Odă eroului jandarm. Odă spionului patriot.
Julius Constantinescu
Bunică-mea merge pe 86 de ani. De doi ani, de când s-a prăpădit bunică-meu, ține singură gospodăria – lucrează grădina, dă la păsări, scoate apă din fântână, îngrijește de flori. La lopată, din păcate, n-o mai țin puterile să dea, și stă tocmai în județul Buzău, unde ninge cam mult.
Privind prin ochiul de geam înconjurat de flori de gheață la jandarmii care se agită pe uliță, bunică-mea clatină din cap:
– Viață de militar! Ce se mai canonesc, săracii, cu omătul ăsta. Uite așa s-a canonit și tac-tu mare în ’42, la Cotul Donului.
•
Aud că domnul prim-ministru este „spion”. Lucrătorii din serviciile de informații externe au știut mereu să-și creeze o aură de respectabilitate cu ajutorul căreia să se extragă din rândurile securiștilor ordinari și să se așeze, pe tăcutelea, în panteonul marilor eroi ai neamului. Spionul, cel care lucrează cu străinii, este eroul neștiut al patriei, și ce poate fi mai frumos atunci când viața ni-l scoate la lumină decât să-i recunoaștem meritele și să-l omagiem cum se cade?
Însuși termenul de „spion” duce cu gândul la inteligență, farmec, devoțiune, perseverență, sacrificiu de sine, și ce minunată întrupare a unui astfel de erou găsim, de pildă, la Richard Sorge, eu erou multiplicat, de bună seamă, și în rândurile spionilor de astăzi, printre care și domnul prim-ministru Ungureanu!
Desigur, am putea spune și că spionul este acea scursură umană care pretinde că e prietenul tău doar ca să te poată vinde și că, pentru a lucra într-un serviciu secret, indiferent de natura lui, ai nevoie de anumite trăsături de caracter care definesc, de regulă, o secătură.
Dar, din fericire, aceste etichete nu se aplică decât la prostovanii de civili.
Aproape ca m-ati convins sa nu-mi mai depun cv-ul la c.i.a 🙁
Ai citit prea multe cărți polițiste cînd erai mic. Doar în cărțile alea erau spionii caracterizați de inteligență, farmec, devoțiune blabla.
Julius nu mai pune si tu asa la suflet ca faci ulcer si iar trebuie sa inghiti endoscopul!:D
Singurul dezavantaj al spionilor este ca ei nu ajung la 86 de ani
Diferenta dintre spion si turnator e ca spionul te toarna doar daca faci cacareze la adresa tarii. Turnatorii, pe de alta parte, sunt interesati de absolut orice detaliu semnificativ sau nu din viata ta. Si avand in vedere ca spionii buni sunt cativa pe tara, iar turnatori buni exista in fiecare scara bloc, ia ghiciti de cine trebuie cu adevarat sa ne ferim?
L-au dus până la Cotul Donului să dea zăpada?!… Băi, da’ nesimţiţi mari mai erau ruşii în vremea aceea!…
Asta nu era în programul de azi.
@sebra:
Nu contează programul! Contează doar faptul că Julius a dat o fugă pînă la Buzău zilele astea. Cînd noi credeam că el doarme pînă nu îl mai suportă Rashi, el lupta cu nămeții, să ne spună direct de la sursă cum stau lucrurile pe acolo.
Iti dau eu o oda frumoasa bre: http://blog.warlock.ro/2010/04/24/oda-starletei-romane/
@sebra: De unde deducem ca e scris oarecum in graba si la suparare. Imi place cum scrie Julius la suparare.
@lulu:
De unde ne întrebăm “ce sau despre cine a vrut să spună autorul?” 😀
Şi ţi-ai adus bunica de la Buzău?
@Belle d”Imagination: Dupa cum povesteste, pare ca e EL la Buzau si posteaza de pe laptopul conectat la Internet prin WiFi-ul ala la care-i facea reclama aia nerusinata de-i deranja pe unii cititori … 😀
@sebra: Vrea sa spuna ca isi baga p…icioarele in ele de autoritati, indiferent cat de fermecatoare, inteligente, perseverente sau gata de sacrificiu par ele, daca ii dispretuiesc pe batrani in singurul moment in care acestia au nevoie de ajutor. Ca in restul 99% din cazuri se ajuta singuri. 🙂
Bunica-mea are 86 de ani. Si ea lucreaza gradina, da la pasari, scoate apa din fantana, ingrijeste de flori. Si ea e tot din Buzau. Acum 2 ani a venit pe la noi, ca era iarna grea la Buzau. Am plecat in oras si cand ne-am intors, am gasit-o in curte – curata aleea de zapada.
Bunica-mea are 86 de ani. E in varsta si nu mai aude aproape deloc. Trebuie sa fii langa ea si sa strigi foarte tare ca sa inteleaga ce spui. Si totusi ne poate povesti in amanunt ce am facut noi, vecinii nostri, vecinii vecinilor nostri si vecinii ei din capul satului. Ea nu locuieste in capul satului
@Rada: Bunicul meu a murit la 95 de ani. In ultimii 2 ani ai vietii sale, ramas vaduv, nu visa decat o “hamanta” de 20 de ani, cu care sa faca sex pana la infarct. Gagica’sa ar fi facut infarct, nu el. 🙂
@Belle d”Imagination: Aiurea, s-a dus pe capul bietei batrane. “Julica, mamaie, ia si tu lopata aia si da si tu 5-6 m³ de zapada, manca-te-ar mamaia!” “Nu pot mamaie, ca maine e Valentine’s day!” =))
Diferenta e ca pe Richard ala, dupa ce il reabilitara, il declarara erou al urss. Post mortem.
Adica dupa ce il feliara (figra de stil) cei cu soarele pe steag.
Pana la urma nu a fo’ niciodata foarte clar ce, cat si mai ales la cati a dat “din casa”…asta voiai sa sugerezi ?
Dar stai ca de data asta e vorba de eroii stiuti ai patriei asa ca : oda patriotica jandarmilor eroi.
Pana la urmatoarea intalnire cu pulanul, in duba saitului de cultura…
lasa ca maine poimaine apare o poza si cu asta in fundu’ gol 🙂
Te oftici ca in Bucuresti Sect. 4 nu au venit jandarmii sa dea zapada de pe masinile frantuzesti??
Aprop de Cotul Donului:
„În noaptea de 26 spre 27 decembrie au îngheţat circa 60-70 de oameni, stivuiţi dimineaţa ca lemnele“ – Sărbătorile de iarnă pe Frontul de Est
http://www.historia.ro/exclusiv_web/florin-cristescu/articol/noaptea-26-27-decembrie-au-inghetat-circa-60-70-oameni-stivuit
“Decembrie 1941. Trupele Armatei 3 române sunt în ofensivă în Peninsula Crimeea, însă, pentru mare masă românilor, „războiul e departe”, iar efectele acestuia sunt încă slab resimţite. Apropierea sărbătorilor de iarnă animă brusc viaţa cotidiană a populaţiei, dar şi a soldaţilor români aflaţi pe front care trebuie să reziste unei contraofensive sovietice.
[…]”