Ovidiu Eftimie

Săptămâna asta am umblat brambura prin ţară, mare parte din timp alături de Andrei Crivăţ, un om care mi-a povestit la fiecare popas de ţigară cum a făcut burtă de la bere. Toate astea în timp ce m-a purtat prin tot felul de cârciumi şi restaurante cu mâncare extrem de mediocră.

Am tot încercat să mănânc şi eu o ciorbă mai de Doamne-ajută în toate aceste localuri şi am fost crunt dezamăgit. Ce s-a ales de naţia asta dacă nici măcar o ciorbă nu poate să mai facă? Mi s-au dat ciorbe în tot felul de boluri ciudate, de la cele pentru orez până la ălea în care se pune, de obicei, salata. Am reuşit să descopăr ciorbe cu 1% legume, practic dacă puneai un cubuleţ de Knorr în ele creştea procentul de legume cu cel puţin 200%.

Am fost prin jumătate de Moldova, regiune a ţării renumită pentru faptul că are mâncare bună şi vin ieftin, la popică. N-am reuşit să găsesc o ciorbă ca lumea.

La ora scrierii acestor rânduri mă aflu în Oltenia, la un local numit “Restaurant-Pensiune” şi, spectaculos, am reuşit să descopăr o ciorbă adevărată, formată din carne, legume şi exact atâta zeamă cât trebuie, servită într-o farfurie de ciorbă.  Ardeiul iute a fost ardei iute, iar smântâna, surprinzător, arăta a smântână, nu a pastă de dinţi. Ba chiar avea gust de smântână.

Dacă nu v-a plictisit suficient această povestire puteţi să intraţi pe pagina mea din Expediţia Verde, să pretindeţi că mă susţineţi dând click pe “Susţine-mă” (e suficient să daţi nume şi o adresă de e-mail) şi să trollaţi un pic prin postările de-acolo.

PS: Ciorbă plus cafea: 9,5 lei.

PS 2: În episoadele viitoare, aventurile lui Eftimie în Moldova, cum a fost el la cârciuma în care au băut Eminescu şi Creangă şi a plecat dezamăgit, cum s-a deghizat în moldovean şi cum a ajuns în “ţinutul uitat de timp”.