Postul nu e post destul

Interviurile de angajare

Regula de bază a unui interviu de angajare de calitate este aceea ca interviul să fie cu atât mai complex cu cât compania angajatoare e mai mică şi slujba mai prost plătită. Normal, în acest caz, şi pretenţiile angajatorului sunt mai mari. La Microsoft sau la HP mai merge cum mai merge, dar ca să obţii un post de femeie de serviciu la “Legume – fructe” trebuie să treci o probă maraton de vreo două ore constând dintr-un test de inteligenţă, două probleme date anul trecut la olimpiada internaţională de matematică, o traducere din limba engleză şi un scurt eseu pe marginea Dialogurilor lui Platon. În plus, eşti nevoit să răspunzi şi la tot felul de întrebări interesante, care să te facă să te gândeşti serios dacă îţi doreşti cu adevărat să lucrezi pentru oamenii ăia.

De pildă, iată o întrebare absolut obligatorie la orice interviu: “Ce salariu aţi preconiza că o să primiţi?”. E practic imposibil să răspunzi corect, pentru că dacă spui prea puţin e clar că eşti prost, dacă avansezi o sumă prea mare eşti prea tupeist, iar dacă indici exact suma la care se gândiseră şi ei eşti previzibil şi lipsit de ambiţie.

O altă întrebare standard: “Aveţi probleme cu alcoolul sau cu drogurile?”. Eu, sincer, n-aş şti ce să răspund aici – oamenii care vor o slujbă încearcă, de regulă, să-şi evidenţieze alte calităţi, mai puţin pe aceea că pot băga sub masă toată clientela de la “Căţeaua leşinată”. Şi tot din categoria întrebărilor abile face parte şi cea prin care eşti invitat să indici cel mai neplăcut moment din viaţa ta; probabil se aşteaptă să fii sincer şi să recunoşti că a fost atunci când, la precedentul serviciu, te-a prins şeful culcându-te cu secretara pe biroul lui.

Genială e şi întrebarea “Care a fost cea mai mare realizare profesională?” – dat fiind că vrei să-ţi schimbi jobul, e puţin probabil că ai dus firma de la care vrei să pleci în Top 500 Forbes. Ca urmare, e mai plauzibil că viitorul angajator vrea de fapt să audă cum ai umplut tot serverul companiei la care lucrai cu pornache sau cum ai câştigat concursul de scuipat de la balcon în capul şefului când iese la ţigară.

Interesantă este şi întrebarea “Unde te vezi peste 5 ani?”. Dacă e pusă mai la începutul interviului, când încă ţi-ai mai păstrat optimismul, s-ar putea să răspunzi “Într-un costum de aluminiu, venind cu farfuria zburătoare la serviciu şi plângându-mă cât de aglomerat e cerul la Dristor”. Dacă aceeaşi întrebare e pusă mai la sfârşit, după ce a trebuit să răspunzi la toate cele de mai sus, un răspuns standard ar fi “Într-un penitenciar de maximă securitate, aşteptând să-mi ispăşesc restul de 20 de ani din condamnarea pentru crimă”.

Dar cea mai dură probă – asta se pare că se dă doar la CIA, Mossad şi la Tip-Top Dristor – e atunci când, în mijlocul interviului, eşti lăsat singur în cameră, iar tipii care vor să te angajeze te studiază dintr-o încăpere alăturată, să vadă ce faci. Nu ştiu exact care e şmecheria, dar eu cred că, dacă-ţi bagi deştu’ în nas şi faci biluţe, te angajează pe loc manager.

Share:

38 comments

  1. Petru 10 August, 2010 at 08:34

    Super tare 🙂

  2. anndryusha 10 August, 2010 at 09:15

    Încerc să-mi imaginez cum sună interviurile de angajare pentru un post de barman la Căţeaua leşinată… Hmm, e mult prea greu! =)) =)) =))

  3. ErRon 10 August, 2010 at 09:20

    Eu la interviu de angajare n-am fost, ca bugetara mi-am ales, in functie de nota, un post grozav! Peste cinci ani imi vad elevii studenti la UBB, ca n-a mai fi obligatorie diploma de bac pe atunci, iar peste 10 ani ii vad in parlament sau guvern, ca nu-s mai handi decat actualii bugetari de lux!!:P

  4. ErRon 10 August, 2010 at 09:30

    Da’ am dat interviu de intrare in grupa mijlocie la Waldorf si l-am picat!!! Era si intrebarea “De ce doriti sa inscrieti copilul la noi?”, la care n-m putut spune adevarul!!

  5. costin 10 August, 2010 at 09:47

    Ma gandesc cum si-a angajat Julica echipa care scrie pe blog.
    J: – Ce salariu aţi preconiza că o să primiţi?
    E: – Nu stiu, as fi fericit daca stiu ca munca mea este apreciata.
    J: (in gand) Buuun! Daca te pricepi la scris o sa te ingrop in sincere felicitari.
    J: – Aveţi probleme cu alcoolul sau cu drogurile?
    E: – Nu!
    J: – Bah Eftimie, eu te intreb daca bei mult, nu daca iti faci probleme ca bei mult. Hai, lasa, ca stiu cum sta treaba
    J: Care a fost cea mai mare realizare profesională?
    E: (in gand) Te-am bagat sub masa la Cataua lesinata si pe tine si pe Doc, unul dupa altul, iar a doua zi am scris 3 articole cu peste 10.000 de vizualizari
    E: (cu voce tare)- Am scris 3 articole cu peste 10.000 de vizualizari intr-o singura zi.
    J: – Unde te vezi peste 5 ani?
    E: – Director intr-o mare companie de media conducand un departament cu un buget de peste 1m $.
    J: – Esti bun, ai umor, de maine incepi aici.

  6. subnivelulmarii 10 August, 2010 at 10:13

    prima discutie cu actualul meu sef: (acum vreo 5 ani) (chiar nu pot sa o numesc interviu) (pot si eu sa folosesc paranteze)
    el: de unde ai auzit de noi?
    eu: cunosc vreo 4-5 din firma
    el: de la bere?
    eu: aaa, aaa… daaa, dar…
    cred ca am raspuns corect :))))

    discutie in cadrul unui interviu (ultima proba din 7) cu psihologul firmei:
    ea: si parintii?
    eu: despartiti.
    ea: asta e o problema pentru tine?
    eu: in gand: nu, dar pentru tine e, nu-i asa? 😀
    cred ca raspunsul corect era da, de la bere :))

  7. Moroi 10 August, 2010 at 10:31

    “Aveţi probleme cu alcoolul sau cu drogurile?”.

    Depinde. Comparativ cu un copil de 5 ani, beau cam mult. Comparativ cu Snoop Dogg , fumez putin hash. Depinde la ce ma raportezi.

  8. Tweets that mention Daily Cotcodac »  Interviurile de angajare -- Topsy.com 10 August, 2010 at 10:44

    […] This post was mentioned on Twitter by GiacomO, ionut b.. ionut b. said: Daily Cotcodac» Interviurile de angajare http://bit.ly/bTl6Rh […]

  9. BRRC 10 August, 2010 at 10:57

    Orice interviu cuprinde si intrebarea aia legata de motivul pentru care ai plecat de la ultimul loc de munca. Unii de la RU recurg la aceasta investigatie chiar si daca ai la dosar recomandare din partea fostului angajator…
    Treaba e delicata, mai ales daca nu migrezi de la vanzare de cartofi catre IT&C. In logica generala, “aplici” la ei atunci cand ai lucrat undeva in acelasi peisaj.
    Astfel, daca inainte ai lucrat pentru concurenta si motivezi plecarea cu insatisfactii pe linia dezvoltarii profesionale, te dai in vileag – esti un insider, trimis chiar de aia, ca sa furi informatii. Pe de alta parte, daca invoci motive salariale, iti adjudeci obligatoriu bila neagra, ca nesatul si mercenar. In aceste conditii, singurul raspuns cat de cat acceptabil ramane acela ca locuinta ta e mai aproape de sediul potentialului angajator, ceea ce iti ofera posibilitatea de a-ti implini dezideratul venirii la serviciu cu bicicleta. E sanatos, economic si iti permite sa nu intarzii, indiferent de conditiile de trafic.
    …Fireste, ramane si varianta de a raspunde la intrebare cu o alta intrebare. In acest caz, te adresezi, usor intrigat, direct sefului de comisie: “Pai nu mi-ai zis tu, la bere, sa vin aici, ca e cascavalul la discretie?!”

  10. Nu plange ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat » Interviurile de angajare 10 August, 2010 at 11:52

    […] femeie de serviciu la “Legume – fructe” trebuie să treci o probă maraton de vreo două ore (more) De la Julius citire Niciun comentariu X1_AdParams = { 'pub' : '560302451683403', 'site' : […]

  11. JULIUS 10 August, 2010 at 11:59

    @costin: :))

  12. DeMaio 10 August, 2010 at 12:23

    Mdeah, aia cu văzutul peste 5 ani e de o imbecilitate rar întâlnită. Nici nu știi dacă să râzi sau să încerci să răspunzi conform inteligenței întrebării.

  13. N.A. 10 August, 2010 at 12:33

    Da, e logic. Daca poti sa treci cu succes de niste intrebari atat de idioate (fara sa-i raspunzi primul lucru care-ti vine in minte), e clar ca meriti sa fii angajat :))

  14. cato 10 August, 2010 at 13:22

    A: aveți probleme cu alccolul?
    I: nu! în general sunt o persoană tolerantă și ne tolerăm reciproc incă din fragedă tinerețe!
    A:Ce salariu aţi preconiza că o să primiţi?
    I: păi, scazând cele 5 rate pe 30 de ani, 5 pachete de țigări pe zi, 3 nopți pe săptamână la un bar de fițe, hainele de firmă ale nevesti-mii, precum și ședințele ei zilnice la coafor, masaj și fitness, nu țin să rămân cu mare lucru.
    A:Care a fost cea mai mare realizare profesională?
    I: adică la fosta firmă?
    A: exact!
    I: din păcate a dat faliment, dar faptul că am fost manager general 5 ani la rand, până la sfârșit, cred că spun destule!

    iar la faza cu rămasul singur, cred că cel mai bine ar fi sa pui picioarele pe scaunul angajatorului și să înpuști camera cu degetele a la eastwood

  15. Cata 10 August, 2010 at 14:16

    interviu dat de mine pentru o colaborare la o firma de imprastiat gandacii (aveam 20 de ani pe atunci si prea putini bani, vroiam un second job):
    sefu’: ai permis de conducere?
    eu: nu
    Sefu’: stii franceza si germana?
    eu: nu
    Sefu’: stii programare PC?
    eu: nu
    sefu’: foarte bine, pentru ca nu iti trebuie nici una din ele aici. Da’ de Vermorel ai auzit?
    eu: da, de ala da.

  16. omuciclam 10 August, 2010 at 14:40

    @DeMaio
    Aia cu vazutul peste 5 ani e ca angajatorul sa vada cum gandesti obiectivele personale pe termen lung.

    Prima oara cand m-a intrebat cineva la un interviu care a fost cea mai grea situatie pe care am intalnit-o pana atunci i-am raspuns foarte sincer si naiv.
    Nu reuseam sa incasez o suma mare, restanta de la un client.
    El: Si cum ai rezolvat?
    Eu: Nu am rezolvat-o( n-ai zis sa ti-o spun pe cea mai grea ….)

  17. brandart 10 August, 2010 at 15:06

    Interviul de angajare descris este o poveste low cost pe langa aventura pe care am trait-o in timp ce faceam dosarul de finantare pentru cumpararea in rate a unui televizor. Ei bine, dosarul meu a fost refuzat pentru ca la intrebarea ,, care este destinatia bunului pe care urmeaza sa-l achizitionati,, am raspuns ,, cadou pentru fiul meu,,. Raspunsul corect era ,, pentru nevoi personale,,

  18. DeMaio 10 August, 2010 at 15:11

    @omuciclam – Clar, și celălalt nu va minți niciodată :))

  19. Emi 10 August, 2010 at 16:59

    Şi puteam să jur că nu se dau interviuri pentru domeniile astea. Credeam că e pe bază de “head-hunting”.

  20. Gyerko Szabolcs- Laszlo 10 August, 2010 at 23:47

    Asta cu lasatul in camera singur n-o stiam…..studiaza probabil purtarea “presomeriana”…..(ca oricum te dau afara dupa un timp cu fel de fel de scuze)

  21. bogdan 10 August, 2010 at 23:53

    ultima intrebare pusa de un manager unde lucrez unui candidat:
    daca iesi la o cafea/tigara cu un coleg si nu este de fata seful, despre ce vorbiti?

    candidatul a crezut ca e o gluma si prin urmare a fost respins pe motiv de amatorism. ar fi de ras exceptand faptul ca lucrez cu un asa manajer

  22. Iepurasul Isteric 11 August, 2010 at 00:16

    in mare parte interviurile sunt degeaba, de multe ori postul e dat deja dar na, se mai strang CV-uri si HR-ul pare ca lucreaza

    eu m-am angajat in urma unui interviu si nu pot decat sa ma bucur ca am avut noroc sa prind un interviu pe bune.

  23. omuciclam 11 August, 2010 at 08:43

    @DeMaio Cel care tine interviurile isi da seama cand minti sau esti fals.
    In plus, chiar daca nu te-ai gandit pana atunci ce vei face peste 5 ani intrebarea iti forteaza mintea sa gandeasca situatia asta iar angajatorul va analiza modul cum gandesti pe tema asta.

    @Iepurasul Isteric Te pot contrazice oricand. In mare parte interviurile sunt pe bune. Poate doar la SC Floricica postul sa fie dat … dar ai vazut si acolo ca trebuie sa dai proba de lucru. Sa stii sa folosesti mopul, matura in timp ce fumezi.

  24. zoso 11 August, 2010 at 08:48

    “căţaua leşinată”, dudule!!!

  25. cato 11 August, 2010 at 09:29

    @omuciclam: sunt și nu prea pe bune. am fost la un interviu pe post de director la o multinatională germana, dar directorul rh era român. mi-a spus ca profesional sunt ok(peste medie), banii care-i cer sunt ca și dați, dar îmi tot reamintea ca salariul va fi foarte mare, iar eu, inițial nu înțelegeam ce rost are să-mi tot reaminteasca asta. până la urmă m-am prins, nu trebuia decât sa zic: “șefu’, dacă mă angajezi, primele 3 salarii sunt ale tale..”sau ceva de genul ăsta. cu toate astea, n-am putut s-o spun, de parcă eram un robot d’ăla, programat să nu spună anumite chestii. așa că…bie-bie! deci, fie ea și multinațională, dacă rh-ul e românesc(și e, de multe ori) și are mai multe variante, o va alege pe cea șpăgoasă, chit că nu e cea mai bună

  26. omuciclam 11 August, 2010 at 09:39

    Din pacate exista si oameni din astia printre noi.
    Oameni care pun mai presus decat profesionalismul omului alte lucruri.
    Din fericire eu nu am interactionat cu astfel de oameni din postura de candidat.
    Insa gandirea romaneasca specifica comunismului (cred eu) isi spune cuvantul.
    Cunosc oameni care mi-au spus: “Hai ca da si el ceva, nu degeaba. Sa lucreze si el undeva.” Sau: “Uite cum facem, da si baiatul 3-400 de euro ce atatea interviuri …”

  27. mifty 11 August, 2010 at 10:09

    omule ciclam, aia nu e gândire comunistă… e şi greu pentru unul care n-a prins comunismul în toată splendoarea lui decât din documentare la tembelizor şi cărţi şi articole de ziar “senzaţionale” să identifice ce e aia.
    nu e decât fripturism banal. atât.
    pentru că un disperat după bani, funcţii şi “poziţie socială” e al dracului de uşor de manipulat.
    şi fix de asta e nevoie la ora asta, nu doar la noi, ci şi pe aiurea…

  28. mifty 11 August, 2010 at 10:10

    … măi să fie, de ce naiba am ajuns la “modelaţie”???
    alo, trustu’???… se aude???…

  29. cato 11 August, 2010 at 12:23

    @omuciclam: iar te contrazic! chestia e că, așa cum spune și mifty, nu e invenție românească. ea se practică cu ardoare și în cele mai dezvoltate țări. diferența este de proporții: dacă intr-o țară dezvoltată angajatorul se uită să nu prea angajeze pe oricine, la noi nu prea se frământă, fie pentru că nu știe nici el prea bine la ce-ar trebui un om capabil, fie că nu e chiar pregătit să distingă “capabilitatea” de papagal, fie că știe prea bine că la nopi nu sunt exigențele de acolo. la urma urmei, când angajezi un om pe o funcție de răspundere, acesta va fi responsabil de ce produce. la noi, opc-ul e sublim….finanțele corupte, ș.a. așa că cel ce angajează iși spune: “lasă, mă, că o scoatem noi la capăt dacă se-ntâmlă ceva…”
    pe de altă parte, când vine vorba de industrie, însăși firma mamă, cu reputație în occident, are, cumva, interese ca pe angajații din țările de blaștină să nu-i prea dea profesionalismul afar’ din casă. există un semi-mit: cum că multinaționalele ar veni în țări precum România pentru costurile cu angajații reduse. contează și ălea, e adevărat, dar, principala cauză constă in COSTURILE CALITĂȚII ridicate in occident. un lot de produse, pe jumătate fabricat, poate fi aruncat la gunoi, dacă angajatul constată că există anumite abateri de calitate, chiar ne-evidente pentru client. în occident, angajatul cu funție de raspundere este responsabil, dar este și apărat de o legislație pe măsură. la noi, dacă sunt reclamații de la client, se da vina pe responsabilul semi-profesionist: “ce să facem, noi l-am angajat fiindcă venea de la o facultate românească de prestigiu, dar ăsta-i nivelul facultăților românești…”

  30. omuciclam 11 August, 2010 at 14:14

    @mifty Gandirea comunista la care ma refeream eu o exemplific prin “dadeam si noi ceva la sefa de la alimentara din colt ca sa luam niste carne” in perioada comunista (Pe care eu am prins-o)

    @cato Parerea mea formata despre angajatori, calitatea angajatilor si a produselor unei companii multinationale este strict legata de compania la care lucrez si a oamenilor de la alte companii multinationale cu care intru in contact.

    Despre mediul privat pur romanesc …. multi am vazut ca au ajuns acolo dupa criterii bine definite de cei care au comentat articolul 🙂

    Despre coruptia din mediul bugetar nu are rost sa mai vorbim, pana si portarul unei institutii oarecare asteapta ceva de la tine

  31. Stephanie 11 August, 2010 at 20:23

    Eu, la “enumerati trei defecte si trei calitati” eram deja asa iritata incat mi-a venit sa zic ” vorbeste lumea ca sunt cam curva, asta ce ar reprezenta pentru compania dv., calitate sau defect?”…si in ziua de azi imi pare rau ca m-am abtinut…

  32. mifty 11 August, 2010 at 21:46

    @Stephanie: şi eşti??? ;))

  33. Radu Vasile 12 August, 2010 at 08:32

    Cel ce scria despre o mentalitate comunista, avea dreptate.
    Aici nu competenta conteaza, ci “daca te descurci”.
    Am fost martor la disutii intre romani care isi anuntau unul altuia faptul ca si-au gasit de munca.
    Iar prima intrebare, invariabil, era:
    “frate si iti pica si tie ceva”?
    Adica, nu conteaza ce salariu ai, nu conteaza ce beneficii, nu conteaza ce functie ai, nu conteaza ce faci la locul ala de munca, in ochii confratilor, conationalilor, esti “marfa” daca tu de la locul de munca reusesti sa te “descurci” de mai mult decat iti este cuvenit prin orice metoda, dar nu prin merit.
    Adica: spaga, furt, pupincurism,asumare de merite care nu ti se cuvin, aruncare de vina asupra celorlalti cand e de fapt vina ta.

    Referitor la interviurile de angajare, sunt si nu sunt cretine.
    Ele insa devin cretine in Romania (ca orice altceva ce este atins de acest popor) pentru ca este un sistem bun, luat asa cum e el de unde a fost luat si aplicat intr-un loc nepregatit sa il primeasca de niste oameni care habar nu au sa opereze cu el.
    Astfel ne-am trezit brusc ca trebuie sa facem cv-uri, ne-am trezit brusc ca trebuie sa avem o anumita conduita pe piata muncii, ne-am trezit brusc ca trebuie sa dam interviuri, dar pe noi nu ne-a invatat nimeni cum sa facem toate astea si se asteapta de la noi sa le stim.
    Mai mult, nici cei care se asteapta de la noi sa le stim, nu le stiu nici sa faca fata ei la ele, dar sa mai si le aplice altora.
    Sa luam spre exemplu intrebarea “unde te vezi peste 5 ani”. Romanii batuti in cap, ca asa sunt majoritatea, sunt aia care fara prea mari cunostinte, fara prea multe competente, fara sa stie practic sa faca nimic, ei viseaza sa aiba firmele proprii si sa faca nu stiu ce. Problema majora este ca de pe bancile scolii studentii ies absolut necalificati. Am lucrat cat am fost angajat la o firma de it si acolo am fost nevoit sa intervievez diversi absolventi sau studenti din ani terminali. Erau cam varza toti, dar promiteau. Acum se pune problema daca poti, vrei si e rentabil sa investesti intr-un astfel de om.
    Practic asta inseamna, sa il iei si sa il califici la locul de munca.
    Dar asta inseamna o perioada de 1 an 1 an jumate in care omul respectiv va consuma, dar nu va fi productiv la adevarata capacitate.
    Investitia respectiva se amortizeaza in 2 ani dupa anul jumate de investitie, deci avem vreo 3 ani jumate in care eu imi scot banii bagati in omul ala si trec pe profit (probabil, pentru ca investitia se poate dovedi proasta).
    Ei bine, daca tu vi, eu te intreb “unde te vezi peste 5 ani” si tu imi raspunzi: “ma vad conducand propria mea firma de it bla bla bla”, atunci nenicule ia dute tu bucuros si incepi sa iti faci firma de azi, ca eu nu am chef sa bag bani in tine si pe urma dupa 2 ani sa ma trezesc ca raman fara om.
    De altfel, chiar daca nu luam in calcul investitia in om, orice proces de recrutare implica niste costuri si vrei si tu sa stii ca nu faci recrutare la fiecare 6 luni.
    Un alt aspect al acestei intrebari, este sa vezi expectantele omului, sa stii in ce directie vrea el sa evolueze.
    Eu pe it, cand am fost intrebat acest lucru am raspuns “as dori ca in cinci ani sa trec de la partea de codare propriu zisa si sa avansez intr-un post de software architect la partea de culegere si definire a cerintelor”.
    Raspunsul a fost cel corect la vremea respectiva, omul ala stia ca eu nu vreau sa plec de la el si stia care imi sunt asteptarile.
    Revenind la educatia/mentalitatea cretina, ea se manifesta sub toate formele in Romania.
    Una din forme este intoleranta, discriminarea si nationalismul la care se adauga si un rasism moderat.
    Astfel, eu din nastere sunt orb. Cu toate acestea, contrar credintelor populare si a unor informatii tampite, eu am urmat o scoala, o facultate de it si culmea nesimtirii un master in project management.
    Cu toate astea, imi gasesc greu de munca, pentru ca, desi la toate interviurile sunt privit cu admiratie, toata lumea ramane uimita de rezultatele mele scolare, profesionale si de modul cum ma prezint, ei ma resping invariabil pe simplul motiv ne pronuntat ca sunt orb.
    Unii dintre ei insa, nu s-au ferit sa mi0-o spuna, astfel incat am avut experiente din ce3le mai frumoase.
    Unii mi-au zis:
    “ne pare rau dar firma noastra nu va poate asigura lucrul in conditii optime ”
    dar nici macar nu intrebasera de ce anume ar fi nevoie.
    Altii, mai din topor au zis:
    “vai, dar nu vrem orbi la noi in firma”.
    Asa ca, dupa ce firma la care am lucrat pana anul trecut a intrat in suspendare de activitate din cauza crizei, stau pe margine si joc rolul unui animal ciudat pe la toate interviurile astora.
    In 3 ani de cautari de joburi constante, am evoluat, daca lumea ma privea cu teama la inceput, acum, in urma unei experiente profesionale dovedite, ma cheama multi pe la interviuri pentru a-si satisface o curiozitate bolnavicioasa:
    “ia sa vedem si noi domne, cum arata orbul ala care programeaza computere”
    Multi dintre ei vor doar sa vada cum arata un orb, asta fiind un episod important in viata lor.
    Inchei prin a va oferi scuzele daca al meu comentariu v-a plictisit, dar iarasi, enervandu-l pe Julius ca nu ii iau in considerare natura de pamflet a blogului, am devenit foarte serios.

  34. cato 12 August, 2010 at 12:24

    “Romanii batuti in cap, ca asa sunt majoritatea” nu e așa!
    “…ei viseaza sa aiba firmele proprii si sa faca nu stiu ce.” ne e chiar așa, ești rău. majoritatea vor să aibă un serviciu și sa fie mulțumiți de salariu.
    “Problema majora este ca de pe bancile scolii studentii ies absolut necalificati.” asta cam așa e, dar se adaptează mai repede decât spui. eu nu sunt informatician, dar am avut un prieten care, după numai 3 luni de specializare in străinătate a devenit nu numai “operațional”, dar aproape de neînlocuit în firmă. firma de care vorbesc este străină și de renume. deși i-au observat potențialul, când punea problema banilor, il creșteau doar cu picătura, în loc să-i ofere un cotract aproape de ce voia el, pe 5 ani-ar fi semnat fără ezitare. până la urmă, după numai un an, a obținut dublu cât voia el, dar…la altă firmă, românească, cu patroni români, nesimțiți, incompetenți și corupți

  35. dexter 12 August, 2010 at 14:48

    @cato:de cele mai multe ori romanii se fac patroni doar din placerea de a fi niste mici dumnezei!

  36. cato 12 August, 2010 at 14:59

    cred că da! nu că ar avea un scop în viață

  37. Dan 16 August, 2010 at 09:53

    “Unde te vezi peste 5 ani?”
    “Sarabtorind 4 ani si jumatate de cand am plecat din firma voastra”
    Nu e a mea, dar e cea mai buna replica care se poate da la intrebare.

  38. mifty 16 August, 2010 at 12:32

    @Radu Vasile: şi încă nu ţi-a spus nimeni ceva gen “ne pare rău, dar sunteţi supracalificat”, sau “vă avem în vedere, mai treceţi pe la noi!”???
    eu unul, sunt sătul de texte d’astea… mi-aş băga singur capu’n juvăţ cu “firmă proprie”, dar sunt un antitalent recunoscut în materie de comerţ!!! ;))

Leave a reply