Puiuţ cu usturoi. Poveste din anii ’50
Camionagiu
Sfârşitul anilor ’50 pârjolise multe familii moldoveneşti, şi nici familia lui Gheorghe nu scăpase uşor. Istoricii Julius şi Damian ar putea să ne spună mai multe despre perioada de după moartea tătucului Stalin şi colectivizare, dacă n-ar arde gazul prin biblioteci şi arhive căutând ce-au făcut perverşii de împăraţi romani şi alţi tăntălăi, reprezentanţi ai unor culturi mici şi neimportante. În fine, revenim.
Însă cu multă trudă, Gheorghe reuşea să le pună pe masă fetelor mâncare bogată, cum nu aveau mulţi în sat. Dar una din fete, Ileana, nu era deloc mulţumită. Cu pumnişorii strânşi de furie când în casă nu se gătea cu carne, striga:
– Am fost ieri la Didina şi aveau puiuţ cu usturoi!
Didina era fetiţa unei familii sărace din sat, cu care Ilenuţa noastră se împrietenise la cataramă şi pe care o invidia pentru mâncarea gustoasă de care avea parte, nu ca ea: brânză cu smântână, ouă, cartofi, cărniţă de două-trei ori pe săptămână.
A răbdat mă-sa cât a răbdat reproşurile, până n-a mai suportat:
– Ia ascultă, fă, Lenuţo, tu eşti proastă sau te faci?
– De ce mamă, de ce?, s-a răstit Lenuţa, cu nervişorii cu care astăzi îşi conduce mândreţea de ciumă portocalie Solenza pe care o iubeşte nespus.
– Păi câţi pui ai văzut tu, fă, în curte la Didina?
Lenuţa a tăcut, băgată în colţul ringului. Într-adevăr, în timp ce la Gheorghe mişunau găinile şi puii în toate părţile, de nu puteai să calci, la Didina mergea să bagi o ţurca fără problemă – nu păleai nimic. Dar s-a trezit repede din pumni şi a răcnit:
– Nu ştiu, dar îţi zic: am fost ieri şi făcuse mă-sa puiuţ cu usturoi.
– Bine, fă proasto, data viitoare du-te şi uită-te când mănâncă, nu mai pleca.
Zis şi făcut.
A doua zi, pe când Lenuţa şi Didina se jucau în bătătura goală puşcă, iese mama Didinei în uşa bucătăriei de vară şi strigă:
– Didina, hai la masă că a făcut mămica puiuţ cu usturoi. Vino mai târziu, Lenuţă, după ce mâncăm, să vă jucaţi iarăşi!
Lenuţa s-a făcut că pleacă, dar s-a întors exact când Didina se aşeza la masă şi din ceaun îi deşerta maică-sa în farfurie o mândreţe de fasole cu usturoi.
PS: Povestea e reală, şi probabil că mii de poveşti asemănătoare au stat la baza bancului cu Bulă care dimineaţa mânca numai salam de Sibiu – aşa, cam două căni.
Ca parca fasolea nu-i buna. Si c-oleaca de usturoi. Te lingi pe unde iese.. vorba poetului!
Mai rau cu noxele, cam non-euro..
Acum e total pe dos. Mamica face pui(ingrasat cu e-uri si injectat cu apa) si spune ca a facut fasole.
Textul asta merita un promo adevarat cum scrii tu, sefu (de ala care ia mai multe like-uri ca textul in sine), cu “te vei crăcăna de plăcere citind”, ai dreaq leneşi umflaţi, lucră la minima rezistenţă.
şi voi puneţi mâna pe SHARE şi mai faceţi nişte cornete, că am portbagajul la logan plin de like-uri.
Sper că nu am lezat niciun gras!
@camionagiu:
1 – se spune plinuț
2 – nu au citit încă acest minunat articol fiindcă sunt în parc să măsoare cantitatea de aer și rezistența la înaintare cu bocanci din plumb
3 – din ciclul: “Pentru o viață sănătoasă consumați minim 2 litri de lichide zilnic!” … Julica, în ton cu articolul, a redenumit savarina în … ia sa mai iau o linguriță din “cănița de ceai” …
@unmihai: [alertă!sfat culinar] Din câte am înțeles, de la un bucătar, cu o linguriță de oțet în oală se reduc noxele considerabil..
Ma-ntalnesc cu un compatriot pe munte, intram in vorba:
– Salut, deja cobori? Ce rapizi sunteti..
– Am venit de ieri, ne-am cazat la cabana. Azi doar am urcat pe varf si acum ne intoarcem.
– Aa, si noi vrem sa mergem la cabana. Ajungem mai tarziu. Cum e?
– Fain, au paturi, numai ca e o singura camera, cu foarte multe locuri..
– Pai, si care-i problema?
– Ieri ne-au dat fasole la masa..
Se cheama ograda, nu batatura…, ca suntem in Moldova , nu in alta parte.:)
As lasa si eu puiutu` cu usturoi pentru o fasole sanatoasa, de-aia cu un ciolan afumat cat un cap de bulldog langa ea. Da`-i nasol a doua zi la biro`. Trebuie sa stau numai intre geamurile deschise larg. Si mai zic astia ca-s ale tale si ca nu le simti “aroma”…o minciuna, dom`le.
Niște povești dinastea cred că am trăit și prin anii ’80 și nu m-aș mira să fie valabile și-acum.
🙂 Un mic comentariu: in zona Clujului se mai foloseste expresia “puiuti de fasole” = boabe de fasole fierte, care se cam serveste cu ulei simplu sau cu usturoi (e mancare de post). Fasolea e de preferinta proaspata (boabele care-s prea verzi sa fie puse la uscat).
PS: cu articolul asta imi ploua in gura. Ma’c sa-mi fac puiut cu “puiuti” si cu mujdei!
la cat s-a scumpit fasolea taica, cred ca o sa mancam mere cu usturoi de-acum.
Bunicu-meu ne povestea că, prin anii ’60-’70, când avea copiii mici, tot aşa-i chema la masă:
-Mă, copii, mă, haideţi la masă, că a scos mă-ta de la găleată nişte jumări.
Şi, când se duceau in casă găseau tot ciorbă de zarzavat, că jumările trebuiau păstrate până când începea munca la C.A.P.
P.S. Găleata era un recipient de metal, în care se punea carnea de porc prajită, cu multă untură. Apoi se ascundea in beci/pivniţă, să se păstreze până vara.
Camio, şi cu apa mea cum rămâne?
@chocolate: Aia e garniţă.
@Dan1: exact, da’ la noi ii zicea si galeata.
Taranii nostri demni si cu sufletul curat!:D
Putea ajunge fata politician, la ce start bun i-a pregatit ma-sa!
soata si fiica, in Real, cu un ghiozdan in cosul de cumparaturi (fiica incepe scoala in toamna). Pretul “la oferta” 30 de lei. Se intalnesc cu parintii unei foste colege de gradinita de-a fetei mele. “- Ce ati luat? Cu cat? Noi am comandat unul in Germania, trebuie sa vina, 80 de euro…” (nu, soata mea nu a intrebat pretul).
La caserie, in cosul parintilor colegei – ghiozdan cu 30 de lei. Sotia mea cea naiva a intrebat in gura mare, cat sa auda jumatate de magazin “DEJA V-A AJUNS GHIOZDANUL DE 80 DE EURO COMANDAT IN GERMANIA??!”
mane, in moldova si in maramures, la fasole (mai ales aia cu bobu mare) se mai zice si “pui”. nu era la misto treaba, si bunicamea cand facea fasole in care boabele ramaneau intregi, imi spunea ca o gatit “pui”. chiar si ma invatasem sa ii spun asa…