Lecție de istorie, pe viu
Alina C.
În primă instanță mi-a plăcut când am început să învățăm istorie la școală. Partea cu epoca pietrei, epoca bronzului și a fierului. Învățam generalități, cum trăiau oamenii, ce mâncau, în ce credeau, ce creau. Toate acestea erau interesante.
Apoi au început să apară războaiele. Veneau tătarii, veneau turcii, ardeau țara, o treceau prin sabie, se otrăveau fântânile, se ardeau grânele. Totul era fum, sânge, groază, moarte. Horea și Cloșca trași pe roată, Vlad Țepeș cu pedepsele lui.
Nu puteam învăța decât logic, astfel că reușeam să țin minte doar câteva date istorice, chinuindu-mă să le memorez. Însă poveștile erau ușor de reținut pentru mine, întâmplările, detaliile de tot felul. Încercam să înțeleg totul și mă revoltam cu fiecare erou al neamului spânzurat, ars pe rug, cu fiecare iobag nevinovat căruia i se scoteau ochii, căruia îi mureau copiii de foame, care era spânzurat și afumat cu ardei iute sau pleca la război doar cu o furcă sau o coasă.
Prin prisma faptului că până în clasa a patra eram în comunism, aflam cât de norocoși eram să trăim în epoca de aur, în care partidul ne era dedicat trup și suflet, avea grijă de noi, pacea era noua religie a tuturor oamenilor de pe pământ. Nimeni nu mai murea de foame, conducătorul iubit veghea să nu ne lipsească nimic. Istoria aia cruntă din manuale ne învăța să fim recunoscători că avem pâine în fiecare zi, chiar dacă stăteam la coadă câte jumătate de oră ca să luăm fix două franzele și jumătate, pentru cinci persoane.
Probabil comunismul era motivul principal pentru care eram convisă că toate războaiele și crimele existau doar în cărțile de istorie. Nu vedeam la tv nici crime, nici revolte, nici războaie. Toate istoriile sângeroase veneau de acum sute și mii de ani. Eram atât de recunoscătoare că n-am trăit acele vremuri, totul până în ziua în care, fiind la țară pentru câteva zile, trimisă de ai mei, n-am mai putut să mă întorc. Începuse revoluția, în decembrie 1989. Un șoc teribil nu m-a lăsat să dorm nopțile, privind transmisiunile directe de la tv de sub plapumă, apoi uitându-mă pe pereți prin întuneric și închipuindu-mi că atunci când mă voi întoarce acasă, nu voi mai găsi pe nimeni, orașul va fi trecut prin foc și gloanțe, poate că nu-mi voi mai vedea părinții și frații, poate voi rămâne să trăiesc mereu la țară. Auzisem că s-au tras focuri de armă, că tata plecase și el „să lupte”; că fuseseră copii care dispăruseră și oameni împușcați chiar la noi în oraș, în Brașov.
Eram la doar 20 km depărtare de oraș, dar nu avea nimeni curaj să mă lase să mă întorc acasă până nu se linișteau lucrurile. Trecuse Crăciunul, văzusem conducătorul iubit transformându-se în dictator, fiind apoi trădat și ucis. M-am bucurat. Eram liberi iar, deși nu mă simțisem prizonieră niciodată. Dar toți eroii din cărțile noastre de istorie luptaseră pentru libertate și o cuceriseră cu sânge. Asta se întâmplase și acum, exact ca o lecție scrisă în carte, iar noi trebuia să ne bucurăm, să aplaudăm, să fim recunoscători, așa cum aplaudau toate popoarele vecine, în special francezii (acum cred că regretă toți).
Am mers apoi la școală și am primit săptămâni la rând ajutoare. Niște checuri mici cu fulgi de ciocolată mi-au arătat cât de bună putea fi libertatea, cât de dulce. O explozie de haine colorate a înlocuit eternele treninguri bleumarin cu dungi albe și pulovărele tricotate, cu gri și maro. Caiete lucioase, în galben și verde, au înlocuit caietele noastre gri petrol sau verde decolorat. Noi, copiii, ne strigam pe străzi unul altuia „Victorieee!!” cât timp au continuat să vină ajutoarele, vreme de câteva săptămâni sau luni, ca o sărbătoare care ne-a legănat somnul, acum liniștit.
Și viața a continuat. Numai eu păream a fi fost marcată – la vârsta destul de înaintată de 10 ani – de faptul că istoria nu mai domicilia doar în cărțile prăfuite, ci pășea alături de noi, cu războaie, foame, lipsuri, martiri și lași, luptători și asupritori.
Însă exista și un mare avantaj: acum le vedeam pe toate la televizor color și cu telecomandă.
Revolutia nu s-a incheiat; zilnic duc o batalie apriga pentru a cuceri telecomanda :)))
Nu mai e nici istoria ce-a fost când eram la şcoală. Acum tătarii trollează pe Daily Cotcodac, primesc dedicaţii muzicale…
Va distrati ha? ca doar e sambata, ce va pasa voua, ntz! faci misto de tatarite CMS-ica, ai prins curaj sau ce? 😀 bbbrum-brrrum ce frumos o sa vina motoarele peste tine sa-ti lase niste dungulite draguuuute si asortate cu avatarul tau bleu 😀
P.S. pentru prietenele mele care au intrebat ce mai fac eu…ia, aberez:
http://www.adelahriscu.ro/2012/11/elucubratii-de-noapte.html
@Cms =))))))
Normal sa primeasca dedicatii devreme ce sunt si singurii care dau “play” la rubrica muzicala :))))
@RoseN: pardon, Cms nu a facut decat o observatie… istorica 😛
@Rower: desigur desigur, astept sa ne povesteasca cum le explica el din fuga domnilor cu motoare ca a facut doar observatii istorice…mai, cine stie, poate chiar o sa-l auda :))
Întotdeauna mi-a plăcut să explic diverse lucruri oamenilor, dar nu înţeleg de ce trebuie să o fac pe fugă?! 😛
@Cms: Pai nu stiu, poate ca sa ai ocazia sa si apuci sa-ti expui teoria :)) desigur, e optional :)) poti sa fugi direct!
Frumos scris, frumos spus; eram și eu cam de aceeași vârstă la revoluție.
Acum aștept cu nerăbdare episoadele despre mineriade…
@RoseN: Nu mai mânca fata zmeura dupa ora 7 seara ca uite ce patesti! :))
@Dan1: =)) =)) =))
Dacă nu a vrut să se lase examinată după paravan… precis era depistată din vreme problema. 😛
După ce-am strigat din toţi plămânii (afumaţi cu Kent cu castel adus de vaporeni) scoaterea prezenţei obligatorii la cursuri, ne-am luat mapele liniştiţi şi ne-am dus la şcoală. Constatasem că nu avea nici un farmec să faci ce ţi-e permis.
O lectie pe care am trait-o cu totii cu efervescenta si speranta, dar din care, ca natie, n-am invatat nimic!
Gunoaiele s-au ridicat la suprafata si acolo au ramas, dar macar avem placerea si curajul sa le putem zice gunoaie!:D
Draga Alina, iti multumesc! Uite, am trait 14 ani sub comunism si abia acum, citind materialul tau, am inteles si eu, in sfarsit, the bright side! Adica de-aia eram noi nemancati, tinuti pe frig, intuneric, la cozi, fara perspective, etc, etc. Partidul avea grija de noi sa nu murim violent, in razboaie. Yes!!! Ma rog, cu conditia sa nu te cheme, de exemplu, Gheorghe Ursu si sa scrii ceva impotriva partidului si a conducatorului iubit in jurnalul tau intim. In acest caz, te omora bratul lung al securitatii. Merci, fata, ca m-ai luminat. La lupta pentru pace!
@Grey Cat & Alina C: E mult mai complicat! Am avut parte de înfometare si alte mizerii, dar nu am avut parte de razboi, de ocupatie, cum au avut parte Ungaria în 1956 si Cehoslovacia în 1968. N-am vazut tancuri rusesti pe strazi, nici spânzuratori, da-da spânzuratori, ca ungurii…
Asa ca, lasati prostiile, mai bine spuneti-i lui RoseN sa consume zmeurata dupa 7 seara… Ca sa nu mai aiba cosmaruri. Ca dupa o zmeurata dormi linistit! :))
@Dan1: daaaaaaa, da…ca bine stati toti la sfaturi, unul n-ati pune mana sa ma ajutati cu html-urile si css-urile alea =))
@Dan1: depinde. anii 50, de instalare a comunismului in Romania, au fost destul de crunti si terorizanti pentru unii.
era si un banc.
”care a fost cea mai fericita zi din viata dv.? raspunde ionescu: ziua in care, in fata casei, opreste o masina neagra. se dau jos din ea 4 indivizi imbracati in negru. intra in curte, suna la usa. deschid cu teama si ma intreaba:
– familia Popescu?
– nu, la etajul de sus!”
@RoseN: Cu html-urile m-as baga, ca ma descurc binisor, daaar, cu css-urile sa se mai bage si CMS, ca io nu pot sa le sufar! :))
Și eu am problema asta pe care o are stimatul nostru antropolog- tătarii erau ok și cartea de istorie era greșită? sau cartea de istorie era ok și atunci Rușen e o mare prefăcută? Cine ești dumneata, d-ră Rușen?
@Ina_adevarata: Hai bre, se poate? Tatarii aia erau rai iar Rușen e buna!
Ups! Cre’ c-am facut o gafa! :))
Rușen e draguta am vrut sa zic, daaa?
@Dan1:
și io tot asta am vrut să zic, într-un mod personal.
@Ina_adevarata şi Dan1: ce mă bucur că vă am parteneri la crosul de seară cu motocicliştii de la Mongols! 😀
Dacă nu mă înşel, Ruşen face parte din tătarii care au format Hanatul Crimeei, naţie de mari luptători şi având ca lideri descendenţi direcţi din Genghis Khan. Un mult-stimat domn de pe Daily Cotcodac (nu spui cine, e persoană însemnată) chiar avansa teoria că Ruşen e fata lui Genghis. Vă daţi seama, deci, cu ce ne confruntăm. :-SS
Cred că cel mai bine ne explică chiar domnişoara în cauză cine este şi ce vrea de la sufletele noastre. 😛
@Cms: Cre’ ca tre’ sa mai fac o dedicatie muzicala! 😐
Rușen, îți place asta: http://www.youtube.com/watch?v=2CTPLUcQAjk
Va simteti bine? 😀
Nu știam eu de ce sughit atat … 😛
Si ca sa va lamuresc: cărțile de istorie sunt OK (cred … nu stiu, nu am fost atat de apropiata de aia :P) doar ca eu sunt excepția draguta, blanda … de-a dreptul minunata. :))
@Rushenne: Adica… buna? Cum s-ar zice? =))
@Rushenne: Ce zici de dedicatia muzicala? E, Freddy Mercury? :))
@Dan1: Daaa, buna de tot la suflet! 😛
Mi-a placut, mulțuuu din nou! 😛
@Rushenne: Dacă sughiţi ia nişte apă cu zahăr. 😛
@Dan1: Cred că tu ai scăpat. Să nu ne uiţi, Dan1! :((
P.S. Tocmai ambalează unul un motor sub fereastră. Cum naiba au ajuns atât de repede din Constanţa?! Sau au sucursală şi la Bucureşti? :-S
@Rushenne:
Tu ești excepția?! adică, dacă picăm în mîinile alor tăi…
Mi-e fricăăăăă!
@Cms: Iti tin pumnii 😀 muahahahaa…neah, las ca te descurci tu singurel :))
@Ina_adevarata: Eh, tu o să scapi mai ieftin, fiind femeie. Cel mult o să te omoare tata Ginghis cu lecţii de istorie sau te vor învăţa să faci baclavale. Pe mine însă, mi-e teamă că mă vor ţine numai cu pâine şi apă până termin alea peste 15 texte promise. Îţi dai seama? Să-mi fie poftă şi să nu se îndure nimeni să-mi dea un pahar de bere, zile în şir… :((
@Ina_adevarata: Ai vazut ca e buna @la suflet! Te apara ea de tatarii aia rai! :))
@Cms: Nu cred sa fie atât de cruzi pe cât zic cartile de istorie! N-or sa te lase fara bere! Ar fi chiar inuman! =))
@RoseN: Ahaaa, te bucuri! Ai grija cu zmeura aia! >:)
@RoseN: Lasă că ştiu cum te bucuri în sinea ta. Ai şi tu ceva strămoşi comuni cu Ruşen. 😛
@Cms: Evrei? :))
@Cms: 😀 acuuuu, daca tot ai pomenit, presimt ca s-a ratacit vreun motociclist d’asta prin moldavia acu ceva vreme :)) si ia ce-a iesit :))
@Dan1: Desigur, evrei cu ochii oblici! 😛 Măi Dan1, ce să-ţi fac dacă nu ieşi la întâlnirile Daily Cotcodac, să le vezi cu ochii tăi pe frumuseţile astea? >:P
@Cms: Adicaaa, pe @RoseN si pe @Rushenne? Intreb decât! :))
Sau era vorba de Julius? 😐
@Cms: nu rade, ca strabunicul era evreu :)) eu ce sa fac daca s-au ingramadit toti sa…aaa…
@Dan1: Presupun că era o întrebare retorică… 😛
(pe Julius nu ajungi să-l vezi, oricum – fac admiratoarele grămadă în jurul lui, ca la rugby) 😀
@RoseN: Dacă doamnele din neamul tău au fost la fel de… interesante ca tine, normal că s-au îngrămădit. 😛
@Cms: in clasa a 5 a, marcata de bataile pe care stefan cel mare le administra turcilor, plina de compasiune, am intrebat profa: cum oare arata istoria turcilor…true story.
p.s. vreau si eu o dedicatie
Stateam la coada pt alimente, dar tot nu erau atatea persoane obeze ca acum. Ni se trage fix de la ambalajele alea colorate care te imbie la mancare.
@dorina: A postat George Damian pe blogul lui câteva fragmente din cronicile turceşti, apropo de Ştefan cel Mare.
Iar la tătari a fost simplu: văzând că bărbaţii tot pleacă la jefuit prin Moldova şi Ţara Românească şi se întorc cu mâna goală seara acasă, abia prinzând ultimul metrou din cauză că nu mai aveau nici cal, asta când nu se mai întorceau deloc şi rămâneau la câte o mândruţă băştinaşă, tătăroaicele şi-au pus mâinile în şolduri şi s-au hotărât să facă o invazie cum scrie la carte, mutându-se cu întreaga gospodărie la noi. De atunci toată lumea e mulţumită şi, uite aşa, ne-am pomenit cu unele şi pe Daily Cotcodac. :))
@Cms: ca de obicei, debordezi de umor si intelepciune, ca un demn urmas a lui stefan cel mare. la mai mare!
@dorina: :”>
Mulţumesc, dar nu era mai bine să zici că încă mai vrei dedicaţia aia, totuşi? 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=FIL8PxLmjm4
@Cms: multam fain. nu crezi ca tanarul dni clip aduce putin cu stafan cel mare? sau cu mustafa?
p.s. m/am speriat putin pt. ca a durat atat de mult sa/mi raspunzi. o saptamana norocoasa iti doresc
@dorina: Eu văd doi tineri, dar e adevărat că unul pare mai bătrân. 😉 Cel tânăr aduce mai degrabă cu “Mustafa”.
Mi s-a mai spus că tăcerile mele sunt înspăimântătoare… 😛
@Cms: va simteti bine domnu doctor? :)) v-ati apucat de dedicatii muzicale? :))
@RoseN: Hmmm… prietenele ştiu de ce. 😉
@RoseN: acu, cearta/l. pun ramasag ca numai invidia vorbeste…@RoseN:
Acu dacă mă duc la oglindă, bag sama că şi eu am pliul epicantic destul de pronunţat. Asta înseamnă că mi s-a cocoţat în arborele genealogic măcar un tătar/ hun…
Mie nu-mi oferă nimeni nicio dedicaţie? Mai ales că după ce termin eu de prezentat variile buruieni de pretutindeni, o să caute bărbaţii înşişi o gaşcă de motociclişti mongoli
Fetelor, lăsaţi dracului motoarele de socializare! Chiar nu înțelegeți că suntem doar o imagine? Dincolo de comentariile gândite minute în şir, suntem nişte oameni cu bune şi rele, care avem talente în a ne exprima sentimentele, dar ca să ne cunoaşteţi trebuie să mergeţi mult mai adânc decât permite împrietenirea asta electronică?
Aveam in liceu un prof de istorie care, la finalul fiecarei lectii ne spunea: “si acum citatul din tovarasul Nicolae Ceausescu, doua puncte, scrieti”(aparent Tovarasu’ era mare iubitor de istorie pentru ca nu exista eveniment istoric despre care dansul sa nu-si fi dat cu parerea). La fiecare lucrare de control, doua puncte din nota constituia citatul din Tovarasu’. Cea mai mare nota la nota in clasa a fost intotdeauna OPT. Si eram noi in clasa a zecea, terminam primul trimestru, intre timp Tovarasu’ se transforma in Impuscatu’, noi revenim la cursuri si…prima ora de istorie de dupa Revolutie. Profu’ ne preda lectia ce urma conform manualului. Noi luam notite constiincios, se suna de iesire, iar un coleg de-al meu dat drek zice: “si citatul din Tovarasu’?”. Clasa se cutremură de ras, profu iese din clasa rosu ca focul… Apoi colegul meu n-a mai reusit pana la absolvirea liceului sa ia o nota mai mare de cinci la disciplina Istorie. In schimb la BAC a luat 9.50.
@Cms: eu deja ma simt profund jicnita, dedicatia e doar a mea.@Belle d”Imagination: de data asta ai cherdut….
@Stephanie: profa de istorie despre care vorbeam eu, era unguroica, se intampla prin 1975, rezultatul a fost urmatorul: am devenit, peste ani bune prietene, iar evident, cms mi/a facut o dedicatie.
p.s. imi plac postarile tale. poate te apuci serios…
@dorina:
@Stephanie s-a apucat serios (deşi o face rar), uite-o cocoţată pe canapelele autorilor. 😉
@sebra: stiam asta, tocmai pentru că am cititi textele ei de pe site/ul acesta vreau sa mearga mai departe. de fatp, stii si tu, aura mogulului te va proteja in viitor.
ma scuzi ca am avut impertinenta sa dau replica unei primadone a steului
@dorina: Dorina, iti multumesc pentru vorbele-ti. Problema este ca in ultimul timp au fost cam multe momente in care m-am simtit…inconfortabil pe-acilea. Eu am scris numai si numai pentru amuzament. Ma doare-n fund de “like”-uri, laude si alte chestii de gadilit orgoliul. In prezent nu mi se mai pare amuzant s-o fac si sunt cateva motive care mi-au stricat placerea. Un singur exemplu:acum cateva saptamani, la un status de-al lui Jul pe FB, Mirel Curea se dadea ironic spunand ceva de genul “tu lenevesti toata ziua si-ti pui cititorii sa scrie in locul tau, lasandu-le impresia ca sunt cu adevarat talentati la scris, sarmanii papagali!” . Sensul era asta, nu mai retin exact cuvintele. Ca si cum astia care scriu pe DC se cred niste Coheli si Cartaresti ( 😀 ) Aia a fost prima chestie care m-a indispus, apoi au mai urmat si altele. Deci, regret sa te dezamagesc, dar nu voi mai scrie texte…
@Cms: Doctore, destinde nitelus atmosfera cu ceva bancuri sau amintiri din facultate, ca uite ce ce intampla pe aici! Se ofenseaza lumea degeaba, duminica seara!:D
@Stephanie: Totdeauna am avut convingerea ca esti deasupra nimicurilor de acest gen, doar nu te lasi influentata de Mirel Curea, cine o fi si asta! Sincer, eu ma simt deasupra lui Cohelo sau chiar Cartarescu!:D
Si de cand mi-am desfiintat contul FB nici nu mai primesc tot felul de e-mail-uri dubioase, nici nu ma intereseaza ce fac unul si altul care se cred prieteni cu mine pe FB!
@ErRon: Nu vreau sa intelegi ca m-am suparat ca tiganul pe sat, pentru ca nu sunt suparata pe nimeni. Pur si simplu nu mi se mai pare amuzant sa scriu. Atat. Remarca lui Curea e cea mai marunta dintre chestiile care m-au “desumflat”, de-aia am si dat-o ca exemplu.
@Stephanie: Cum a zis si ErRon, tu stai sa te uiti la un Mirel? Si Curea, pe deasupra, nici macar Radoi (ca sa poti sa-i spui ceva de ma-sa)?
Lasa, mai scrie, ca noi te iubim!
@Belle d”Imagination: Ce-ala bre, pliu epicantic? Scuzati daca e ceva mai picant, asea!… :))
@Stephanie: m/au emotionat spusele tale. eu sunt o muiere bine trecuta de 40 de ani si am pretentia ca nu am trait degeaba. nu/ti sp, un cat de inteligenta si educata sunt…iar fiul meu, unicul, a gasit necesar sa se mute prin canada, bine a facut. no, m/am prezentat, asadar, te rog: nu renunta. esti formidabila. who the fuck is…
pt. toti: stephani trebuie sa vada/simta respectul nostru!fara gluma si fara glumite sau alte chestioare.
@Belle d”Imagination: Si luati si o dedicatie: http://www.youtube.com/watch?v=k3Fa4lOQfbA
Serge Gainsbourgh, merge?
@Dan1: Pe rand, bre, nu toti odata! :))
Oooooo, Dan1, pe asta mi-aş dori să o ascult sursurată la ureche, aşa, în penumbră. Poate chiar perpendicular la verticală…
Vise de noapte.
@Stephanie, nu mai bine că habar n-am să utilizes feisbucii şi doar spun la mulţi ani cui merită?
Draga Stephanie, nu ar trebui sa-ti defavorizezi cititorii care apreciaza ce scrii din cauza unora care nu. Spui ca nu-ti pasa de cei care te apreciaza (si dau like textelor tale), insa te afecteaza cei care comenteaza aiurea.
Daca ai fi bucatar si ai gati pentru 1000 de persoane zilnic, insa in fiecare zi s-ar gasi cate un idiot cu papilele gustative date peste cap de la junk food si te-ar reclama, ce-ai face? Ai inchide sandramaua? Ti-ai pierde pasiunea? Ma rog, e cam trasa de par comparatia, ca bucatar ai face totusi bani 🙂
@Belle d”Imagination: Aia doar Cms poate, ca el e bruta! =))
Totusi, ce-ala, pliu’ ala, cum îi zice? :))
@Rada: Cre’ c-ar cauta cutitul cel mai mare si mai ascutit! =))
@Rada: … si s-ar duce dupa ala… ca sa-si bage mintile-n cap! =))
@ErRon: hai sa bagam glumitel da?
Pliul epicantic e chestia aia din colţul lacrimal al ochiului.
”Pliu cutanat vertical situat la unghiul intern al ochiului. Epicanthusul este congenital, cel mai des si cel mai marcat la copiii din rasa galbena comparativ cu copiii din rasa aiba” zice un site medical.
La mine se vede, deci e clar de unde am moştenit şi pliul şi o pasiune extrem de feminină pentru cam tot ce înseamnă arme albe.
glumite de genul, sa faca x ca el poate,sau e mânărie. Domnu mogul stați liniștit, sincerele felicitări, chiar și cele duble, sunt în regulă.
@Belle d”Imagination: Siii… pentru Serge Gainbourgh? =))
vtrgula nu are ce cauta acolo, evident
inteleg ca postarwa/raspunsul catre St e inca in asteptare…
@dorina: Dorina, ce încerci tu sa ne spui?
@Dan1: Cum ma cunosti tu, parca esti barbatu-meu! :))
@Dan1
:-*>:D<
@Stephanie: Bre lasati! Oricine ar face la fel! =))
@Belle d”Imagination: Tataroaico care esti tu tataroaica (cu pliuri la ochi), ce-ti mai place Serge Gainsbourgh! =))
Sa fim alaturi de Sebra in greaua incercare prin care trece.. :)))
@Dan1: imi place foarte tare cum si de ce/cine radeti. evident va intreb sunteti bine? intrebarea e pt toata gasca. profitul il imparte jul
Io n-am inteles nimic… Cine e Gingis Mirel ala? De Niro?
@dorina: Aaaa! Deci da! Deci suntem bine! :))
@Nero: E Mirel Radoi, cred! Gingis e starmosul lui Rușen! Ce e așa de greu?
Nu e concurs de mima cu pisici, ca s-o zici p-aia cu
De NiroTaxi Driver! :))@Rower,
pai n-am zis ca nu va zic?:)))
Dan1, să mor dacă ştiu ce am prin arborele genealogic. Da-s destui asiatici bag de seamă.
Ai mei însă se dau de ţărani neaoşi români, din sud.
Dar melodiile astea franţozăşti, care fluidizează mai bine sângele-n vine şi distribuie mai uniform hormonii.
@Dan1: Hai bre ca exagerezi! In primul rand, daca-l iei pe cel mai mare, e mai greu de ascuns. 😀
@Belle d”Imagination: Daca esti din sud, numai Dumnezeu stie din ce natii te tragi. Ca sigur nu e doar una.
Vin de la o serată culturală desfăşurată la muzeul G. Enescu şi ce găsesc? Asta e trollare de duminică seara?! 😛
Niciun hater, niciun fel de insulte, nici un strop de sânje pe pereţi… Neserioşi!
@Rada: tata e din Deliorman, mama-i din Dâmboviţa… Bunicul din partea tatălui se jura că e neam de olteni (de-ai lui Tudor, cred, dar nu-mi aduc aminte tot)
daca nu pocniti emoticoane eu nu cred ca va spargetti de ras
umoristi lu tata ce sunteti, hai aplicati, poate va angajeza cineva
@Dan1: imi pare bine.ramane cum am povestit
alina c. sa ai o viata frumoas, dar nu aici
@Grey Cat: Nu exista bright side in textul asta. Eram nitel cam prostuta, nitel cam naiva la vremea aia, tindeam sa cred tot ce mi se spunea si ca lumea e asa cum trebuie sa fie, nici mai rea, nici mai buna.
Nu-i nimic daca n-ai inteles textul, am observat ca nu esti singura, asa ca nu e vina ta, ci a cui il scrise asa prost si deprimant. Nu-i bai, m-am mai desteptat cu timpul, dar nu prea mult.
@Rushenne: “doar ca eu sunt excepția draguta, blanda … ”
ehei, mâta blânda … 🙂
@Alina C.: “Eram nitel cam prostuta, nitel cam naiva la vremea aia, tindeam sa cred tot ce mi se spunea si ca lumea e asa cum trebuie sa fie, nici mai rea, nici mai buna.”
Tu aveai o scuza, aveai 10 ani.
Aialaltii, maturii, ar trebui sa aiba o mica problema de constiinta …
“văzusem conducătorul iubit transformându-se în dictator, fiind apoi trădat și ucis.”
Cum spun americanii: Food for thought
Ati observat desigur ce credinciosi i-au fost subalternii tovului … unul nu l-a aparat … unul n-a tinut minte cui îi datora postul …
E o meteahna mai veche a românilor, o meteahna care face pe cei care vor sa-i ajute sa se gândeasca de doua ori înainte …