Popa și văduva neagră
Alina C.
Acum doi ani s-a schimbat popa care vine cu blagoslovitul de sărbători. Un tinerel energic, plăcut, volubil, deschis la nou. Punea din timp anunț tipărit la scară cu data și intervalul orar în care umblă cu stropitul. Să știi să nu deschizi ușa sau să-l aștepți cu smerenie, așa ca soacră-mea. Întotdeauna ajungea la noi spre sfârșitul intervalului, din motive obiective.
Anunțul de Bobotează de anul ăsta spunea între orele 14 și 19. La orele 14 trecute fix, soacră-mea iese din dormitor gătită toată în costumul de văduvă neagră. Fustă, bluză, șosete flaușate (are circulația proastă, maică!), broboadă, toate negre ca noaptea. Și-o batistă albă, cât un cearșaf, în mână.
Scoate arsenalul de icoane și iconițe și pune câte una-două în fiecare cameră, la vedere. Restul le postează pe tot holul. Inspectează zona prin care va trece popa, mai mătură cu podul palmei o scamă de pe un mileu. Totul emană credință și evlavie. Pentru efect, aprinde cea mai mare candelă, tot pe hol, la intrare.
Din cărțile cu rugăciuni de pe masă, alege una, se postează în fotoliul preferat și începe să moțăie. Din când în când tresare la câte un zgomot și-și face o cruce, în stilul catolic, de la stânga la dreapta, pupându-și degetele la umă:
– N-a venit încă?
Oftează. Așteptarea e un chin. După vreo două ore de picoteală, nu mai rezistă:
– Mă duc să mă întind puțin, văd că iar întârzie!
Peste vreo oră și jumătate iese iar, cu o figură obosită, șifonată, întunecată.
– Tot n-a venit?
Puțin după ora șase, apare popa la ușă.
– Binecuviiinteaaaază, Doamneee, pe robii tăi… (așa și pe dincolo)…
Soacră-mea îl întâmpină, ștergându-și o lacrimă închipuită în colțul ochiului, cu cearșaful dinainte pregătit:
– Vai, de când vă aștept, că jos scria că veniți de la două! Amintiți-l, vă rog, și pe iubitul meu soț (oftează), a trecut în neființă anul trecut și m-a lăsat văduvă, săraca de mine. De atunci mă chinui singură, copiii nu au grijă de mine și nora nu vrea să mă înțeleagă, cât sufăr eu după iubitul meu soț (sughiță) și pensia e mică, și am atâtea boli, toată viața m-am chinuit, nici doctorii nu știu să-mi spună de unde vin toate suferințele mele de-o viață….
– Cum a trecut în neființă, doamnă? întrerupe popa torentul soacră-mii. Se poate așa ceva? Doar sunteți creștină. Nu? ridică dumnealui dintr-o sprânceană.
– Păi, știți… La noi, la catolici… deși eu am citit în cărțile astea de rugăciuni ortodoxe… așa scrie, că doar n-am zis eu, de la mine, ce-am greșit?
– Nimeni nu trece în neființă, doamna mea, unde ați citit? Să văd și eu! Nu există așa ceva. Să știți că nu e mare diferență între catolici și ortodocși, eu am avut bursă și am studiat tocmai la Roma, dar vă spun că nimeni nu trece în neființă, sigur ați auzit în altă parte.
– Poate am înțeles eu greșit, păcatele mele, dar sigur am citit undeva, nu găsesc acum că m-am zăpăcit, eu sunt credincioasă, mă rog întruna pentru iubitul meu soț, Dumnezeu să-l odihnească, turuie ea cu evlavie, roșie la față de efort și indignare, făcând crucea ortodoxă, cu cele trei degete împreunate, de la dreapta la stânga.
– De fapt, să știți că eu am fost catolică, dar am trecut la religia dumneavoastră, când m-am măritat, așa erau vremurile, încearcă ea să dreagă busuiocul, dar „religia dumneavoastră” sună la fel de fals ca tot restul discursului.
– Și acum ce religie aveți, doamnă?
– Cum?! Ortodoxă, desigur!
Pleacă popa clătinând din cap la ea, privindu-ne cu milă pe noi, dar nouă nu ne pasă, victoria lui este și-a noastră.
– După ce că întârzie și-l aștepți toată ziua, mai face și pe deșteptul! Găsesc eu în carte și-i arăt eu lui data viitoare!
Superb!:D
Bravo, Alina!
Un nesimțit, numai prostii a învățat la Roma aia, arză-i-ar focul, că uite-așa răsucesc mințile credincioșilor. Ar trebui să îi răspopească pe ăștia de umblă la școlile papistașilor.
Alina, soacră-ta are dreptate! Să se facă programare la fiecare apartament, ce-i bătaia asta de joc cu intervalul orar? 😛
Probă…
Aha, m-am speriat că mi-am pierdut avatarul cât am fost prin cele germanii… 😀
P.S. 5 ore pentru un bloc?! În ce zgârie-nor locuiţi cu soacra?
HAHAHAHAHAHHA te-a parat soacra-ta la popa!!! =))=))=))) Da un leac de boli nu i-a recomandat??? Ce drac invata si popii astia pe acolo domne?????
Popii n-o inteleg, doftorii n-o inteleg, copiii n-o inteleg, de nora nu mai vorbim… Vai de capul ei, amarata femeie!
Acu’, avea dreptate si “vaduva neagra”! Ca putea si popa sa-i zica simplu: “Doamna, nu se zice ca a trecut în nefiinta, se zice ca a
mierlit-odat ortu’ popii”. Da’ el repede s-o faca pe desteptu’! :))“eh, lasa, fetita, o sa ajungi si tu ca mine, abia atunci ai sa ma intelegi…”
*ca mine=disperata ca lumea nu vrea sa inteleaga faptul ca pamantul se invarte in jurul meu, nu mi se iau prostiile pe care le emit drept litera de lege, n-am voie sa ma contrazic singura la fiecare doua vorbe, etc.
@N.A.: Doar comentatorii de pe DC ce-o mai înteleg! =))
@Ina_adevarata: =)) =)) =))
@Dan1: Da, da! Eu o inteleg perfect! :))
Mulţumesc, dar eu n-am zis nimic de soacră, despre popă era vorba, aţi înţeles cu totul greşit! :p
Alina C., tu eşti cumva nevasta Groparului (Nemernicul din blogroll)?
Ar fi prea tare să fie adevărat.
oh, doamne .. =)) =)) =))
popa asta sigur nu a citit sfaturile teologilor despre femeie, agentul lui Satan, ca venea si el mai bine pregatit la intilnirea cu vaduva neagra
Da’ batista de ce era alba? Daca avea si biata femeie o nora mai intelegatoare, poate avea si batista neagra, sa fie asorte’ complet…
@Alina: Fata, o poza cu soacra-ta ai?
Mah, ce nu pricep eu e de ce i s-a plans popii despre neajunsurile ei (pensia mica, nu ma cauta copiii, nora e naspa etc.). Ce dracu’, a crezut ca ala e Gigi Becali?
@costin: Neah, sunt altă nevastă. Aş putea cel mult să-i fiu cumnată, ca să împărtăşim aceeaşi soacră, dar nici măcar atât.
Există o soacră pentru toată lumea, trebuie doar să cauţi suficient.
popa si Mos Craciun au multe in comun:
amandoi sunt barnosi, amandoi se lasa greu asteptati si la final trec pe lagga tine lasandu-te cu buza umflata.
Oh, ce dragut, nou episod din foiletonul cu si despre soacra Alinei.
P.S. Doamna soacra lu’ Alina, ne dati si noua ceva sa va compatimim, ca pe degeaba… sunt alte vremuri acu’!
marfa!!!
Mama ce soacra rapida ai?! De-abia ai dat ieri raspunsul corect lui Iubi, si o si ai în casa ….
Oricum, popa avea dreptate, socrul nu e trecut în nefiinta, si-a facut mutatia în locul acelea cu verdeata, unde nu-i nici durere, nici întristare, nici suspin, logic, nevasta-sa a ramas pe pamânt ….