N-ai 100 de cai putere până la leafă?
Simona Catrina
Eschimosul care-și împrumută nevasta fiecărui musafir e o persoană cu mult mai împăcată cu sinele-i congelat decât șoferul care-și împrumută mașina vreunuia de care n-a putut să scape. Cu ochii blegi, care-n hăul umorii lor apoase par să spună “mai bine-ți împrumutam un rinichi până la leafă”, proprietarul mașinii îi dă cheile prietenului aflat într-o nevoie urgentă.
Cunosc literalmente oameni care mai degrabă și-ar înfinge un cui în ureche decât să împrumute mașina.
Motivele acestor fobii își au rădăcinile înainte de primul motor, încă de pe vremea când “ia calul meu și du-te” era numai un sarcasm cu rol poetic. Un boier făcea depresie tifoidă dacă-i lua cineva trăsura, după aia era obsedat vreo doi ani că-i lipsesc din spițe și că troncăne roata din față. Despotcovea și potcovea la loc caii de vreo opt ori, descânta cu aghiasmă și ștergea șaua cu gaz, dar nimic nu mai era cum a fost.
Odată, am plonjat în vizită la niște amici buni. Era numai Toni acasă, l-am întrebat unde e nevastă-sa și mi-a răspuns abia a treia oară – ceva ce-mi putea spune din prima: “habar n-am”. Nici un zgârci din facies n-a zvâcnit la acest răspuns, știam de altfel că gelozia era ultima dintre calitățile lui. În schimb, m-a mușcat cobra să-ntreb ceva fatal: “Da’ unde-i mașina voastră, că nu-i afară, a luat-o nevastă-ta?”.
M-a privit cu tandrețe de aparat de sudură. Barba-i tremura ca și cum băuse cafeaua cu zaț cu tot. “I-am împrumutat-o lu’ Păunu”, a mai apucat să spună, înainte de a pica într-o jale aproape cataleptică. Păunu era un tip care veșnic avea nevoie de mașină, fiindcă el deținea vreo trei rable vestite-n cartier, cunoscute mai ales pentru atașamentul lor față de mecanici. Și cum Păunu era agent de vânzări și alerga peste tot, avea nevoie de mașină. Din nefericire, Toni era cel mai bun prieten al lui și presupun că susmenționatul regreta visceral acest statut.
Într-o vreme, Toni planifica foarte serios să-i cumpere lui Păunu de ziua lui un Volvo nou-nouț, iar în acest sens dusese tratative cu MasterCard, să-i mărească limita la credit, iar p-ăia de la Visa îi amenințase deja că renunță la cont (sau că-i bate, nu mai știu) dacă nu-i aprobă o linie de credit mare cât inima lui. Se gândise bine că, în acest fel, Păunu n-o să mai aibă nevoie de mașină-n viața lui. Iar Toni, deși ar fi tras câțiva ani de rate, ar fi scăpat de extrasistole și convulsii. Noroc că nu i-au aprobat creditul și că nevastă-sa i-a învinețit falca la timp, că poșeta cu care l-a plesnit avea ciucure de inox și că ea uitase acest detaliu.
Cred că, mai presus de spaima că un alt șofer ți-ar posmogi caroseria, stă sentimentul că a intrat cineva în teritoriul tău intim. Că și-a pus fundul în alveola care deja luase forma fundului tău. Că apasă cu degetul lui (poate încă tapetat cu maioneza de la burger) butonul CD-changer-ului care te cunoaște numai pe tine și pe bacteriile tale. Că trântește ușa prea tare și capota prea încet, că zăpăcește telecomanda de la chei, că uită luminile aprinse, că bulește bateria, că schimbă pozițiile oglinzilor și le lasă așa, că trage de scaun în față sau în spate și (ați ghicit) îl lasă așa, că ia gropile, că aduce curve la bord.
Psihoza a dat în fiert. Eram în mașina unuia care în ajun i-o împrumutase lui taică-su, iar când a luat-o înapoi a puricat-o cu lupa, ca legiștii. A găsit un fir de păr de-al mă-sii și l-a îndepărtat scârbit cu penseta. Apoi a mai văzut ceva pe jos și-a urlat: “Un prezervativ folosit, tu-ți morții mă-tii, tată!”. I-am spus, cu sfială, că nu așa se vorbește cu un părinte, era mai politicos să fi zis “tu-ți morții lui bunica, tati” și că plasticul de pe jos era de fapt un balon spart de fii-su, după ce-l primise la mall, de la unii care făceau promoție la ceva.
N-a vrut să audă, a ieșit din mașina lui ca să se arunce în fața alteia. Am strigat pe geam: n-am niciun interes să te mint! În plus, ar fi catastrofal ca pe un prezervativ să scrie: Bine ați venit, azi vă oferim o reducere de 60 %!
=)) “Că și-a pus fundul în alveola care deja luase forma fundului tău.”? Si apoi, ca sa-l citez pe Eftimie, “a ars-o…” =))
Dupa cum spuneau stramosii nostrii daci: “volanul din mana si nevasta din ….nu se dau” 😀
Eschimosii iti imprumuta nevasta pentru ca pe frigul care e acolo oricum nu ii poti face nimic(reducerea e mai mare de 60% 😉 ). E un mod de a se distra pe seama musafirilor.
Simona, you’ve just made my day! Again! :))
N-ai toate prunele în traistă, fata Oldului! Da’ nici nu-i rău aşa!
Asta e de băgat la cap: “tu-ți morții lui bunica, tati”! Să vorbim politicos, vorba aia… 😀
Trebuie clarificate problemele: daca imprumuti nevasta, in cel mai rau caz, pleaca dupa ala. Dar asta nu inseamna ceva rau neaparat, poate fi chiar bine. Se mai poate intampla ca omul sa nu stie sa foloseasca “obiectul” imprumutat, astfel “obiectul” ramane cu un gust amar in gura (fara sugestii porcoase).
Pe de alta parte, imprumutand masina, o gramada de lucruri ingrozitoare se pot intampla (de exemplu omul nu stie sa schimbe vitezele – cum stii tu – si iti aduce inapoi o masina care scartaie la fiecare schimbare de viteze), ceea ce este o tragedie suprema.
Una reala cu matusa Nana:
Am avut o problema cu masina si aveam nevoie de o masina.
Am sunat la Nana, care stă în apropiere, să îmi împrumute maşina.
„Vai de mine, nu pot, Dănuţ, că e la spălat la OZANA, cu banchetele scoase!”
Eu, naiv:
„Păi nu neapărat acuma, în juma de oră, o oră, tot stăm aici degeaba lângă maşină.”
„Vai, dar nu e gata, mâine plec în Moldova…!”
Nana nu dă maşina nimănui, poţi să şi mori, pentru ea maşina e sacră.
Între timp reusesc sa-mi pornesc masina, aveam o fereastră de câteva minute, aşa că vreau să fac o verificare (vorba lui Zoso, aşa DE CONTROL), căci bănuiala mă rodea ca un viermişor:
prea era cusută cu aţă albă faza cu maşina lăsată la spălătorie.
O iau pe străduţele care duc la Nana, când ce să vezi? La două străduţe de blocul ei, pe un colţ ferit, ascunsă maşina Nanei, murdară muci.
Aşa că fac o poantă sinistră: îi scriu cu degetul umezit, pe geamul murdar al şoferului:
SPALA-MA
Frica asta irationala se aplica, pe langa imprumutatul nevestei, masinii, prezervativului, la imprumutul majoritatii lucrurilor materiale sau mai putin materiale aflate in posesie. La mine tremuratul buzei se aplifica proportional cu valoarea absoluta a lucrului imprumutat. Daca ai skil +5 macar la imaginatie gasesti suficiente motive sa regreti gestul facut chiar din momentul in care l-ai gandit, cand inca esti cu o mana pe el (adica pe obiectul ce se indeparteaza).
@camionagiu: In situatii de-astea se scrie legat (SPALAMA). Am vazut eu pe multe masini (inclusiv pe-a mea) =))
Si beee. M3bis, mai am o sesizare de facut. Editarea unui comentariu merge foarte greu, manânca litere… Ai modificat ceva?
M3bis reply: N-am modificat nimic. Vezi că ai firmituri prin tastatură!
=)) Simona esti din ce in ce mai buna.
“Eschimosul care-și împrumută nevasta fiecărui musafir”
asta se cheamă ‘fantezie erotică feminină în prag de iarnă’ :D:D
Ce titlu perfect pentru Libercanlick: Ce-ai mai vrea sa fii nevasta de eschimos, Simona 🙂
Sa scrie numa` Simona ca ea stie
un “LIKE” tuturor Andreelor si Andreilor!
In somnul natiunii naste mosntri, va prezint o ciudatenie vorbitoare
http://sareinochi.com/somnul-natiunii-naste-monstri/o-papusa-vorbitoare/
=)) n-ai un presedinte pana la alegerile viitoare?
“Cred că, mai presus de spaima că un alt șofer ți-ar posmogi caroseria, stă sentimentul că a intrat cineva în teritoriul tău intim. ”
:)) in sfirsit, explicatia! (partiala).. deci e vorba de invadarea teritoriului intim .. data viitoare poate ne explici de ce masina e teritoriul intim al unui barbat, ca sa inteleg si eu odata obsesia asta
anyway … eu am imprumutat si imprumut masina fara stringeri emotionale de inima .. take it, use it, enjoy it ..
p.s. Simona & all, daca tot va pricepeti la barbati si masini explicati-mi si mie de ce barbatii tin “teritoriul intim” atit de imputit incit masina ajunge sa fie o ghena pe 4 roti? 😕
@Cristina: Ca sa fie intim, daaa? Ce-o fi asa greu?! =))
@Cristina: Pentru ca viata unui barbat fara o femeie langa, “e pustiu”, vorba poetului :))
Cum e viata unei femei fara un barbat, nici nu vreau sa ma gandesc :))
Cristina, eu eram cunoscut intre prietenii mei ca, dupa un drum lung (300 km +) locul din dreapta este plin de coji de banane, ambalaje de dulciuri, ciocolat, sticle goale de apa pe care le adunam frumos in o punga maaaare la sfarsitul calatoriei. E un loc unde poti fi tu insuti.
Multumesc Simona…pentru efectul cauzat de textele tale..
deci asa, deci asa … mizerie = loc intim, mizerie = esti tu insuti.. interesant, mai baieti 🙂
si educativ :))
@ionut:
curata? 🙂
@Cristina: … nemangaiata as fi zis :))
altfel, pe-a cui rama sa mai puna mana si ce super animale sa pozeze(ca tot invataram ieri ce si cum)? 🙁
Efectiv nu ma pot opri din ras.
@Cristina: Pai daca ar tine-o foarte curata, tot ea ar sari cu gura; Ca ma, vrei sa agati gagici cu masina de ai facut-o luna si bec?
La eschimosi, e mai ieftina incalzirea asa.
@Savantu’:
ah, da acum imi amintesc .. :))
Pai da, ca un brazilian nu poate sa cedeze pe regina sambei, doar craiesele zapezii, de nu le dezgheti nici cu arzatorul pe butan …
@Cristina: Sunt sigur ca si voi cunoasteti aceste trairi, ti-ai imprumuta poseta cuiva? 😀 Si cum te-ai simti si uita la ea cand ai primi-o inapoi? =))