Ovidiu Eftimie

Acest text ar fi trebuit să fie cel de-al cincilea din seria “DC la munte şi la mare”, dar am evitat acest titlu de teamă să nu vă fi plictisit deja de aventurile lui Eftimie. Deci, o să citiţi altceva!

“Hai, Eftimie, să vii că vreau să stăm la o bere, să vii că-i păcat, cine ştie când ne mai întâlnim”, îmi zicea Groparu la telefon. Cu ceva timp înainte îmi trimisese şi un program al desfăşurării ostilităţilor din comuna Gârda de Sus (acolo şi Iancu-i dus), în care era cuprinsă şi expresia “bemcaporcii”.

Şi-am luat şi nevasta şi copchilul, că “doară vine şi Groparu cu ăla mic şi nu-i bai. Toată lumea e cu copiii”.

Şi-apoi nici n-au trecut 24 de ore de când ajunsesem în Apuseni că m-am pus la băut cu Groparu. Îţi şi venea să bei, în preajma noastră se adunaseră cinci proprietari de produse Apple care gângureau fericiţi şi-şi împărţeau impresii şi aplicaţii. Din ce am înţeles eu, o chestie Apple e chiar singurul obiect tehnologic ce-ţi poate aduce fericirea şi, pentru băieţi, asigură minimum două erecţii glorioase săptămânal cât timp este în garanţie.

Aşa că am purces să beau cu Groparu, încercând, în acelaşi timp, să ne supraveghem urmaşii care trolau şi ei prin preajmă. Băi frate, a fost extraordinar. Am băut cam două beri fiecare în câteva ore. Restul timpului ni l-am petrecut alergând după ăia mici. “Nu-l lăsa acolo că se urcă şi cade”, “Mamă, dacă-i vede mă-sa julitura din frunte, pe cine crezi că dă vina?”, “Nu-i da aia că se taie”, “Nu-i da obiectul acela că-l trânteşte şi se sparge”.

Ceea ce ar fi putut fi o confruntare a beţivanilor cum nu s-a mai văzut de la StarWars încoace, când Vader s-a bătut cu fii-so, s-a transformat într-un fel de şezătoare în care noi am alergat ca doi pensionari după copii. Aşa că, dacă-l citiţi pe Gropar cum povesteşte el beţii crunte şi fapte de arme, staţi liniştiţi. Cel mai probabil a băut o tărie mică după ce a mai schimbat un scutec la copchil şi a căzut la pat ca mortu’. De oboseală.