Fascinanta lume a trotinetelor |
Julius Constantinescu
Datorită propulsiei sale care se bazează în principal pe componenta tangenţială a forţei gravitaţionale, trotineta este un vehicul specific, în general, copiilor din zonele deluroase.
Pentru aceia dintre dumneavoastră care au copilărit la şes, trebuie să spun că, în ciuda faptului că pare un vehicul rudimentar, există foarte multe tipuri de trotinete. Există trotinete în întregime din lemn, trotinete cu ghidonul din lemn şi patul de fier, trotinete cu pedală de frână (la trotinetele fără frână, unde pui piciorul jos ca să opreşti, consumi cam trei perechi de tenişi pe vară), trotinete cu oglindă retrovizoare (foarte utilă la concursurile de viteză, ca să te poţi uita înapoi fără să te opreşti într-un stâlp), trotinete cu roţi de plastic sau dotate cu pneuri. Însă bijuteria colecţiei mele de mini-Irinel a fost o trotinetă superbă din oţel inoxidabil, cu patul vopsit în albastru metalizat şi dotată cu oglindă şi scăunel, un fel de Harley în miniatură – astăzi, cred că ar aduce lejer posesorului ei un venit de cel puţin 4 sendvişuri cu şuncă şi caşcaval pe zi.
Totuşi, nu pot încheia acest periplu prin lumea trotinetelor fără a menţiona şi cel mai comun model: trotineta de serie, pe care concuram din vârful dealului până la noi la colţ. Era o trotinetă în întregime din lemn, la care ghidonul şi patul se îmbinau cu ajutorul unui cui îndoit în vârf. Aerodinamică şi potrivită pentru competiţii, trotineta cu cui avea şi un mic neajuns: atunci când coteai pe o stradă laterală (străzile laterale fiind drepte, acolo se putea opri), de multe ori, din cauza zgurei, îi sărea cuiul. Practic, rămâneai cu ghidonul în mână, în timp ce patul, desprins de restul trotinetei, fugea de sub tine. Pe lângă cele trei perechi de tenişi, mai consumai şi o pungă de feşe, trei role de leucoplast şi vreo cinci sticluţe de rivanol pe vară. Datul cu trotineta, ca şi tenisul sau golful, nu e deloc un sport ieftin.
Twitter
Facebook
JULIUS
Rushenne
Cms
Adriana Popescu
sebra
12 Iulie 2009 la 2:31 pm
Inseamna ca n`ai incercat sa`i imiti pe cei de la MTV care se dadeau prin Skate Park`uri cu role.
Sa vezi cat de scumpi sunt blugii, tricourile si dintii de portelan
12 Iulie 2009 la 2:38 pm
Julius, ai expus o viziune destul limitata a lumii trotinetelor. De fapt si lumea trotinestistilor se imparte, similar cu a ciclistilor, în: coborâtori (cei descrisi de tine), sprinteri (pentru curse de tip “ultimul la scoala-i prost!”
, de contratimp (in tineretile mele sa prinzi ce se dadea la alimentara era o cursa contracronometru) si de anduranta (pentru excursiile pana dincolo de linii). Mai există şi pistarzi, care rulează pe circuitele indoor, pentru că nu-i lasă părinţii să se joace cu oricine.
12 Iulie 2009 la 3:57 pm
Se vede ca n-ai avut decit un interes trecator in aceste masini ale copilariei … Cea de care vorbesti avea roti spitzate cam maricele … cam cum compari azi garda la sol a unui 4×4 fata de misinutzele de oras… Asa ca idea era sa o faci aerodinamica… masina sport .. si deci ii schimbai roata din spate pe un rulment super tare furat cu sudoare de tatal vrenui amic din vreo uzina de rulmenti ce exista local si era tare…. Cu rulmet un spate faceai si zgomotul care trebuia .. te auzea lumea nene … te respecta pardon te injura cind treacei pe strada ta …si evitai intr-o oare care masura nesansa sa-ti sara surubul cum acuma patul de fier nu mai era paralel cu solul ci in unghi ascutzit… ah aerodinamica copilariei.. .Vezi ce simplu era sa ai masina pardon trotineta sport.. doar cu un rulment … zi si tu daca se mai poate azi asa ceva pe oricare continent ?
12 Iulie 2009 la 8:27 pm
Afară plouă şi iar plouă, iar vouă vă arde de trotinete. Daţi-o şi voi pe bărci, caiace, şalupe, raftinguri şi alte chestii d’astea asortate cu ambientul, altfel începe lumea să creadă că scrieţi din New Orleans, că p’acolo s-a potolit de mult potopul (ăia or avea trotinete?).
12 Iulie 2009 la 8:29 pm
Dupa descriere bijuteria colecţiei tale de mini-Irinel pare sa fi fost premergatorul.
Daca te saruta data viitoare?
13 Iulie 2009 la 9:22 am
Eu nu am fost a fel de rabdator ca tine! Dupa o prima saptaman de julituri am preferta o janghina de bicicleta, care parea schioapa, decat trotineta!
13 Iulie 2009 la 12:36 pm
…si cum spunea un mare disparut, citandu-l pe Bula, s-a dus dracului trotineta
14 Iulie 2009 la 12:13 am
consumi trei perechi de conversi.frate…doamne/..da..inapoiat mai esti