Vivi Floricica

Am fost zilele astea la mine in sat, am plecat bou si era sa ma intorc vaca. Il pierdusem pe barbatu-mio. Nu radeti ca nu e de ras! Aveam nevoie de el sa se urce in nuc sa taie trei crengi ca atarna pe casa si agata tabla. Pana acum, reparam acoperisul in fiecare an, anul asta taiem crengile.
Eu cu mama eram in casa si el cu tata pe batatura. Cand sa iesim sa mergem la nuc, Alec nicaieri. Tata urla din fundul curtii: „a plecat la ma-ta mare!”. Ne-am pus cu gura pe el: „huo, si tu de ce-l lasasi, nu stiai ca tre sa se urce-n nuc?”. Iau telefonul sa-l sun, pauza, telefonul era acasa.
Iau si sun la mamaia. Si raspunde mamaia:
– Da, alo!
– Bre, mamaie, Alec e acolo?
– Cine?
– Alec, bre.
– Nuu, nu e.
– Păi, cică plecă spre matale.
– N-ajunsă, dă ce să te mint…
– Bine, mamaie.
Acu’, si eu si mama o stim bine pe mamaia. La mamaia e cel mai sigur loc in care sa te duci daca esti dat in urmarire generala. Ea se bucura atat de mult cand vine un nepot sa stea la ea, incat e in stare sa faca orice. Si eu m-am ascuns saptamani intregi la mamaia si nu m-a gasit nimeni. Te duce in ce camera vrei tu, te intreaba ce-ai vrea sa mananci si e „sunga, sunga, rungheee”.
Mama se apuca s-o sune si ea, ca stie ea cum s-o ia, sa-i spuna ca nu e de gluma si ca avem treaba cu Alec acasa. Ce i-a zis mamaia lu’ mama n-am auzit, dar am auzit ce-i spunea mama lu’ mamaia: „haide, ma, mamica, nu e gluma, am si io treaba cu el. Daca e acolo, spune-i sa vina acasa”. Inchide mama telefonul: „cica nu e acolo, da’ io nu stiu ce sa cred”.
Tata, inteligentul, pune si el mana pe telefon, pe principiul „eu cu soacra-mea am comunicat intotdeauna bine”. A avut mamaia grija sa-i comunice (ca de la soacra la ginere) ca Alec nu e acolo.
Intre timp eu deja sunasem pe la toate neamurile sa vad daca barbatu-mio e pe acolo sau daca l-au vazut cumva. Nici urma de el.
Sun ultima data la mamaia:
– Da, alo!
– Mamaie, chiar nu e acolo Alec? Chiar n-am chef de glume…
– Oleeei, io zâc ca voi sânteţ’ nebuni, oţ fi dăocheaţi, ptiu!! Ce vă veni? Vă spune omu’ ca băiatu ăla nu e aci şi voi o ţâneţ’ landra…
– Păi dacă a zis că vine acolo, normal ca sunăm sa te intrebăm!
– Păi ce să caute, mă, aci? Venea la o babă chioară. Hai, gata! Că-mi rămân păsările nepotolite cu voi…
– Bine, dar daca vine, să-i spui să vină acasă ca tre să se urce să taie crengile din nuc…
Si raman proasta cu telefonul in mana. Ma gandeam pe unde sa mai sun, cand imi dau seama ca n-am inchis si din telefon se auzea ceva. Il pun la ureche si ascult. O aud pe mamaia hahaind ca Gigi Becali:
„Hă, hă, cică dacă ajungi aci, să te trimit acasă că nu stiu, nu mai fusăi atentă”.
Urlu in telefon, nimic. Inchid si sun iar:
– Da, alo!
– Bre, te spun lu’ popa, femeie batrana si minti de ingheata apele. Abia venisi de la biserica, degeaba te mai duci. Te-am auzit cand ii ziceai…
– Uite, acu’ intră pe poartă.
Am lasat-o in pace si am inceput sa rad. Mie mi-era de astea tinere ca ma lasa fara barbat, ca lui ii plac prospaturile (de aia si-a luat nevasta mai tanara cu 10 ani ca el) si cand colo… Ce sa vezi… aia tanara, era ma-sa mare, ma!