5:45 Trezirea. Fără ceas. N-am decât 32 de ani, dar adevăratul spirit de pensionar triumfă asupra vârstei.
5:46 Bun, m-am spălat pe dinţi, sunt deja îmbrăcat, am băut o gură de cafea de ieri (n-are rost să fac risipă, încă n-a prins gust de rânced, are doar o crustă unsuroasă pe deasupra care poate fi îndepărtată uşor). Nevastă-mea încă doarme, dar aşa sunt tinerii din ziua de azi, încep serviciul abia la 9.
6:00 Am plecat la piaţă. Pe scări, mă salut cu domnul Onete de la 3. Om serios, colonel în rezervă. Şi el tot la piaţă.
6:12 Când intru în piaţă, jumătate dintre ţărani îşi acoperă marfa cu o pătură şi se ascund după nişte saci de cartofi. Ceilalţi se aruncă în genunchi şi imploră: “Domnule Pircă, vă rugăm, luaţi tot ce aveţi nevoie, nu e nevoie să ne daţi nici un ban. Dar, pentru Dumnezeu, nu mai pipăiţi fiecare roşie în parte, ne stricaţi marfa!”. Aleg trei verze potrivite, de-alea bunele, două legături de leuştean, cartofi. Nu mă pot abţine şi zgârii câteva mere numai aşa, de-al dracu’. Când plec, ţăranii îi mulţumesc Cerului.
6:42 Găsesc apă minerală la sticlă de sticlă. Asta numesc eu un magazin bine aprovizionat. Păcat că e unul singur în tot Berceniul şi trebuie să merg pe jos 4 kilometri până acolo.
7:14 S-a trezit nevastă-mea şi miroase a cafea proaspăt făcută în toată casa. Trebuia să-mi dau seamă că e cheltuitoare înainte… Miroase frumos, o să beau şi eu puţin din ea, dar mâine dimineaţă, ca să nu aruncăm.
7: 30 Nevastă-mea pleacă la serviciu. Schimb ziarul la pisoi şi bag aspiratorul. Cineva îmi bate în ţeava de la calorifer. Opresc puţin aspiratorul şi urlu: “E şapte şi jumătate! Lumea s-a trezit la ora astaa!!”.
7:45 E aproape opt şi n-am făcut nimic azi. Ia să scriu eu ceva pentru Daily Cotcodac!
7: 52 Am ajuns deja la 4000 de semne şi încă n-am intrat în subiectul propriu-zis. Am recitit ce-am scris, în ideea să mai tai din el, dar tot ce am reuşit a fost să mai bag vreo trei paranteze. Acum, introducerea are 5500 de semne.
8:12 Sunt la a cincea pagină şi am uitat complet de la ce am început. Staţi să bag o paranteză cu Napoleon, ăsta merge cam la orice. Nu mai ştiu dacă textul era despre invazia persană în Europa, sifoanele de altădată sau viaţa lui Lavoisier, deşi e foarte probabil să iasă despre toate trei. Cred că ar merge o poantă despre dormitul pe preş la final, o să râdă lumea.
8:23 Până la 11 jumate, când se trezeşte Julius, mai am timp să scriu trei, patru texte kilometrice şi să le urc pe site.
9:00 Mă, dar eu n-am mai fost de mult pe la piaţă. Dacă o fi apărut careva cu roşii mai ieftinuţe, aşa?

La ora 14:05 – “O zi din viaţa domnului P. în imagini”