Suntem asemănători și deosebiți în același timp
Astăzi este Ziua Internațională a Conștientizării Autismului. Desigur, ea nu este la fel de importanta ca Ziua Îndrăgostiților, Ziua Păcălelii sau Ziua Bărbatului care bea bere proastă, de pildă, dar cred că merită să vorbim puțin despre asta.
Recunosc că primele informații mai detaliate despre autism le-am aflat dintr-un serial american despre polițiști corupți (dar simpatici) – „The Shield”. Mackey (hai că știți foarte bine cine e, văd în fiecare săptămână la concursul de mimă cu pisici la ce fel de filme vă uitați) avea doi copii autiști, iar modul în care se descurcă părinții cu problemele lor e una dintre temele secundare ale serialului.
Știți momentele alea când prietena sau soția dumneavoastră „nu are nimic”? De multe ori, copiii autiști reacționează asemănător – diferența majoră este că ei sunt bolnavi și au nevoie de atenție și ajutor (spre deosebire de neveste, ele nu sunt tratabile), principala lor problemă fiind lipsa abilităților sociale și de exprimare. Modul în care gândesc nu este însă cu mult diferit de al nostru, iar o bună dovadă în acest sens este și site-ul pe care vi l-am recomandat vineri, cetitreceprinminte.ro, unde v-am invitat să vă exersați talentele de desenator.
Comparați vă rog ceea ce ați desenat voi cu desenele copiilor cu autism. Sunt diferite? Mă îndoiesc, diferența constă probabil în aceea că micuții cu autism nu și-au share-uit operele pe facebook, să se bucure toți prietenii lor corporatiști de ele. Un exemplu: Claudiu, un băiat de 8 ani cu autism, a desenat toate bancnotele pe care le cunoaște, spunând că a făcut asta pentru că „viața nu există fără bani”. Cunoașteți cumva un micuț utecist care gândește exact la fel? Da? Ca să vezi…
Câte persoane cu autism există însă în România? Datele oficiale indică un număr de 3.000 de cazuri diagnosticate cu tulburări de spectru autist, dar site-ul autism.ro estimează că numărul real al acestor cazuri ajunge la 15.000. Este motivul pentru care Fundația Romanian Angel Appeal a inițiat proiectul „Și ei trebuie să aibă o șansă!”, care vizează creșterea șanselor de integrare a persoanelor cu autism în societate și pe piața muncii.
PS: Nu e nici pe departe cel mai potrivit exemplu în context, dar, dintre desenele copiilor cu autism, mie cel mai mult mi-a plăcut ăsta:
Ai vrut sa spui “Comparați vă rog ceea ce ați desenat voi” cu http://www.dailycotcodac.ro/2012/04/desene-pe-o-cutie-de-prezervative/, nu?
In Suedia (sper sa-mi aduc bine aminte si sa nu incurc tarile), in weekend, la supermarketuri mai micute, la casa era si o persoana care suferea de autism.
Cred ca sunt totusi in Ro 15.000 de magazinase samd care sa reuseasca sa ii “foloseasca” 🙂
La fel se intampla si cu pensionarii si cu multe alte categorii.
Insa aici e vorba de management neinspirat(ca sa fiu finut), de intoleranta, capitalism inteles si aplicat aiurea samd.
Felicitari, Romanian Angel Appeal – in cateva generatii se rezolva 🙂
O mamica de copil cu astfel de probleme povestea cum educatoarea copilului ei se ferea sa intre in contact fizic cu acesta. Aceeasi educatoare a fost foarte surprinsa cand ceilalti copilasi din grupa au intrebat-o daca autismul “se ia”.
Atat despre informare si educatie in sensul asta. Trist!
:-< ce mogul sensibil :-<
@RoseN: Din weekend, parca nimic nu mai e cum era..
Nicicand nu l-am vazut pe Julius asa… mi-e teama sa si rostesc cuvantul.. indragostit? 🙂 ;;)
@ionut: Ce vorbesti mah, ca-si reveni, uite are iar contul pe FB, i-a bestelit pe cititori cu un pic de secsulet, deci soarele straluceste iar pe mandrul cer 😀
Eu nu cunosc cuvintele alea ce le zici tu, nu-mi dau cu parerea!
@RoseN: Deci asa faci cand esti indragostit, ha, Adela? Pardon, RoseN. =))
@anatotparca: Tu reao =))
@RoseN: Asa incep toti: dau semne ca si-au revenit, ca totul e normal.. pana-i pierzi definitiv si-i vezi cum ajung sa stea cu zecile de minute intrebandu-se care carte e mai buna: “Cum sa fii taticul perfect” sau “Universul bebelusului tau (editie princeps)”? 🙂
Lasa tu Adela, ca stiu ca doar ai vrut sa te regasesti. 😉 Mai fac si eu de-astea. Inchid contul si ma caut cu intentia de-a ma regasi, da’ mereu imi amintesc ca m-am uitat pe fb si redeschid contul ca sa ma caut in vederea regasirii, nah! =))
@ionut: da’ tu unde ai disparut? de te iei asa de jul?:))
@Camelia: E chiar, ca bine zici :)) ce spirit de observatie ai fata :-bd Poate o fi si el… cuvantul ala
@Ana: m-am regasit >-)
Probabil desenele acelor copii sunt mai bune decat ale multora dintre noi,ptr ca acesti copii sunt foarte”vizuali”.
@anatotparca: Acea “educatoare” cred ca ar trebui invatata sa citeasca(ar putea sa o invete un copil autist)
@anatotparca: Ooo, da! Cucoanei i-ar trebui un raspuns la intrebare: “da, autismul se ia, mamica. E ca un fel de virus d-ala special care se lipeste numai de prosti!”
@Camelia: Nu ma iau de el.. ba chiar as putea spune ca sunt putin invidios, desi pot sa ma bucur pentru binele omului :))
Plecai de la Cehia spre vest (sarind peste Germania din motive evidente)- mai am cateva orasele de vazut prin Europa de vest pana sa merg mai departe (cel putin asta e “planul” ) . Fb-ul nu rezolva absolut niciuna dintre problemele mele existentiale (una aveam, de fapt), asa ca l-am lasat balta 🙂
@RoseN: Spre deosebire de altii, eu sunt un militant activ al indragostelii- nu doar predic asa.. in pustie, lasand admiratorii sa se arunce de la balcon :p 8->
știu că sînt un hater mic și urîcios, dar lucrez de 5 ani cu pitici autiști și am o vagă bănuială că RAA face pentru copiii cu autism exact ceea ce face ong-ul lui bucurenci pentru natură. altfel, mulțumiri pentru menționarea evenimentului de azi 🙂
ah, și PS: tocmai vernisăm o expoziție a desenelor făcute de copii cu autism
@ionut: mai departe unde? poate vor oamenii sa dea de tine si tu nicaieri…
PS. poate prin olanda vezi cum e cu astia mici cu probleme. au niste centre bunute.
@Camelia:Centrele sunt doar o parte a solutiei. Cealalta parte implica oamenii obisnuiti: in egala masura, societatea trebuie invatata sa nu se sperie de ei si sa ii priveasca drept ceea ce sunt – oameni care vor si pot fi integrati in societate.
Daca ceilalti ii resping, centrele lucreaza degeaba (nu pot face din ei nici supereroi, nici roboti) – de asta tot bat moneda pe toleranta:)
R:
Una dintre americi, de preferat centrala/de sud, pentru diversitatea culturala (vacante si experiente diverse – nu neaparat noi), desi, parca vad ca ajung in canada 🙁 – depinde insa de mai multi factori – oferte de munca, nivel de trai, infractionalitate.. bla bla 🙂
CMS si Rosen(din vremurile de aur – ca tot vbim de olandezi), imi stiu adresa 🙂 bine, si Julius.. :)) Celorlalti, pana sa plec, nu am mai apucat sa le-o dau/cer, din pacate. 🙁 Dar nu ma supar sa vbesc cu oameni dragi si frumosi 🙂
stiu pe cineva care se ocupa de copilasi cu probleme si este si foarte tanar. din punctul asta de vedere il admir. dar cu o floare nu se face primavara si am impresia ca primavara se va lasa MULT asteptata….
@ionut: pffttt
@Cici: Uneori mi-as dori ca prostia sa doara…da’ sa doara tare!
@ionut: olanda *drool*
@Camelia: stiu.. si mie imi place mult 🙂
Chiar ma gandeam in weekend -iepurita de pasti de la avatar e din amsterdam, olandezoaica- ca diferenta dintre germanofili(englezi, danezi, nemti etc) si olandezi, e ca olandezii sunt oameni. :X
Restul mai trebuie sa evolueze putin 🙂
@RoseN, aaa…Adela. ;)) Ntza!, da ce zic eu aici?! Am vazut, Rosen CJ. :>
@Cici: Stia ‘mneai ce stia, de nu se apropia.
Din pacate, chiar dupa multi ani, autismul inca este privit de multi, si chiar diagnosticat ca o forma de retardare.
Lumea unui copil autist este complicata si extrem de frumoasa, daca stii sa o privesti cu rabdare si atentie. De multe ori insa, diagnoticul real se face prea tarziu pentru unii copii, cand patternurile regresive sunt deja avansate si devine foarte dificila integrarea lor.
Un exemplu de desen “autist” este “palaria” din Micul Print, care, de fapt, infatisa un boa care digera un elefant. Sau oaia, pe care un copil autist o poate percepe cu mintea ca fiind in cutia desenata pe foaie.
Julius ! Julius ! Julius !
El a fost,este si va fi The Big !
Acum vezi bre de ce ne-ai lipsit atat de mult ?!
Pentru ca in spatele cuvintelor cu care ne afurisesti unori,se ascunde o inima mareeeeeeee !!!
Plecaciuni ^:)^^:)^^:)^
n-ar vrea copiii autisti sa vada cum stiu eu desena.
@ionut: Ău Ionuţ, tu eşti tată? Ce mă speriaşi!:))
@ionut: Aşadar am voie să dau adresa ta oamenilor drăguţi şi frumoşi? 😀
@Dan1: O fi şi el îndrăgostit, schimbă avatarurile ca pe şosete… 😛
@Dan1: Ma primenii si eu, ca acum vine Pastele – si sarbatoresc ca tot omul, sfanta vacanta si nu numai 🙂
@Cms: Dap..oricum sunt aceiasi peste tot:) nu am de cine sa ma ascund, sau daca e vreo situatie mai delicata, spun direct ce si cum 🙂
Felicitari Julius pentru articol.
Superb si neasteptat de bine documentat.
Din pacate in tara la noi persoanele cu dizabilitati sunt marginalizate de catre societate, furate de catre stat, confiscate de catre hoti pusi pe capatuiala.
Iar acest din urma fapt, confiscarea se manifesta sub diverse forme si metode.
Dintre acestea amintesc:
1. “fabricarea”de acte false pentru a se da cu dizabilitati.
Marind astfel artificial numarul persoanelor cu dizabilitati si ucigand in fasa orice incercare de a aloca niste fonduri pentru cei care conteaza.
2. Creierea de zeci, sute de ONG-uri care se bat cu pumnul in piept ca ei fac treaba, dar de fapt ei nu fac nimic, nu ajuta pe nimeni, ci doar “cer”de la stat bani in numele persoanelor cu dizabilitati, bani pe care si impart pe salarii si cheltuieli curente.
Revin insa si spun ca ma bucur cand mai vad cate o popularizare dinasta facuta prin medii de opinie publica.
Chiar daca sunt una doua pe an.
Isi mai aduce lumea aminte si de noi macar de paste si de Craciun.
[…] bolnavi. Au mai scris pe tema asta Cetin Ametcea, Alexandru Negrea,Simona Tache, Cabral Ibacka, Daily Cotcodac, Radu Bazavan, Auras Mihai Geambasu, Lavinia Biberi, Cristian Manafu,Cristian China-Birta si Vali […]