Cu domnii autori plecaţi în vacanţă (îmi pare rău, fetelor, ştiu că vă era dor de „metalele” lui Călă), cu o Adriana Metalista lipsită de vlagă până şi pe facebook, cu prieteni care au dat-o pe Charles Aznavour „până după 1 septembrie, când se întoarce lumea din concedii”, m-am apucat cam fără chef de rubrica de metale noi – mai ales că ştiu că eu o scriu, eu o ascult. Mi-am suflecat deci mânecile (era să scriu: „de la maieu”, dar apoi m-am gândit că nu e frumos să fur glume de la Camionagiu) şi am trecut la calculator.

Nu vă entuziasmaţi, după ce mi-am suflecat mânecile, de fapt m-am întrebat: „Bun, şi acum?”. Zic: hai să scriu despre albumele apărute în 2011, să vezi ce uşor o să fie, intru pe vreo două reviste de metale şi pe nuclearblast şi gata, până s-a pişat motanul pe parchet am terminat.

Despre ultimul album Samael n-are rost să scriu, l-am ascultat deja pe pagina lor de facebook şi e slăbuţ rău. N-are nimic, îmi zic, las’ că scriu despre noul album In Flames – ăştia sunt suedeji, oameni serioşi, îmi dă Metalista like şi m-am scos. Sună beton, că de dat în instrumente ştiu să dea, dar e plicticos de parcă le-a scris piesele Cristian Pârvulescu. Cam asta e maximum ce-au putut da din ei. Mă rog, poate exagerez puţin, dar băieţii ăştia chiar puteau mai mult.

In Flames – Where The Dead Ships Dwell

De pe ultimul album Arch Enemy nu vă pun nimic, vă cruţ – se cheamă Khaos Legions, dacă vreţi să vă bateţi joc de urechile voastre îl găsiţi pe youtube. Saxon, sincer, n-am avut curaj să ascult, şi e mai bine aşa fiindcă noi nu ne batem joc de oamenii în vârstă. Am ascultat, în schimb, primele trei piese de pe albumul The Lay Of Thrym al celor de la Týr – sunt ca ultimele cărţi ale lui Marquez, ai senzaţia că le-ai mai citit. O să vă dau în schimb să ascultaţi You Only Live Twice, piesa care dă titlul ultimului album Pain (nici n-aveţi idee de când aşteptam s-o bag pe asta cu “piesa care dă titlul albumului”!).

Pain – You Only Live Twice

Şi Amorphis a scos un album nou anul ăsta. Se cheamă The Beginning of Times şi nu e deloc mai rău decât celelalte – dar asta se datorează, evident, faptului că Amorphis n-a scos niciodată un album bun.

Şi uite-aşa, cu urechile ferfeniţă, am ajuns la albumul Född Förlorare al trupei Shining, apărut în mai. Am ales o piesă sensibilă, pe alocuri poate fi ascultată chiar şi de domnişoare.

Shining – FFF

Jag säger nej till livet, nej till mig själv
Och alla guds perverterade skapelser
Moder jord, alla skogar och fjäll

Nu ştiu voi ce spuneţi, dar mie mi s-a părut foarte emoţionant ce zic oamenii ăştia.