DC la munte şi la mare 3 – Temerarul Eftimie

Îndrăgitul Eftimie

În care se povesteşte cum a murit domnul Gaben.ro

Ne aflăm în munţii Apuseni, la nici jumătate de oră de mers de locul numit Poiana Ruginoasă. O echipă formată din tocilari temerari, din care fac parte soţii Chinezu + 1, soţii Eftimie +1, Gaben şi o fată care ne era ghid, urcă poteca abruptă, prezentată ca fiind “un drum uşor”.

Am descoperit cu această ocazie că Eftimie jr. este un mare fan al lui Calistrat Hogaş şi că, fiind destul de mic (3 ani, vreo 16 kile), mă confundă cu Bisica. Odată urcat în cârca lu’ tac-so, tânărul a pornit să nareze încontinuu despre frumuseţile pe care le vedea în jur în timp ce, câţiva centimetri mai jos, Eftimie îşi cam dădea duhul urcând pe stâncile alea nenorocite.

Am luat o pauză “să-i aşteptăm şi pe ăştia” (sanchi) – adică Chinezu, lovit de o accidentare la genunchi, şi nevasta Chinezului, femeie însărcinată cu o mini-accidentare la genunchi. Gaben a profitat de ocazie să ne anunţe că moare. “Băi, îmi pare rău. Eu mor, nu mai pot. Rămân aici”.

Înduioşat de starea sa, am scos din rucsac o doză de bere rece şi i-am înmânat-o. “Rămâi cu bine, om bun, chit că te-am cunoscut acu’ două ore nu te voi uita niciodată”, i-am zis plin de compasiune. Şi am plecat mai departe.

Jumătate de oră mai târziu, în vârful muntelui a apărut şi Gaben, înviat din morţi precum Gandalf în LOTR, adică mai alb la faţă, parţial din cauza efortului, parţial pentru că-i este frică de înălţime dar nu se putea abţine să nu facă poze cu spectaculosul peisaj. Am convenit atunci să facem un pact secret, să nu mai spunem nimănui că aproape am leşinat urcând 30 de minute pe munte şi să le spunem tuturor pe facebook şi twitter că am urcat ore întregi, prin condiţii climaterice extreme, oprindu-ne din când în când să privim cu tristeţe rămăşiţele temerarilor care nu au reuşit să ajungă în vârf.

Deci, dacă întreabă careva, drumul a fost cam 6 ore, numai stânci, le-am urcat precum caprele negre. Înverşunaţi că nu mai e nimic de urcat, am luat fiecare câte-un trunchi de lemn în spinare, am coborât cu el până la pensiune, unde am făcut un foc pe care am fript unul din mistreţii ucişi de noi cu mâinile goale.

21 Comentarii »

  1. sebra 24/08/2011 @ 08:41