Moţi din Brad, cu trenul
Julius Constantinescu
Au ocupat locurile din capătul vagonului, s-au strâns să încapă toţi pe cele două banchete aflate faţă în faţă și acum, că s-au aranjat bine aici, în colţișorul lor, discută de una, de alta.
În Apuseni, casele se întâmplă să fie una pe dealul aista, alta pe dealul cela, vecinii se strigă hăulind – așa ajung moţii, pe nesimţite, să strige unul la altul și când se întâlnesc pe drum. Așa hăuleau și moţii noștri în acceleratul de Satu-Mare, ca și cum între ei, deși stau strânși unul într-altul, tot o vale sau o coastă de deal ar fi fost. Nici prin gând nu le-ar fi trecut că îi deranjează cu ceva pe ceilalţi călători – o dată, că nu făcuseră rău la nime’, și apoi nici nu băgau de seamă fiindcă ardelenii își văd de treaba lor, nu-i interesează pe ei ce face unul sau altul.
În asentimentul întregului vagon, mă ridic de la locul meu să le atrag atenţia.
– Bună seara. Nu vă supăraţi, puteţi vorbi puţin mai încet? Că, na, mai sunt oamenii care vor să doarmă, unii citesc…
Rar mi-a fost dat să văd oameni în toată firea roșind de rușine și lăsând privirea în pământ (bine, eu n-am mai văzut nici copii, s-ar putea ca de fapt rușinea să fie un sentiment eradicat încă din secolul trecut).
– Ioi, domnu’, ne scuzaţi, nu ne-am dat seama!
Și apoi, întorcându-se spre tovarășii săi, zice în șoaptă, genul ăla de șoaptă care se aude totuși de la mare distanţă:
– Noo, să nu mai vorbim așe tare, că deranjăm oamenii. Ne facem de râs aci, în tren.
Întâi, n-au mai vorbit deloc, de rușine. Apoi, au început să discute în șoaptă. Cam într-un minut, șoapta s-a transformat în voce tare, în bubuit, în ţipătură și la loc în hăulit. Rumoarea cuprinde din nou vagonul, și de data asta se ridică o femeie.
– Ioi!, răsună în tot trenul.
Le vine să intre în pământ de rușine, și se ceartă unul pe altul, și se jură că gata, de-acu’ nu mai deranjează pe nime’. Lumea se potolește iarăși.
Tac. Își privesc doar vârful pantofilor, nu îndrăznesc să ridice privirea. Să paţă ei așa o rușine! Mai bine să stea așa, să nu zică ni’ca, decât…
Peste cinci minute, vocile lor bubuie dezlănţuite, ca și cum cineva, un uriaș, ar bocăni în vagon cu un ciocan imens. Lumea râde.
Tot ei sunt si aici – peste vreo 3 ore.
niste copii mai mari…
[…] cum între ei, deși stau strânși unul într-altul, tot o vale sau o coastă de deal ar fi fost. (more) De la Julius citire Niciun comentariu X1_AdParams = { 'pub' : '560302451683403', 'site' : […]
Iar ? Da’ ce , esti in documentare pe partea feroviara in Ardeal ? Ce tot te legi , bai , ce te tot legi de viata noastra ? Crucea mamii ma-sii de viata ca nu mai putem nici sa vorbim intre noi in ghezasurile noastre stramosesti de regatenii astia . Secesiune !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
[…] This post was mentioned on Twitter by JuliusDC. JuliusDC said: Daily Cotcodac» Moţi din Brad, cu trenul http://bit.ly/bVAuVt […]
A , tot de aia-i vorba ? Deci ai gasit trei ardeleni mai “deosebiti” si tot o dai matu’-gaia ca sa creezi o impresie falsa . Se stie doar cat de inteligenti si mai ales spontani suntem . Nu ?
Si-apoi astia trei … Stie naiba ai cui sunt . Poate nu-s ardeleni decat pe jumatate . Cine stie cine e tata lor ? O fi bolunzit vreo ardeleanca la vrajeala unui regatean . Ca tot sunt de-astia care umbla cu trenul pe-aici , danga-langa .
@Adi: erau moti originali, de la mama lor, nu de-aia facuti pe vapor. Plm, n-am cum sa nu-i recunosc, f… Dumnezo, daca io is din Binș? 😀
Pai si-atunci ce vorbesti asa tare , de fata cu toata lumea ? Ne facem de ras aci , in tr… , asta , pe blog . Fii mai subtil . Ioi !
iti dai seama cum fac cand se cearta?
:))
@ Morom3t3
In Ardeal lumea nu se cearta . Micile dispute pe marginea intuitionismului bergsonian si influentei acestuia in opera lui Blaga se rezolva cu cutitul , in spatele carciumii . Nu urlam unii la altii – suntem oameni civilizati , ce naiba .
offpost,offtopic cum o fi, numai ca bannerul cu Observatorul de la 23 care e taman la 23 acu e de-a dreptul pur si simplu. Cum poti sa transmiti un mesaj de genul asta total haotic?
@Morom3t3: Morosenii, de pilda, nu se cearta deloc. Pot sa le zici ce vrei tu, sa-i injuri de mama, orice – nu scot un cuvant. Eventual, dar doar dupa ce ai terminat, ca sunt politicosi si nu intrerup ei oamenii din vorba, scot cutitul din cizma si te spinteca.
@george: nu e haotic, observatorul de la ora 23 s-a plimbat la toate orele, de la 21 la 24, iar acum oamenii vor sa transmita un mesaj de stabilitate. 😀
@ Morom3t3
Vezi , pana si Julius confirma .
Nu stiam bre. am intalnit doar 2 de-astia la viata mea, si aia erau copii.
Cam ciudaz oameni. Noi dam cu custura in timp ce suntem dracuiti.
Zi merci ca nu te-ai nimerit in trenul de constanta, ca ai fi vazut cum 4 insi se ‘inghesuie” pe 8 banchete(stii tu: cu fundul pe una, adidasii naic pe alta, mana cu bratara de douaj de grame pe alta etc). Si nu, n-ar fi urlat unul a altul,ci s-ar fi sunat pe telefoanele de fite, de ar fi urlat vagonul de salami, vijelii si alte minuni d’astea….
Si ca tot vorbim de est si vest, astazi m-a sunat o tipa de la vodafone, sa-mi ofere nu stiu ce varianta de internet pe mobil. Pe mine nu ma interesa oferta, dar am ascultat-o 10 minute, dupa care am fost de acord sa testez “produsul” o luna. Si stiti de ce? Pentru ca avea domisoara aceea un asa accent groparesc:) …(adica exact eccentul pe care imi inchipui eu ca-l are groparu, cand scrie textele alea…)
no, ‘tu-i pastele ma-sii
No, de sâmţâţi, îs sâmţâţi! Ce dacă nu le au cu decibelii! Şi voi, acuma! Da’ ce, eraţi la vagonu’ de durnit de-i tăt pâşuiaţi şi şâşâiaţi!?
:))
no, omini adivarati, moti’ istia
:)) Da, asa e… Ce mai calea-valea! Ai mei ca brazii :))
Daca ar stii ei,bietii, ca i-ai scos la careu…:))
ce fain e pentru o olteanca sa va auda/asculte graiul 🙂 🙂 🙂 🙂
Daca in loc de ardeleni erau tigani si aveai ghinionul sa deschizi gura, cu siguranta ne povesteai cu totul altceva. Eventual de la urgenta. Sad but true
@Julius: ai putea sa faci o serie intreaga despre motii din tren :))
Astia cand se cearta sunt calmi si cand dialogheaza urla.
ce oameni, domnule! ala era un tren cu moțț 😀
app de asta.imi veni in minte un banc pe care il auzi si eu de la un prient acu; ceva timp; si zisai sa vi-l scriu.
Un ardelean si un oltean in tren. La un moment dat li se face foame, ardeleanul scoate slana si chita, brisca si incepe sa manince.
Olteanul scoate niste fite de peste, maninca putina carne de peste si pune grijuliu oasele pe nu ziar.. Ardeleanul il vede si-l intraba:
– Ma oltene da ce faci cu oasele cele?
– Oo!.. oasele astea sunt foarte bune, deosebit de sanatoase, contin fosfor si asta ne face pe noi olteni asa destepti!
Sta ardeleanul, se gindeste, si in final ii propune olteanului sa faca schimb de mincare.
Acum olteanul se infrupta din chita si slana, iar ardeleanul cu o figura scarbita incearca sa rontaie oasele de peste…
– Ma oltene bag sama ca m-ai pacalit cu oasele astea de peste…
– Pai vezi, nici n-ai gustat bine si te-ai desteptat!
Mă, că tot am auzit eu de voi, da numa nu am apucat pănâ amu să vă citesc. Io mi-s de la Ghiriş (a se citi Campia Turzii) si tare-mi place cum scrieti. Drept rasplata, va pun la statusul meu de messenger, ca intra toti messengerenii mei si v-or citi :p
numa la viitor n-am mai vazut liniute…:D
@Rares: Bun bancul!