Radu Pircă

Fiindcă azi editorii Realităţii nu şi-au făcut treaba şi nu mi-au oferit ştiri quality precum „Urmărire ca-n filme la singurul semafor din Paşcani!” sau „Senzaţional! Un pârş albanez de stâncă îşi apară vărul de gradul III de atacurile condorilor” (dacă nu v-aţi dat seama, nici măcar nu am răsfoit vreodată „Fauna Albaniei”), a trebuit să citesc Cancan.
Mă rog, am văzut o mulţime de sâni de vedete, inclusiv pe ai lui Botezatu, am aflat că Dani Oțil ține minte orice fund la fel cum alții memorează Iliada sau Luceafărul (doar că mult mai gay, se pare) și că tâlharul de la Piraeus s-a plimbat pe stradă 20 de metri cu banii într-o sacoșă (ce putea să pățească? Să-l tâlhărească cineva?). Ce mi-a atras însă în mod special atenţia a fost experienţa plină de adrenalină prin care a trecut Roxana Ciuhulescu.  Citez: „Roxana Ciuhulescu a trait senzaţii tari. A stat ascunsă două ore într-o grădiniţă”.
Da, e vorba de aceeaşi Roxana Ciuhulescu care se dădea cu maşina cu 500 de kilometri pe oră, sărea cu paraşuta, făcea scufundări subacvatice, ski nautic şi poza goală în Playboy (aţi dat click, nu? Îmi pare rău, dar altă soluţie n-aveam ca să mai aduc cititori şi pe articolele de cultură). Vă daţi seama cât de dezabuzată trebuie să fie femeia asta de sporturi extreme dacă pentru ea senzaţii tari înseamnă să se ascundă în spatele unor ursuleţi de pluş la grădiniţa fiică-sii şi să se uite la copii cum beau lăptic? Cum i-o fi povestit seara lui bărba-su? „Ce-ai făcut azi, iubita? Ai fost la bungee-jumping pe Caraiman?” „Nu, că mi-au zis fetele de la coafor că e o plictiseală. M-am dus la grădiniţa la aia mică.”  „Tu vorbeşti serios? Eu n-aş fi avut curajul”. „Băi, deci ştii cum e? Adrenalină pură! Când s-au dus să-şi facă somnicul de după-amiază după ce s-au jucat cu cuburile, am crezut că explodez, aşa mare era tensiunea! Niciodată n-am mai simţit aşa tare că trăiesc viaţa la extrem. Oricum mai mult de două ore n-am putut rezista fără antrenament, am simțit că cedez, organismul meu îmi spunea că e la limită.” „Bravo, iubita, dar să nu mai faci din astea, te rog eu, că nu vreau să te pierd!”