Piesă de teatru fără dialoguri
Andrada Constantinescu
Se dau o sticlă de vin, două femei şi 3 tirbuşoane.
Personajele:
X – celebră deja din fragedă studenţie pentru îndemânarea-i înnăscută de a deschide sticle de bere cu cuţitul sau cu tocul uşii, ori sticle de vin cu cuţitul sau cu bătutul priceput al sticlei de podea ca să iasă dopul .
Cristina H. – fericita posesoare a unei lipse de îndemânare şi a unei preaameţeli perpetue, în ciuda cărora a ajuns totuşi la venerabila vârstă de înjurdetreizeci de anişori.
Dopul – personaj malefic, care are o singură idee în cap, şi anume împiedicarea fericirii personajelor noastre.
Sticla – personaj pasiv care priveşte ca vita lupta epică dintre Fete şi Dop.
Vecinul – participant inocent şi providenţial, care va pierde un pic din inocenţă la finalul piesei.
Actul 1
(acasă la Cristina H., sâmbătă seara, orele 21-22)
scena 1
Se ia primul tirbuşon. Tirbuşon din ăla şmecher, de care tata H. e mândru. Se bagă, se chinuie (şi tirbuşonul, şi dopul, şi sticla şi fetele), iar într-un final se rupe. Tirbuşonul.
scena 2
Se ia al doilea tirbuşon. Se bagă în aşa fel încât să încapă pe lângă restul tirbuşonului anterior. Se învârte, se fac poante, se trage cu ochiul şi apoi se reverifică aranjarea paharelor pe masă. Se trage cu sete de tirbuşon. Nimic. În final se rupe. Dopul. Iar în final se îndoaie. Tirbuşonul.
scena 3:
Se ia al treilea tirbuşon. Se repetă paşii de mai sus. Iar în final se blochează. Tirbuşonul, dopul, plus cele două protagoniste însetate.
Actul 2
scena 1:
Cele două personaje feminine pun mâinile pe sticla împodobită cu tirbuşoane şi cu doar juma’ de dop al dracului de încăpăţânat şi ies în disperare de cauză afară din casă. Se pândesc liftul şi scările, în speranţa de-a salva sticla de dopul cel rău cu ajutorul unei mâini vânjoase de bărbat. (Prilej de aoleouri cu privire la viaţa lor nefericită că dacă nu au bărbat de ce le neagă D-zeu şi un vinişor licoros?)
(Imaginaţi-vă două mimoze şi-o sticlă de vin încă nefuncţională, aşteptând să fie toate trei salvate!)
scena 2:
Se aude liftul. Brusc, Cristina H. înşfacă sticla olimpică şi fuge ca la ştafetă. Se aud nişte voci, un râset şi un POC divin!
Ultimul act, ultima scenă
(înapoi acasă la Cristina H.)
Două femei fericite sorb cu nesaţ din pocalele fericirii. Dopul îşi dă ultima suflare în coşul de gunoi. Tirbuşoanele, cât a mai rămas din ele, răsuflă uşurate că au scăpat din ghearele duşmanului şi din gâtul victimei. Sticla îşi dă, încet-încet, obştescu-i sfârşit…Timp în care, probabil, vecinul salvator visează rânjind discuţia pe care o s-o aibă mâine, cu colocatarii, pe băncuţa din faţa blocului. Lui X nu prea îi pasă fiindcă nu locuieşte aici, deci nu la ea se vor uita sus-numiţii colocatari mustăcind cu subînţeles.
Buna piesa. Sincere felicitari.
Ce femei dom’le… se plang ca n-au barbat dar nu-l cheama pe numitul ‘Vecinul’ pentru a-l cinsti cu un pahar de vin in speranta ca, la randul sau, acesta le va necinsti ca sa nu ramana dator 😀
sibling rivalry. heh.
Desi celebra pentru indemanarea de a deschide sticlele de vin cu orice altceva, doar cu tirbusonul nu, X-celebra constata ca i s-a infundat de data asta. Eu nu cred ca e atat de indemanatica.
In ce cartier sta Cristina H? Poate ma mut si eu. La mine, in Berceni, singurele vecine au peste 65 de ani si ma cheama doar sa le schimb becu’…
Nu mai ai si tu cui sa-ti arati indemanarea cu tirbusonu’. Ce zile traim!
“La mine, in Berceni, singurele vecine au peste 65 de ani si ma cheama doar sa le schimb becu’…”
dude, EW.
“este vorba de alea (sticle) de 0.33 twist off pe care barmanita de la bodega de peste drum denumita pompos “La Banbu” se opinteste sa la desfaca cu tirbusonu’ ” ( http://www.dailycotcodac.ro/2010/06/nostalgii-de-taximetrist/#comment-45093
NB: comentariul a fost publicat anterior acestui post)
Ma pricep la femei ?
@Cougar: I know…
@Cornel: Pai la cat de lungi sunt comentariile tale, nu cred ca e vreun subiect neatins…:)) =))
@Andrada Constantinescu: Bre, tu esti “sor’sa”? Ca parca nu imi vine sa cred ca e coincidenta de nume…
4mall: Poate se-nsură nebunu’…
deci, dragii mei, atâta am fost emoţionată că i-am trimis textu’ nesemnat 🙂 eu îs sor’sa, bă!
Dumnezeu le refuza vinul tocmai pentru ca nu aveau un barbat langa ele, ca nimeni nu poate avea toate bucuriile pamantului.
Bravo, sor´sa!
Excelente dialogurile! ;))
@4mall
Trebuie sa recunosti totusi c-am afirmat cu subiect si predicat ce povesteam/prevesteam si in nici in caz n-am vorbit in dodii ca Pythia sau Nostradamus , predecesorii (inca) mai celebri ca mandea .
@sor’sa: păi zi aşa, soro, că intrasem la idei.
Auzişi 4mall, ea e Geta.
Când eram eu în liceu (demult de tot) era un cântec cu “bă, Geta-i sor’mea…”.
Soro, scuze că te botezai, da’ aşa-i cântecu’.
@boga: relax, şi eu îs la fel de matusalemică ca şi tine; în plus, din faptul că n-am reuşit să deschid o sticlă de vin nu reiese că n-am cultură muzicală 😀
@şlvc: mulţumesc, şi mie tot dialogurile mi-au plăcut :))
@sor’sa
Tu nu stii ca nu se fac afaceri in familie? Trebuia sa pastrezi relatia pentru cand mogulul Constantinescu trebuia sa treaca afacerea pe numele unui membru al familiei…
@lulu: te asigur că am fost publicată exclusiv în calitate de cititor talentat :)))
@sor’sa
da da da :))
Îmi pare bine să te cunosc, Soro.
Io-s mai nou pe-aci, n-am nici un an.
De unde vreai să ştiu eu că a mai auzit şi altcineva de Timpuri Noi? Ăştia cântau, aşa cum ţi-am zis, demult de tot, eram eu la liceu… O faină cultură muzicală ai 😀 Felicitări!
În altă ordine de idei, Cristina H, n-ai cum sa fi, deci eşti X-celebra?
Adica da, toti citiorii lor sunt talentati. Iar ei profita la maxim 🙂
@boga: din text reiese că-s X fosta celebra, actualmente ramoloita 😀
Deci. X e sor’sa.
Care nu e atât de pricepută precum pretinde. Pentru că sticlele de vin se destupă cel mai uşor de perete. De peretele pe care se pune o pătură ca să nu se strice. Ambele. Ambele să nu se strice. Peretele şi sticla, astea e ambele.
m-aţi prins prea de dimineaţă şi m-am dat de gol, voiam ca X să rămână în anonimat 🙁
duaaa’aamne, eu in viatza mea nu am cunoscut o tipa care sa aiba trei tirbushoane in casa, in acelasi timp si sa sa stie si unde sunt!
mi se pare un personaj fantastic!!
foarte foarte tare!
:))
@sendroiu: Păi poate personajul e măritată, bre, de-aia are 3 tirbuşoane. Spre deosebire de personajul X, pe care tocmai îl deconspirarăm, şi care, ca să deschidă o sticlă de vin, o hăcuieşte cu cuţitu’ sau şi mai rău, o dă cu curu’ de podea.
dar ce nume v-au pus parintii JULIUS,ANDRADA precis au fost profesori de latina…
S-o lase fra’su pe sor’sa sa scrie , ca ea stie . Fra’su sa faca piata sau sa-si faca veacu’ in mall (da’ aveti grija de el daca se apropie ora inchiderii ) . Jos mogulii , ca vor sa ne ia sarea si posta !
@boga: Andrada este o femeie reala, care, confruntandu-se deseori cu absenta tirbusoanelor, s-a adaptat perfect, insusindu-si diverse tehnici de extras doape. Asta suna logic, darwinian, aproape.
Da’ sa ai 3 tirbusoane in casa, suna wow! indiferent de starea civila 😉
@şendroiu: tirbuşoanele-s lăsate moştenire de tata H. 😀
@Andrada: aaa-Ha!
mai, dar tot e de apreciat pentru tenacitatea cu care si-a risipit mostenirea in cateva ore, nu? 😉
(sau, ma rog, cateva jumatati de ora, ca timpul trece altfel cand nu merge tirbusonul)
@sendroiu: Acu-s curios cum o aprinde focu’ în absenţa chibriturilor.
P.S. Deci daca o sa am o fata, sa am grija sa nu-i las mostenire tirbusoanele mele, ca le da dracu cu prietenă-sa.
Concluzie logică: niciuna dintre demoazele nu e inginer practicant. orice inginer le-ar fi putut spune că ce nu se scoate se poate împinge – da, recunosc că nu e f igienic, dar era infinit mai rapid decât să vânezi un bărbat (care nu e obligatoriu înzestrat de Dumnezeu cu harul destupării sticlelor. la o adică se poate sparge şi sticla pentru a se ajunge la conţinut. şi la o adică mai adică, se putea trece la bere…
Dar e de apreciat soluţia adoptată! un bărbat închiriat pentru ascoate dopurile e mult mai ieftin decât un soţ.
@miereaua: recunoaşte, ăsta e text scris la cald, sub influenţa momentului desfacerii. sorbeai şi tastati. până aici se simte hlizeala sau, cum ar spune o altă femeie: “ghigăl ghigăl”.
@Adi: “Fra’su sa faca piata sau sa-si faca veacu’ in mall”
.. în mail, zicem noi, contribuabilii.
@sor’sa: Imi cer scuze ca te-am deconspirat :))
@4mall
Era şi al naibii de greu, gurule!
Constantinescu!
O fi rudă cu Julius? Sau cu Pircă?! 😉
@şlvc
Cu Mihai Constantinescu. Ăla cu câinii bagabonţi.
hai, frate, cum să te cheme Pircă Constantinescu.
@tetris
Deci, e şi ăla băgat în combinaţie?!
Bag sama că el le face rubrica muzicală de weekend.
Nu mai ai loc, frate, de unii… 🙁
@cougar
Păi, nu-l cheamă aşa, ci Pircă Călăraşu-Formol, din ramura eftimiană a groparilor Constantinescu! Ce ştii tu! ;))
@slvc: Vrei sa spui ca M3bis nu a dat o varianta plauzibila ? :))
@4mall
Baaaa daaaaaa, maestre.
Din păcate pentru urechile noastre! ;))
@şîlîvîcî: încrengătura floricica. am înţeles.
De fapt Andrada e sora lui Arsulici. (parca asa ramasese). (Ori sor’sa lui Arsulici e cealalta sora a lui Julius? )
eh …parca imi aduc aminte din ce e inspirata piesa…
@Ciprian: ai dreptate, sor’sa (lui Arsulici) e aceeaşi persoană cu sor’sa. N-a rămas aşa, variază, Aşa-mi place mie să-mi schimb fraţii 😀
@dilacluj: din ce? :)))
Dom’le cat dramatism si cum te tine cu sufletul la gura piesa asta! Mai ai scriitori prin familie cumva? :))
[…] atît mai mult, cu cît doi dintre noi eram ochelarişti (inclusiv subsemnatul), iar al treilea era sora lui Julius, care, deşi nu poartă ochelari, nu a fost niciodată renumită pentru vederea sa ageră pe timp […]