Mucoasa din pădurea adormită
Simona Catrina
Toată viaţa am maimuţărit, hăhăhă, teoria cu frumuseţea care vine din interior. Dar de curând, am priceput de ce unele au un noroc, după buget, mare: splendoarea mea nu vine de nicăieri, stă acolo, în epigastru.
Mi-am văzut recent frumuseţea interioară: am făcut o endoscopie digestivă superioară şi, la final, în chip de suvenir, mi-au dat DVD-ul cu filmarea şi mi-au mulţumit că am ales să înghit furtunaşul cu bec în clinica lor. Acasă, am făcut un castron de popcorn şi-am pus discul. Mi-a plăcut, a fost palpitant şi n-am ghicit până-n ultima clipă cum se termină. Doar că tăiaseră cam mult la montaj şi mi-au rămas simboluri insuficient tălmăcite. La final, mă simţeam ca după un Tarkovski, deci ceva mai rău decât Andrei Rubliov, ceva mai bine decât câinele din Călăuza.
Fiindcă mai aveam popcorn, am văzut şi discul cu pozele de la radiografia gastrică, unde înghiţisem bariu (la o jumătate de oră după ce înghiţisem endoscopul). Şi, fiindcă am intrat într-o stare contemplativă şi nostalgică, am scos din dulap şi casetuţa cu pietrele de la colecist – multe şi mici, ca imitaţiile de perle.
M-a apucat duioşia, de aceea am simţit nevoia să împărtăşesc cu voi revelaţia că frumuseţea interioară chiar există! E drept, nu ne va lua nimeni de neveste datorită pereţilor roz ai esofagului (dacă acela era esofagul, întrucât v-am spus că erau nişte neclarităţi în scenariu). Dar cel puţin am văzut ce mucoasă ondulată şi ce graţie peristaltică intestinală am – că doamna doctor şi-a forţat norocul şi-a împins endoscopul până-n duoden.
E drept, ca să înfrunt şocul seducţiei interioare, am cerut sedative, pe de o parte fiindcă eram copleşită de metafizica explorării, iar pe de altă parte fiindcă sunt nişte droguri senzaţionale. La sfârşit, am întrebat dacă dau şi la pachet. Nu mi-au răspuns, îşi terminaseră cinismul de când am intrat în cabinet şi am întrebat dacă pot cere ce sedativ vreau eu (îmi recomandase cineva un hipnotic medical). |mi răspunseseră, amabili, că nu există deocamdată serviciu a la carte, dar să mă mulţumesc cu bufetul halucinogen suedez, să merg pe mâna lor.
Toţi prietenii mei au în casă un raft îndopat de radiografii, cutiuţe cu pietre pescuite din rinichi sau vezica biliară, DVD-uri cu endoscopii, filme artistice cu teste Doppler şi cu ecografii 4D. Ori mi-am ales eu greşit anturajul, ori trebuie să admitem că a venit momentul să mai trăim şi de pe urma frumuseţii interioare. Care frumuseţe interioară costă mai mult decât asta întreţinută cu botox, am făcut eu un calcul.
Dar chiar şi aici am complexe: o prietenă are acasă piatra pe care i-au scos-o din rinichi, o capodoperă coraliformă, din fosfat, carbonat, oxalat de calciu, ba chiar avea şi un aminoacid rar, am uitat care. Pe lângă bijuteria ei, granulele mele din colecist sunt penibile. Ca să-mi treacă de ciudă, mi-aduc aminte de endoscopia mea fără cusur, de textura mătăsoasă a frumuseţii mele interioare, de croiul cubist al stomacului meu, ca să nu mai vorbim de drogul acela bleu, injectat direct în venă – pe care pot să-l şi deduc, fiindcă dealerul din cabinet mi-a tăiat chitanţă.
Pfuu..eu nu am d’astea! Eu am doar radiografii de la copii. Cu oase rupte.
ce text romantic :))
si cum a fost filmuletul, cu happy end? sa facem insa o diferenta intre frumusetea interioara , sufleteasca (aia pe care punem noi doamnele atata pret) si cea interna , legata de prozaicele organele interne, pe care le-ai vizualizat si care sper ca sunt in regula. da , ambele sunt f importante. :d
Uite, nici macar o endoscopie n-am fost în stare sa fac (altcuiva), pâna la vârsta asta. 🙁
Rasuceste si tu cutitul in rana, Simona!
Ce util ar fi fost acum butonul de Dislike…
mama, de-ar sti toti ce frumuseti ascundem…:))
@Dan1:
Păi da! Dacă ai fost interesat numa’ de frumuseţea exterioară! Superficialule! =))
daca am zis ca o mana de femeie schimba totu’,a? am zis, respectiv.
Frumusetea interioara musai trebuie sa fie asortata roz-rosu-bordeau, daca e verde e urata – afara decat daca e fierea, aia se asorteaza.
Frumusetea interioara de aceea are si aceste denumiri cristaline, si cu vocale rotunjite frumos cand trec de ciocanel si nicovala.
Fii atent aicea, si pronunta cu glas tare: duoden, endocrina, laringe (vocale lungi, french, nazal, duios aproape), comparativ cu tate, cur, urechi, ochi (zici ca te-neci)
Chiar placut textul, micul dejun e inca la locul lui, bine a zis cine a spus ca toate femeile sunt mucoase.
urmatorul pas va fi piercingul in ficat, care va putea fi admirat atat la tomografie cat si la Rx, precum si tatuajul pe mucoasa stomacului, ce poate fi aratat prietenilor si admiratorilor pe inregistrarea gastroscopiei …
(sper sa am timp sa ma operez de prostata inainte ca chestiile astea sa fie foarte tare la moda :)) )
Vrem poze! macar cu duodenul! pls…
Frumos ar fi fost sa postezi si un filmulet cu respectiva endoscopie.Iti dai seama ce de comentarii ai fi avut?Gen:vaaai,dar ce fiere dragalasa ai!!!sau:ficatul tau arata asa de bine!!!Daca ne aratam frumusetea la exterior,pe cea interioara de ce am tine-o ascunsa?
Mnoooo!!! Eu chiar ma bazam pe frumusetea-mi interioara. 🙁
Da’ nu cu mucosenii si alte d’astea.
splendid….de vis ….
Profesorul cu care mi-am făcut anul de stagiatură avea o vorbă pentru doamnele cărora le făcea endoscopie: “Sunteţi mai frumoasă pe dinăuntru decât pe dinafară”. El, săracul, vroia să spună că doamna în cauză nu are probleme digestive, dar modul în care punea problema ducea la reacţii de indignare :)) . Simona, cred că tu l-ai fi înţeles mai bine. Foarte curajos text! Şi sensibil 🙂 !
P.S. @sendroiu: Doctore, mi-ai dat o idee. Dacă tot vor fi înregistrate endoscopiile pe DVD, ar fi utilă inserţia de materiale publicitare pe mucoasa intestinală. Ce frumos ar merge la colonoscopii nişte reclame la hârtia igienică sau laxative… sau transmisii live cu ascensiunea lui Coco Popescu pe McKinley!
@Cms
Aha, te-ai autodemascat (desi mi se paruse mie ceva suspect înca de când ai folosit termenul “apendicectomii”, care noua – inginerilor – ne e strain :))), esti medic!
Si uite si un like pentru “inserţia de materiale publicitare pe mucoasa intestinală”! =))
pai hai! sa vorbim despre viermi si despre burta.
despre ce ne bintuie…nici-un pis, numai umbra perfuzorului.hehe
numai umbra bleu a perfuzorului. am vrut sa zic.
Simona, ai dreptate in legatura cu sedativele folosite. Imi aduc aminte si acum cu mare placere de ultima endoscopie 😀
@Dan1: Dacă tot s-au lăudat aseară băieţii cu măsurile pentru copârşeu, am zis că e la modă autodemascarea. Dar eu mă laud cu ce nu mai am, căci am dezertat din rândul vindecătorilor. Acum sunt cerşe(tă)tor… ştiinţific :-B
@Cms: Si autor de succes (în devenire :))) pe DC. =))
@Dan1: Evident! Asemănarea între salarii ar fi izbitoare! :))
eu plaaaaaaaaang. mie mi-au scos colecistul, dar n-avea pietricele. vreau si eu pietriceleeeeee. (avea alte probleme, ca nu l-au scos ei de amorul artei).
eu n-am decat niste radiografii cu propria coloana, pusa intre tije de aliaj nus’ de care.
@ady: Hai, nu mai plânge. Mai ai o şansă cu rinichii.
@ady: Acu’, eu – ca inginer – ca sa te-ncurajez, ti-as spune ca poate, dupa ce l-au scos si au constatat ca nu are pietricele, n-au mai stiut sa-l puna la loc si au lasat-o asa! =))
explica-mi care e acum vina mea ca am imaginatie si deci iti pot vizualiza mucoasele? cu ce ti-am gresit?
Habar n-aveti ce inima frumoasa am eu…tot pe CD 😉 Imi tot spunea lumea asta, dar acum mi s-a confirmat si imagistic.
draguta coincidenta, eu tocmai imi omor helicobacterii cu triple french.
Auzi, dar cu riscul de a parea un pic grobian, dar n-am vazut nicaieri nimic de padurea adormita 🙂
Este incredibil cat de binecuvantati sunt unii si habar n-au.
Pai eu am patit cu totul altfel: am citit ca masajele sunt bune pentru sanatate, si cum am niste probleme urate cu lombarele de la ridicat roata de rezerva de la camion, am sunat la un salon de masaj si m-am dus. Atmosfera placuta, am simtit niste furnicaturi usoare de-a lungul si mai ales la varful feng shui-ului, am baut un ceiut traditional si m-a luat somnul, in asteptarea masajului. Gogule, m-am trezit cu o minge de ping-pong in gura, legata cu cureluse de piele la ceafa, si credeti-ma, n-a fost frumos deloc. Nicio frumusete interioara, nimic. Asa ca, draga Siomono, sau Mono ca sa fie mai pe scurt si mai amical (apropos, te-ai maritat? ca acum peste 20 de ani cantam pe scari la bloc HAOLEU, SE MARITA MONA MEA, NU STIU DOAMNE CE-I CU EA…!) sa vorbesti tu de frumusete interioara dupe ce ti s-o face clisma cu vin rosu, printre bice si injuraturi. Asa!
@Vali: E vorba de flora intestinala, daaa? Ca mai stim si noi inginerii de-astea, medicale… =))
Vali, era o parafraza: eu eram (sermi)adormita, de la drog. Nu padurea. 🙂 Da’ ai dreptate, tehnic vorbind.
V3nt0R, daca scriam un text romatic, faceai misto de mine. Daca am scris un text visceral, faci misto de mine. Mie-mi place la nebunie revelatia asta, inseamna ca pot sa scriu ce vreau, ca tot aia e. 🙂
Dan1, crede-ma, mai degraba vrei cutit rasucit in rana decat endoscop rasucit in duoden! 🙂
Costin, pai spune-i lui Julius, poate pune si buton cu Dislike… Nu te-oi auzi eu cu vreo colonoscopie in premiera pe tara? Spre binele tau, sper sa se intample cat mai tarziu, cand oricum nu te mai aud, ca voi fi probabil surda pana atunci. 🙂
Ramses3, intr-adevar, intestin suna mult mai bine decat gura. Dupa cum catastrofa suna cu mult mai bine decat bucurie. 🙂
Unmihai, Aleena, sa stiti ca era cat p-aci sa postez si filmulet, pentru conformitate. Doar ca e nerecomandat tinerilor de pana-n 18 ani fara acordul parintilor si fara acordul subiectului cu predicatul, asa ca m-am abtinut, ca nu stiam care-i targetul. 🙂
Cms, eu il inteleg foarte bine pe profesorul tau, vorbim acelasi idiom. 🙂 Eu insami am tresarit vazand ce frumoasa sunt pe interior, mult mai atractiva decat la nivel exterior-monden. 🙂 Pe mine m-au scutit de complimente gen “esofagul tau se tine bine, nu-i dai varsta”, insa intuiesc, din suspinele lor extaziate, ca desi sunt neagra-n cerul gurii, sunt roz in cerul plexului.
Ozzy, pai sa mai facem rost, ca am ramas in relatii bune cu dealerii. 🙂
Raz, daca le-ai vedea, nu doar le-ai vizualiza, nu te-ai stramba atat. 🙂 Cateodata, imaginatia aduce prejudicii.
Ady, daca vrei pietricele, iti dau cateva de la mine, ca mie mi-au dat toata colectia. Eu sunt nemultumita ca sunt prea mici si perlate, asa, am vazut la altii niste capodopede geologice, mari si verzi, parca erau de jad. Niste boieri!
Bai, am pus zece comentarii si cu asta unspe, poate aveti treaba si va retin.
@Simona Catrina: Astea da răspunsuri la foc automat! Şi ai dreptate, cred că lui Dan1 i-ar trece de făcut endoscopii după numai o singură şedinţă la care să fie simplu spectator 😉
P.S. Răspunzi atât de repede, că nici nu ţin pasul :)) . Să ştii că medicii sunt creaturi ciudate, cu cât boala e mai ciudată, mai rară sau mai periculoasă, cu atât se extaziază mai tare. Ai fost norocoasă în mediocritatea ta 🙂
@Cms & @Simona Catrina: Mie mi s-a facut chiar bronhoscopie, asa ca stiu. Ma sufocam cu matzu’ ala-n gât, si doctorita: “termina dom’le nu mai tusi!”, “termina dom’le nu mai horcai!”, mai lipsea sa-mi zica “Te-neci? Calca apa! Calca apa!” =))
La urmatoarea intalnire cu Simona, el va zice:
Iubito, dezveleste-ti epigastrul
Sa te sarut la foc automat,
Deasupra noastra, martor fi-va astrul
Ce l-a vazut pe Eminescu lat
(n-am gasit alta asonanta prin garaj)
@ Cms : Am un prieten doctor care obisnuia sa-si trimita foarte des pacientii la endoscopie, chiar daca aia plangeau si implorau indurare. Intr-o zi, facu ce facu si ii detera si lui o endoscopie de facut si, de-atunci, legenda spune ca se gandeste de trei ori inainte sa-si trimita clientii la patimire. 🙂
Dan1, dacă te consolează, eu am jurat că nu fac în viaţa mea endoscopie – cu sau fără bufetul halucinogen suedez :))
P.S. Apropo de asta (D.C ajunge blog de bârfe medicale), eram în practica de vară la Floreasca la gastro-enterologie şi stăteam în sala de aşteptare pentru intrarea la endoscopii. O pacientă, văzându-mă la halat şi cu stetoscopul bălăngănind pe după gât, mă întreabă:
Domn’ doctor, e adevărat că nu spală endoscopul după ce-l folosesc pe ăla de dinaintea ta?
Începusem să-i răspund – Doamnă, nu e aşa, se face o spălare în detergent special etc. etc. dar tocmai atunci se deschid uşile sălii de endoscopie şi iese pe targă pacientul care tocmai intrase la examinare, cu hemoragie digestivă superioară (ruptură de varice esofagiene), provocată probabil de endoscopie, cu cearşaful plin de sânge, scuipând sânge, în fine, ca în filmele cu mafioţi. Săraca doamnă, care era următoarea, a intrat cu mintea complet golită de gândurile privitoare la igiena endoscopiei.
Doamne, Cms, bine ca n-ai povestit inainte sa intru la jighineala, ca fugeam de la usa. Glumesc! Maladiva cum sunt, imi incita curiozitatea si mai mult!
Dan1, :)))
@Simona Catrina: Şi totuşi, endoscoapele de azi sunt mult mai bune! Nu le-am prins pe cele rigide, dar le-am prins pe cele de peste 1 cm grosime. Acum seamănă tot mai mult cu sondele nazo-gastrice, plus că există minunata capsulă cu cameră video 🙂
Camionagiule, care “el”? Ca ma intereseaza! Era un “el” generic sau ai pus ochii pe cineva pe-aici, compatibil cu mine? :))
@padurea…: Te rog, spune-mi de unde sunt versurile acestea, căci îmi sună foarte cunoscut.
@camionagiu: Ce l-a văzut pe Eminescu bat! aş zice eu mai degrabă. =))
@Cms:
trebuia sa ai suflet si sa-i zici, cand era ala scos: Doamna, asa e, dar sa nu ziceti nimic, ca va sparge domn doctor cu bataia.
Simona, delicioasă ca de obicei! Dinţişori de lapte n-ai păstrat? ;;)
Alexandra, multumesc! 🙂 N-am pastrat dintisorii, i-am dat zanei, ca mi-a dat bani pe ei. Sau i-am amanetat, nu mai stiu.
@camionagiu: … ca pe amărâtul ăsta care a îndrăznit să se plângă că endoscopul e prea rece =))
P.S. Merge şi “Ce l-a vazut pe Eminescu constipat”
Râdeţi voi, da’ mie mi-a plăcut CD-ul cu filmuleţul de la coronografie. Şi mai mult atunci când am vazut “live”, în direct, pe monitor. Fără bufet suedez.
E o chestie să vezi cum bate şi se zbuciumă inima ta.
Simona, esti formidabila! Nu exagerez defel. Tot ce scrii tu este atat de haios incat oricat de trista as fi (nu sunt si nici nu-mi doresc ) reusesti sa ma faci sa fiu cu gura pana la urechi si cu lacrimi in ochi de emotie.
Esti haios de inteligenta, pacat ca pe langa frumusetea ta interioara aceasta calitate nu stiu in ce masura mai este corect apreciata. :))
Regret ca nu am si eu un DVD cu toate operatiile mele, patru la numar, facute in sase luni de zile, sedintele deosebite de chimioterapie cu licoarea zmeurie ce-mi colora venele in timpul perfuziilor si cu aparatul in greutate de vreo tona ce statea gata sa cada peste mine la sedintele de radioterapie, atat de distractive, intamplate pe la ora doua din noapte. Cred ca ar fi fost un film foarte palpitant cu niste imagini de neuitat 😀 Sau nu, totusi… :))
“…am scos din dulap şi casetuţa cu pietrele de la colecist – multe şi mici, ca imitaţiile de perle.”
Simona, vezi ca era unu’, Giulius, p-aci, interesat de perle! Poate iti iese un deal! =))
Asta imi aminteste de o discutie avuta acum ceva vreme cu barbatu-meu.
Eu: Asa-i, draga , ca tu nu ma iubesti pentru țâțe si fund, ci pentru frumusetea mea interioara?
El (prompt): Normal ca pentru frumusetea interioara, doar vaginul e in interior, nu?
Ia uite, serverul cel rusinos al DC nu m-a aruncat in spam!!!
@Stephanie: Pai, de-aia, ca e in DEX, cuvantul ala rusinos. Si ce e in DEX, e! Nu se baga in spam! 😉
Da chiar asa, ar trebui sa existe fetishisti nisati si pe asa ceva. Sa se excite cand vad un pancreas, un rinichi, un ficat mai sexi. :))
@Stephanie: =)) =)) =))
@Insignifianta: Pa’ ori e in spam, ori e in DEX, cale de mijloc nu exista, nu? :))
@N.A.: tare asta!”fetishisti nisati”!!!
@aisha: uite aici nisat bine: http://www.dailycotcodac.ro/2009/10/google-te-ajuta-dar-nu-te-face-mai-destept-8/
@Dan1: Stipulând contrariul, mi s-ar înmuia, de tot, convingerile ferme. 🙂
@N.A.: există, se numesc medici legiști.
@Simona: asta e numai jumătate din frumusețea ta interioară, poate celalată jumătate îți strică nota bună și șansa la podium. Și în aceeași ordine de idei ăla ar fi un DVD de urmărit cu sufletul la gură până la final printre mestecări de popcorn pe nerăsuflate, popcorn al cărui parcurs ești pe cale de a-l desluși în apogeul urmăririi ce duce la deznodământul marcat de muzica lui Moricone.
@JULIUS: merci! excelent textul tau!
@Stephanie: sotul tau nu e medic ginecolog, sper!
normal ca frumusetea interioara se combina cu frumusetea exterioara, in unele cazuri! in cazurile alea fericite!
Impecabil text, Simona! Cum profita doctorii astia de frumusetea noastra interioara…Incurajeaza si domnii sa priveasca altfel un tuseu rectal
@aisha: normal ca nu e medic ginecolog! Crezi ca ii mai admiram eu pe medici daca aveam unul in familie? 😉
@Stephanie: pai tu ii admiri pe toti medicii?
eu credeam ca doar pe medicii scriitori!
Simona – macar au dat mialgin? 😀 Sau nu au vrut sa iti copleseasca de tot peristaltismul?
M-am amuzat teribil cititindu-te – ca de fiecare data. Banuiesc ca nu a fost placuta investigatia dar sper ca rezultatul a fost unul pozitiv.
Postul nu e post destul, da’ sa vedem si noi, dom’le! E clar, ne-am dat seama cu totii! “Drogul acela bleu, injectat direct în venă” nu e cumva un cordon bleu, pe care, dupa stenogramele existente si care au fost atent (sper) studiate, a fost ingurgitat si a ajuns in jejun, parcurgind pe cai ilicite mai apoi a ajuns pin la ileon??! Ca restul.. e cancan.