dat banii pe o porcarie de carte, care nu merita nici greutatea ei in bere…
22 August 2010 la 8:35 pm
@pircă: pretene… de mult (cam 8-9 ani) nu mai cumpăr cărţi!!!
le iau de pe net, în original!!!
şi apropo, nu citesc coelho, asta le-o las doamnelor de pe’aici…
22 August 2010 la 10:21 pm
@mifty
Da’ tu crezi cumva ca eu am dat banii pe ea? Era pe AvaxHome chiar si audiobook-ul.
(evident, acest comentariu nu a fost pus de Pirca, care nu promoveaza pirateria)
22 August 2010 la 10:30 pm
@nepircă: avaxhome parcă era “antivirus”.
că antivirus (fără ghilimele) nu pot să-i spun. (şi nici la ceilalţi “antiviruşi”…
23 August 2010 la 9:12 am
@mifty
Ala e Avast.
23 August 2010 la 9:31 am
Si? Mai zi-ne! A mâncat bataie de la englezi, dar l-au ajutat francezii cu vitejia lor exagerata sa câstige razboiul, nu?
23 August 2010 la 11:16 pm
Mda… pe-asta chiar nu as fi fost in pericol s-o cumpar/citesc, oricum..
Dar e bine ca stiu acuma cu ce se mananca!
Voi pretinde ca din cauza stimabilului Pirca nu ma ating de ea!
23 August 2010 la 11:31 pm
@NA: trebuie sa-i dau afara pe Pirca si Raetchi si sa iau in locul lor un om serios, care face recenzii la Coelho si Kundera.
24 August 2010 la 1:21 am
@Julius – Carti de bucate, mai repede!
24 August 2010 la 1:32 am
@NA: e scris domnul Eftimie despre bucatarie! imi amintesc inceputul: “bucataria este acel loc prin care trecem atunci cand mergem in pivnita sa mai luam o popica de vin”.
24 August 2010 la 1:54 am
@Julius Stiu eu un actual senator care venea la orele de info sa ne propovaduiasca din cartile lui Coelho.
10 Septembrie 2010 la 1:26 pm
Primul link nu merge…
26 Noiembrie 2010 la 12:26 pm
[...] impresionantă, dat fiind că pe atunci oraşul cu pricina era la fel de mare ca Paşcaniul. Când Statele Unite şi-au declarat independenţa, McAdam (foto) a rămas de partea englezilor aşa că la terminarea războiului a fost nevoit să [...]