4mall

Nu sunt eu prea patriot cand vine vorba de regiuni (de exemplu, am o slabiciune pentru moldovence), dar cand e vorba de placinta cu branza, sunt mandru ca sunt dobrogean. Iar soacra-mea, desi moldoveanca, face de departe cea mai buna placinta (va dati seama ca dintr-o singura fraza am laudat-o de doua ori, sunt un zeu al eficacitatii).

Intr-una din zilele trecute, ea s-a hotarat ea sa ma rasfete cu ambrozia cu branza. Iar eu, neavand nimic impotriva, m-am asezat cuminte la masa. Si ca sa fie tacamul complet, mi-am asezat cuminte in fata o sticla de iaurt, ca sa alunece mai bine imbucaturile. Nevasta-mea insa s-a prins ca sunt prea cuminte, ceea ce e de-a dreptul suspect, asa ca a inceput sa misune pe langa masa mea. Eu, docil, cu gandul la placinta, nu ziceam nici pas, de teama sa nu intram in vreo polemica menita sa imi taie pofta.
Bineinteles, nu mi-a folosit la nimic, tot a gasit nevasta-mea ceva: “Iaurtul asta e expirat de ieri! Ai de gand sa il bei?”. Tac si inghit in sec (nu venise inca placinta). Observand lipsa de reactie, consoarta a inceput un atac furibund, cotrobaind prin frigider in cautarea altor chestii pe care eventual le-am uitat acolo de o mie de ani. Din fericire sunt un tip gurmand, asa ca n-a gasit mare lucru in frigider, d-apoi sa fie si expirat.

Cu o exceptie: o bucata de branza din aia imputita, pe care o pastram sa o degust cand nu e ea de fata (avand in vedere ca inca nu o mancasem, va dati seama cat de mult am stat despartiti in ultima vreme). Deja ma simteam incoltit cu intrebari de genul “pe asta cat aveai de gand sa o mai lasi acolo?” sau “daca tot ai dat atata pe ea, de ce nu o mananci?”, instinctul imi spunea ca trebuie sa ripostez rapid. Iar singura chestie care mi-a iesit pe gura a fost: “Pai aia se numeste branza cu mucegai, ce poate sa pateasca, decat sa mai capete nitel mucegai!”.

Am fost devastator. Ironia asta muscatoare, pentru care sunt convins ca ma invidiati, a pus-o la punct (adica a facut-o sa taca, bre; in caz ca va pare putin lucru…). E drept, nu mult, ca in timp ce tocmai imi ranjeam fasolele zice: “Dupa ce ca ti se zice Formol, mai mananci si mucegai”…

Fara placinta, ranit in orgoliu, convins ca n-o sa taca niciodata, i-am zis printre dinti : “Noroc cu tine, ca esti o dulce”. Si in gand: “Daca ai stii tu cata lume iti zice tie Aldehida….”.