Julius şi Eftimie

Ultimul scaun liber de la masă a fost ocupat luni de dom’ doctor Oprescu. Doctorul gargaragiu e simpatic şi versatil în calitate de mesean: dacă se nimereşte cu intelectualii, o rupe puţin din Kafka, dacă intră la “Trei păduchi”, o dă pe glume de chirurgi – profesorii şi doctorii care îşi pun poalele-n cap sunt foarte apreciaţi de consumatorii cu profesionala la bază, puteţi verifica în orice bombă care posedă aşa ceva. Dar, să-i vedem puţin şi pe ceilalţi candidaţi.

Cu Geoană n-aş ieşi la cârciumă nici să plătească el. E exact genul căruia nu-i spune nimeni că se merge la bere după serviciu – ştie doar două bancuri slăbuţe, de-alea de corporatist, şi se chinuie să fie băgat în seamă. Parcă-l văd cum stă toată ziua pe Buddy Spy să vadă dacă eşti online, te prinde şi te ia la întrebări că de ce nu-l bagi în seamă…

Crin e tipul ăla care trece pe lângă terasă, l-ai chema să bea o bere cu tine, dar nu poate pentru că vorbeşte la telefon şi are multă treabă. Dar promite că “dacă mai staţi, hai că vin şi eu”, dar nu mai vine niciodată.

Cu Vadim nici nu m-aş gândi să beau. Vorbeşte numai el şi ţipă la chelneri (nu e frumos, îţi scuipă în halbă pe urmă). Iar cu Gigi nici atât, cu el n-ai niciodată garanţia că nu se termină la poliţie.

În fine, ar mai fi Băsescu, dar cu ăsta trebuie să fii nebun să te aşezi la masă. Motive, cu duiumul: bea prea mult, vorbeşte fără el, acum e tovarăş cu tine şi peste cinci minute scoate şişul… Iuda, săracul, era mic copil pe lângă el. Pe Băsescu îl văd în capul mesei, în rolul lui Iisus Vânzătorul: scuzându-se că-l scapă la budă în timp ce mascaţii sunt la uşă, pregătiţi să-i salte, la ordin, pe ucenicii Săi.

publicat in 7 plus