Postul nu e post destul

Rubrica de muzică penibilă

Ascultaţi cu atenţie şi băgaţi la cap că, dacă vă prindem la Cotco Party că încercaţi să agăţaţi cu scriitori ruşi, vă luăm de guler şi vă scoatem afară, fără vorbe.

Nane – Te invat sa fii rea

Share:

10 comments

  1. Rada 14 October, 2011 at 12:58

    Ce face fetele?
    Asa e bine?

  2. Lecteriţa 14 October, 2011 at 13:07

    Te rugam sa nu ne mai mototolesti nevoia de divertisment cu chestii de -astea de tip promter! Puteai sa ne pui si videoclipul, dar te-ai repezit la varianta pusa pe iutiub de “bebetău”. Ia să fi pus varinta lu’ “machiatu” ! =))

  3. Cristi 14 October, 2011 at 13:15

    Si gluma proasta inevitabila: Nane o sa cante la Coco Party? =))

  4. lulu 14 October, 2011 at 13:21

    Da cu scriitori polonezi putem? Nici? Atunci eu nu vin. Clar!

    @Cristi: Gluma era “adevarata” daca spuneai “sa cante doar Nane, ca el stie…”

  5. Cristi 14 October, 2011 at 13:39

    @lulu: “Sa cante doar Nane la Coco Party, ca el stie”. Acum esti multumit? =))

  6. lulu 14 October, 2011 at 13:46

    @Cristi: -ta, Multumita.

  7. Cristi 14 October, 2011 at 13:50

    @lulu: Scuze nu am stiut.

  8. Cms 14 October, 2011 at 14:54

    “Pe mine ma cheama Sorel
    Sunt baiat ciumeg si am capu’ chel.”
    🙂

  9. N.A. 15 October, 2011 at 00:38

    Bine. Ma duc sa-mi fac copiute din Coelho, sa vaza lumea ca-s culta.

  10. mifty 15 October, 2011 at 15:57

    Un bărbat e adus în fata judecătorului pentru ca a omorât-o pe soția lui.
    – Fapta dumneavoastră e sub orice critica. Daca aveți intenția ca tribunalul sa nu va condamne la închisoare pe viata, trebuie sa ne expuneți motive cat de cat plauzibile care sa va poată reduce pedeapsa.
    – Domnule judecător, soția mea era asa de proasta incat nu am putut sa ma controlez si a trebuit sa o arunc de la balcon.
    – Declarația dumneavoastră este de o obraznicie nemaiauzita si daca nu doriti ca juratii sa va condamne inainte sa continuam procesul trebuie sa aveti argumente cu adevarat plauzibile.
    – Pai sa va povestesc. Locuim intr-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj si la parter locuieste o familie de pitici. Parintii au 1 metru si copii, cel de 12 ani 70 de cm si cel de 14 ani are 90 de cm.
    In ziua respectiva i-am spus sotiei:
    – E teribil sa fii pitic. Saracii vecini de la parter, toti sunt asa mici!
    -Da, raspunde sotia sunt o adevarata specie de pirinei.
    – Pigmei ai vrut sa spui!
    – Nu, pigmei e ceea ce are omul in piele si de la care se alege cu pistrui.
    – Aia se numeste pigment.
    – Ma lasi? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
    – Ala se numeste pergament.
    – Cum poti draga sa fii asa de incult? Pergament e cand un scriitor publica o parte din ce a scris.
    – Domnule judecator, va inchipuiti ca mi-am inghitit cuvantul „fragment“ ca sa nu mai continui discutia asta aberanta. M-am asezat pe fotoliu si am luat un ziar sa-l rasfoiesc. Nici nu m-am asezat bine ca apare sotia mea langa mine cu o carte in mana si imi spune:
    – Uite draga, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numeste carte , daca nu aveai idee ce e aia. Ia si citeste Veranda de la Pompadur. Iau carte in mana si ii spun “Draga mea, asta e o carte in limba franceza Marchiza de Pompadour, nu trebuie sa interpretezi numele in romana” .
    – Asta e buna draga, imi dai tu lectii de franceza, mie… care am facut meditatii cu un vector de la facultate!!
    – Ala nu se numeste vector, se numeste lector.
    – Esti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
    – Ala a fost Hector si era troian.
    – Hector e unitate de masura a suprafatei blegule.
    – Ala e hectar draga mea.
    – Ma uimesti cu incultura ta. Hectar e o bautura a zeilor.
    – Ala se numeste nectar spun eu oftand din adancul sufletului.
    – Habar nu ai, eu stiu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o cantau doua prietene in duo.
    – Nu se spune duo se spune duet.
    – Ma scoti din sarite, cum dracu de esti asa de incuiat? Duet e cand doi barbati se bat cu sabiile
    – Ala se numeste duel.
    – Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
    – Domnule judecator, aveam “tunel” pe limba dar am simtit ca mi se face negru in fata ochilor si nu m-am mai putut stapani si am aruncat-o pe geam.
    Liniste in sala… judecatorul ia ciocanelul de pe masa, loveste cu el puternic si spune:
    – Esti liber, a fost un caz clar de legitima aparare. Eu o aruncam deja de la “Hector”.

Leave a reply