19 noiembrie 1703: Moare omul cu masca de fier |
Radu Pircă
Într-o seară ploioasă de luni a anului 1703, într-una din celulele temutei Bastilii, se stingea după 34 de ani de detenţie un bărbat misterios căruia nici măcar temnicerii săi nu-i văzuseră vreodată chipul. A fost înmormântat în grabă, fără să i se scoată vreo clipă de pe faţă sinistra mască care-i ţinuse loc de chip în ultimele trei decenii; mobilele, hainele, cearşafurile, salteaua din celula sa au fost arse iar pereţii – văruiţi, de teamă ca defunctul să nu fi ascuns pe undeva un mesaj secret. Omul cu masca de fier tocmai murise; legenda lui abia se năştea.
Cel puţin, aşa ar fi fost frumos să se întâmple. Ce s-a întâmplat cu adevărat a fost că în 1717 un om mult mai important – François Marie Arouet, mai cunoscut ca Voltaire (foto) – a fost şi el întemniţat în Bastilia. Sinistra închisoare- la “auzul numelui căreia nu-i om să nu tremure”, scrie un contemporan
-era de fapt o puşcărie de lux pentru prizonieri politici, intelectuali incomozi sau perverşi din familii bogate de care ai lor vroiau să scape de acasă. În această temniţă unde, după spusele unui francez care nu călcase niciodată prin Bastilia, “viaţa nu-i decât o repetiţie a unor torturi mai rele decât moartea”, Voltaire lua în fiecare seară masa cu comandantul închisorii, primea cam 5-6 vizite pe zi (le interzisese temnicerilor să lase mai mulţi musafiri, fiindcă nu-i mai rămânea timp de citit) şi ceruse să i se prelungească un pic detenţia, fiindcă mai avea de pus la punct nişte afaceri şi acasă nu se putea concentra la fel de bine. Şi tot cu această ocazie a ajuns la urechile sale şi povestea unui deţinut cu chipul mai tot timpul acoperit cu o mască de catifea, care murise cu 14 ani în urmă şi care, după maniere, părea un om de vază.
De îndată ce a fost eliberat, Voltaire s-a apucat să pună istorioara pe hârtie, mai adăugând şi de la el câteva detalii. În versiunea sa, misteriosul deţinut era fratele regelui Ludovic al XIV-lea, care semăna cu suveranul ca două picături de apă şi fusese închis din raţiuni de stat uşor de înţeles. Mai mult, omul cu masca de fier (sună mai înspăimântător decât “omul cu masca de catifea” ) ar fi fost de fapt fratele mai mare al regelui – deci el ar fi trebuit să stea pe tron, şi nu Ludovic. Povestea lui Voltaire, cum era şi de aşteptat, a fost un best-seller. Imitaţiile nu au întârziat: în următorii ani au apărut un val de pamflete şi broşuri despre omul cu masca de fier, susţinând că acesta era amiralul duce de Beaufort, vărul regelui, întemniţat din ordinul unui ministru care îl ura; amantul Anei de Austria, mama lui Ludovic al XIV-lea; ducele de Monmouth, pretendent la tronul Angliei; contele de Vermandois, fiu nelegitim al lui Ludovic al XIV-lea, închis pentru că-l bătuse pe fiul legitim; sultanul turc Mahomed al IV-lea şi încă o duzină de alte personalităţi ale epocii. Evident, la fel de plauzibil ar fi fost să spună că omul cu masca de fier era Vader; dar în curând a fost lansată o ipoteză şi mai incredibilă.
În 1801, pe când Napoleon încă se mai prefăcea că nu e un tiran sângeros, a apărut un pamflet
conform căruia omul cu masca de fier ar fi fost adevăratul Ludovic al XIV-lea (foto), locul său pe tron fiind luat de fiul nelegitim al Anei de Austria şi al cardinalului Mazarin. În timpul detenţiei, prizonierul apucase să se şi căsătorească (cu o femeie care nu avea să-i vadă niciodată chipul) şi avusese un copil. Micuţul de sânge regal fusese apoi dus în secret în Corsica, unde i se dăduse numele de Buona Parte, adică “de neam bun”. Copilul a crescut, s-a însurat, a avut şi el copii la rândul său, iar aceşti copii au avut şi ei copii, dintre care unul – aţi ghicit – era însuşi Napoleon, care astfel se dovedea a fi chiar regele legitim al Franţei.
Evident, Napoleon nu a crezut niciodată această poveste, pe care nu e exclus să o fi scornit personal, însă asta nu l-a împiedicat să ordone o investigaţie amănunţită asupra identităţii omului cu
masca de fier. Nici măcar poliţiştii lui nu au reuşit să afle adevărul şi, ca urmare, în următoarele două sute de ani ipotezele nu au făcut decât să se înmulţească. Printre candidaţii la titlul de omul cu masca de fier au apărut Molière (care, săracul, murise în 1673, un impediment minor pentru autorii de teorii conspiraţioniste), Fouquet, un ministru al lui Ludovic al XIV-lea arestat pentru corupţie (ăsta murise în 1680, din nou, o problemă minoră), câţiva generali trădători, d’Artagnan sau chiar un presupus amant de culoare al reginei Franţei. Totuşi, cea mai faimoasă a rămas ipoteza lui Voltaire, mai ales după ce Alexandre Dumas-tatăl a reluat-o în “Vicontele de Bragelonne” (foto)– şi, să fim cinstiţi, istoria Franţei în secolul al XVII-lea e mult mai interesantă în romanele lui decât în realitate.
Şi totuşi, cine era omul ăsta? Investigaţii mai serioase au arătat că deţinutul se numea Eustache Dauger şi că în niciun caz nu era obligat să poarte tot timpul o mască pe faţă – cu atât mai puţin una de fier, prinsă în şuruburi (deci ipoteza Vader a picat) – ci doar atunci când era transferat dintr-o închisoare în alta. Închis în 1669 din motive necunoscute, Dauger servise în temniţă ca valet al sus-menţionatului Fouquet şi nu pare să fi fost nici os domnesc, nici amant de culoare, nici sultan, ci un amărât pe care autorităţile l-au uitat trei decenii prin puşcării, nemaintindu-şi nici măcar de ce l-au închis. Cât despre mască, chiar n-am idee de ce o purta: poate că era urât.
Twitter
Facebook
mifty
ionut
19 Noiembrie 2010 la 12:15 pm
Purta mască pentru că, pe timpurile acelea primitive, operatorii TV nu ştiau să dea blur pe chipurile infractorilor atunci când erau plimbaţi prin faţa presei în încercarea de a simula un act sănătos de justiţie…
19 Noiembrie 2010 la 12:20 pm
Voltaire de ce a fost bagat la inchisoare?
Vader ala nu era Florin Piersic?
19 Noiembrie 2010 la 12:21 pm
Fr’un motociclist prins fara carnet ?
19 Noiembrie 2010 la 12:26 pm
Va spun io c-am vazut filmu’: ala era DiCaprio bre!!!
19 Noiembrie 2010 la 12:36 pm
Masca era poate status-ul “invisible” din vremea aceea
19 Noiembrie 2010 la 12:41 pm
@Anndryusha, Radu
Ia luaţi voi câte un like de la mine.
19 Noiembrie 2010 la 12:45 pm
@sebra: Oare daca iti dau like ca mi-ai dat like cream un cerc vicios?
19 Noiembrie 2010 la 12:47 pm
Voltaire ala era drogat tot timpul..tu n-ai citit Candid Optimistu’? ce credibilitate sa mai aiba?
19 Noiembrie 2010 la 12:52 pm
@Radu,
Cre’că! Dar de când ne pasă?
19 Noiembrie 2010 la 12:53 pm
S-a creeat o confuzie.. un fel de efect “Telefonul fara fir”. Omul acela avea nas ca de fier… nici vorba de masca de fier. Din surse sigure..
19 Noiembrie 2010 la 1:54 pm
Desigur, mai exista si ipoteza fetisistului anonim, inchis pentru celebrele sale orgii cu iz istoric.
19 Noiembrie 2010 la 1:56 pm
Bine ca n-a apucat sa citeasca si Dan Brown legenda, ca am fi aflat ca era unul din urmasii lui Jesus, inchis acolo de templieri, iezuiti, inchizitori sau masoni…
Sau, pentru adeptii altor teorii “stiintifice”, putea fi un extraterestru capturat de guvernul francez. Si nu era masca, ci “casca de fier”.
Iar daca afla Dan Diaconescu, in mod sigur ar fi fost vorba de Elodia, inchisa acolo de Cioaca.
19 Noiembrie 2010 la 1:59 pm
Monsieru De Pirque, era Maical Gecsan, da’ gresisera extraterestrii fereastra temporala si nu l-au putut extrage la timp…
19 Noiembrie 2010 la 2:37 pm
@Sebra: ţi-am dat like că i-ai dat like lui Radu, dar lui nu i-am dat. Eh, vezi ce complicată e asta cu social media 2.0?
19 Noiembrie 2010 la 3:17 pm
@Anndryusha,
A existat şi social media 1.0?
Nu ştiu! Nu ştiu io din astea!
19 Noiembrie 2010 la 3:42 pm
@Anndryusha: Nici io nu stiu ce zici tu acolo
Oricum, cand apare social media 3.0 vreau si eu doua bucati 
19 Noiembrie 2010 la 4:20 pm
@Sebra, @Radu: luaţi câte-un like şi nu mă mai bateţi la cap…
19 Noiembrie 2010 la 5:51 pm
p-aici nimeni nu mai traieste? parca-s fi in Noaptea mortilor vii.
19 Noiembrie 2010 la 6:00 pm
@anndryusha: ba e foarte simplă: nu dau like la nimeni.
nici lu’ pircă!!!
19 Noiembrie 2010 la 6:06 pm
like me tender. va dau io la toti sa va ajunga. cum s-ar zice, mi-am lasat si io like-ul acesta la coada, ma duc pina acasa sa sting focul sub oala cu lapte. sa-mi tineti si mie locul, va rog.
19 Noiembrie 2010 la 6:09 pm
@Sare’n Ochi,
Nu vezi, bre, că Anndryusha o face pe-a deşteptul cu noi, cu social media 2.0 ăsta?
19 Noiembrie 2010 la 6:36 pm
Eu nu inteleg cum de nu este apreciat cum se cuvine efortul lui Pirca de a scrie un text atat de lung despre un film care a fost de ‘nspe mii in reluare pe toate televiziunile. Am impresia ca in cateva reluari a jucat si Condurateanu. Mai mult like-uri decat comentarii la subiect.
Chiar nu inteleg reticenta fanilor lui Julius de a comenta cu mai mult aplomb textele lui Pirca.
Dle Radu Pirca, imaginile astea din text sunt picturi celebre? Poate ne povestiti mai multe despre autorii acestor capodopere, poate or fi admiratori ai picturii printre noi. Credeti ca imprimanta wireless a Sebrei le-ar fi putut imprima la o calitate ridicata?
19 Noiembrie 2010 la 7:01 pm
Social media 2.0: bloguri, tweeter, facebook, hi5, etc.
Social media 1.0: habar n-am, probabil yahoo messenger
Social media 3:0: funcţie de evoluţia evenimentelor, ori telepatie generalizată cu ajutorul cipurilor implantate în creier, ori semnale cu fum de la un deal la altul…
19 Noiembrie 2010 la 7:07 pm
Admin, repede, bagă-l pe Ciprian în spam. Piei, Satano
19 Noiembrie 2010 la 7:23 pm
@nimeni Crezi ca nu stiu cum e in spam? Cred ca nici in iad nu sunt conditiile alea. Mai e pe acolo unul toader, stie ala de-a bancuri cu Raetchi.
19 Noiembrie 2010 la 8:18 pm
da MIRC-ul ce era? ia intrebati-l pe Juls cita viata sociala isi tragea pe-acolo?
19 Noiembrie 2010 la 9:35 pm
@Sare’n Ochi: vezi să n-ajungi k-lined!!!
19 Noiembrie 2010 la 9:55 pm
N-a murit, bre, ce bagi lumea-n panică? Doar s-a-nnegrit o ţâră şi respiră greu.
20 Noiembrie 2010 la 7:44 am
@mifty, nu eu am intinat nobilele idealuri ale MIRC-ului! lupta noastra impotriva retelelor capitaliste de socializare abia incepe. ne-am infiltrat in Fcebook, in chestia aia cu pasarea… tweety, ma rog, hi5 – si altele. distrugem socializarea din interior. MIRC por siempre!
20 Noiembrie 2010 la 8:08 pm
Masca era fie varianta franceza a programului de protectie a martorilor, fie o poseta si de aceea tipul o purta pe cap. Si lui Moni i-a placut a doua varianta asa de mult incat s-a hotarat sa o adopte.