* Cu toţii ne-am dorit măcar o dată în viaţă să intrăm cu gânduri de pace într-un oficiu poştal, dar să avem totuşi şi un topor la noi, pentru cazurile – e drept, puţin probabile – că am sta degeaba la coadă la ghişeul 2, când de fapt trebuia să stăm la ghişeul 5, că programul era doar până la ora 13 sau că trebuia să mergem la un alt oficiu poştal, situat în celălalt capăt al oraşului. Cu toţii ne-am dorit asta, dar traiul la oraş ne-a tocit într-atât simţurile încât pur şi simplu am uitat că nimic nu exprimă mai bine sentimentele unui om decât un par sau un topor.

* S-a confirmat ce vă spuneam săptămâna trecută în privinţa candidaţilor ARD la Bucureşti, şi anume că Elena Udrea şi MRU vor împinge în faţă, după metoda lui Gheorghe Dinică din “Filantropica”, oameni cu handicap fizic. Doar că, luaţi cu treabă în colegiile în care candidează ei, au uitat să verifice povestea mâinii întinse după voturi, şi iată-l candidând aici la mine, în Apărători, pe un băiat luat la un moment dat de nea Gigi la Steaua şi plimbat de bunul Meme Stoica prin Europa, să-şi facă poze cu el. Iar acum strategii de la PD-L nu fac altceva decât să-şi bată în continuare joc de el, punându-l să cerşească voturi pentru ei, deşi, atunci când ar fi putut face într-adevăr ceva pentru handicapaţi – atunci când au avut guvernarea, adică -, le-au tăiat indemnizaţiile, că nu mai erau bani de parfumuri şi unguente.

* În aceeaşi notă e şi clipul ăsta, care vorbeşte despre exploatarea şi batjocorirea Ioanei Tufaru, handicapată psihic, de către emisiunile de divertisment. Nu am pus în ghilimele cuvântul divertisment pentru că el înseamnă distracţie, amuzament – iar dacă nici ce face Capatos nu e distracţie la români, chiar nu ştiu ce mai e.