Ploua infernal
Camionagiu
Ploua ca atunci când Nichita s-a apucat să scrie cum se iubea prin mansarde cu Paula Seling (gluma asta, Camio, ţi-am lăsat-o doar ca să înţeleagă toată lumea de ce nu te plătesc; să sperăm că-ţi revii pe parcursul textului – n.Julius). În oamenii adăpostiţi pe sub copertinele magazinelor de cartier cădeau tunete grele, alarmele maşinilor îşi urlau disperarea, numai eu, senin sub umbrela englezească imensă, de două persoane, treceam visător, ca un zeppelin.
Treptat, ploaia s-a domolit şi cei mai curajoşi, dar fără umbrele, au pornit-o la drum. Îi priveam amuzat cum sar printre bălţi ca nişte ţapi nervoşi, când deodată privirea mi s-a oprit asupra ei! Era o bruneţică mică de statură, care stătea încă adăpostită, cu un păr cârlionţat imens din care se desprindeau perle minuscule de apă, o fată de vreo 20 de ani cu figură de păpuşă. Semăna cu Selma Hayek, idolul meu în materie de brunete.
M-am apropiat de ea şi tipa a lăsat feţişoara în jos, dar zâmbind abia perceptibil, ştiţi gestul acela voit timid, care mai mult te cheamă decât te îndepărtează şi extrem de excitant pentru un bărbat singur şi abandonat în plină primăvară.
– Bună, nu te supăra, dacă vrei, te rog să intri în locul gol de sub umbrela mea! Mi-ar face plăcere să te conduc acasă.
Atâta am putut să debitez, dar se pare că a fost de ajuns. Fata s-a strecurat sub braţul meu extrem de musculos, am făcut cunoştinţă şi am pornit să cucerim băltuţele în care se oglindea zborul vrăbiilor gălăgiose. Din părul ei se desprindea un parfum extrem de fin, care îmi ridica fiecare por al pielii ca şi cum mi l-ar fi prins cu un cârlig de pescuit.
A fost ceva nemaipomenit, parcă ne cunoşteam de când lumea. Am râs, am glumit, am spus poante la care acum nici nu visez să mi le bage CINEVA în texte.
În scara blocului ei din cartierul Sălăjan ne-am sărutat pătimaş. Îmi mângâia dinţii cu limba, muşca uşor buza de jos, uşor apoi se retrăgea în sine, aţâţându-mă şi mai mult. Era foarte senzuală şi curajoasă, şi-a strecurat şi mâna sub mâneca mea, şi-a înfipt gheruţele în cotul meu, ca şi cum am fi făcut dragoste.
– Poţi să urci, dacă vrei, să bem o cafea să ne încălzim. Stau cu mama, dar nu-i problemă, suntem prietene.
Nu-mi venea să cred, era ca la camera ascunsă. Tot ce visasem ani de zile am primit într-o clipă, când nu mă aşteptam deloc.
– Sărut mâinile, stimată doamnă, am salutat-o pe mama fetei, care bea o cafeluţă dintr-o superbă ceşcuţă chinezească, cât un degetar.
M-a poftit să stau jos, pe celălalt fotoliu din sufragerie; păpuşica brunetă s-a aşezat pe canapea, între noi, ridicându-şi picioarele sus, îndoite şi cu tălpiţele mici şi drăguţe spre mine.
Am discutat, am râs, mi-am dat silinţa să îmi ating potenţialul. Doamna era o distinsă profesoară de pian, instrument pe care îl stăpânea la perfecţie şi păpuşa ei de fată de care mă îndrăgostisem la prima vedere.
Am abordat subiecte diverse, apoi am dat-o-n bancuri.
„Un tip se duce la croitor să-şi facă un costum. Îi ia croitorul măsurile şi-l cheamă peste trei zile să ia costumul. Când se îmbracă, omul vede că o mânecă a sacoului în era prea lungă. Stai şi dumneata mai aşa, i-a zis croitorul, îndoindu-i mâna din cot. Un crac al pantalonului era prea lung. Aceeaşi poveste – stai şi dumneata mai aşa, cu piciorul îndoit, n-o să se vadă!
Iese tipul de la croitor cu costumul pe el şi fuge după autobuz. Dar ca să nu se vadă cum e costumul, fugea strâmb, ca un handicapat.”
Şi mă ridic în picioare, mimând prin sufragerie, cu maxim haz, cum fug handicapaţii. Îmi bălăngăneam membrele în toate părţile, făceam ca toate alea, ba mai strâmbam şi gura ca oligofrenii.
„Şi unul din autobuz îl vede şi zice:
IA UITE BĂ AL DRACU’ COCOŞAT CE COSTUM ARE PE EL!”
Şi mă pun pe un râs teribil, ma zguduiam de hohote, râdeam cu lacrimi în ochi şi cu capul pe spate.
– Da, doamnă, al dracu’ cocoşat, ce costum are pe el!
Fata şi cu maică-sa se uitau la mine îngheţate! Niciun surâs măcar. Mă opresc brusc, neînţelegând nimic. Doamna profesoară de pian se scoală încet, ia nişte cârje pe care nu le văzusem sprijinite de mânerul fotoliului, şi iese, şontâc, şontâc, din încăpere, plângând.
„Afară, nesimţitule, ieşi afară imediat!”, a şuierat păpuşa, fără drept de apel.
Camio, draga, nici nu pot sa zic nimic la textul asta… Ai dat cu ditamai umbrela englezeasca in cea mai mocirloasa balta pe care ai gasit-o…. 🙁
Cu un “Ce face fetele?” ai fi mers la sigur. Dar tu nu, ai vrut sa-ti etalezi talentele.
Ei, măcar ai rămas cu satisfacţia de a-ţi fi atins potenţialul… =)) =)) =))
…si Camionagiu pleca visator, ca un zeppelin in calduri.
Nu ma pot abtine sa bag un banc care e total on-topic:
Un cocosat se grabea intr-o noapte si ca sa scurteze drumul spre casa a luat-o prin cimitir.
La un moment dat aude o voce:
– Stai pe loc!
Cocosatul se opreste
– Ce-ai in spate?
– O cocoasa
– Da-o incoa!
Simte pe spate niste maini si ca prin farmec cocoasa ii dispare.
A doua zi se plimba fostul cocosat prin oras si se intalneste cu vechiul lui prieten, un schiop. Acesta curios intreaba cum de s-a vindecat si afla intreaga poveste. Hotarat sa incerece, schiopul se duce noaptea in cimitir asteptand sa dea si peste el norocul. La un moment dat aude vocea:
– Stai pe loc!
Schiopul in culmea fericirii se opreste nemiscat.
– Ce-ai in spate?(vocea)
– Nimic
– Ia cocoasa asta!
Si tu, haios, domnule Camionagiu =)) .
Bunică’mea când s-a dus la croitoreasă să-şi probeze costumaşul de păşit Dincolo (din 2 în 2 ani tot îşi face unul nou) a început să dea din mâini, spunând că “o ţine” la umeri. Mătuşă’mea i-a spus că n-ar trebui să-şi facă probleme pentru că atunci când va purta costumaşul n-o să mai dea din mâini. Mătuşă’mea şi-a pierdut dreptul de a mai merge cu bunică’mea să-şi cumpere haine pentru ultimul drum.
p.s. Înţelegem de ce nu te plăteşte Julius. Dai cu mucii’n fasole. De aia!
Pa’ bine bre camionagiule, tu, cu bancuri de-astea proaste si vechi, spuse de mine pe bloguri ti-ai gasit sa vrajesti? Foloseste bancuri spuse de RoseN, ca ea stie!… Ti-ai cam meritat-o! =))
Oricum, n-am înţeles de ce te-au dat pe tine afară, doar nesimţitul era tipul din autobuz.
@sebra: Se reîncarnează cam des bunica ta, nu crezi? =)) =))
@andryusha:
Nu, bre, nu se reîncarnează. Are 94 de ani(să-i mai dea Dumnezeu sănătate!) şi cred că e cea mai cerebrală persoană din familie :))
Poezie de text, dar poetii mor sarmani.
Nu era de tine, nu stia sa faca diferenta dintre un banc si o rautate.
@sebra: Dumneaei te-a invatat sa ai dreptate. ;))
@camionagiu Cred ca o îmbunai cu o poveste despre o pisică cocoșată și depresivă.
@sebra: Clar e cea mai cerebrală! A sesizat imediat incompetenţa mătuşii în privinţa lucrurilor cu adevărat importante… =)) =))
da, multumesc frumos, Julius. Si eu care ma asteptam la o prima pentru cea mai elitista, complexa si cu schepsis poanta scrisa vreodata de un camionagiu.
La tine nici daca ar scrie omu SINGUR PE LUME 2 n-ar fi bun de cotcodac. Parca vad:
– Textu e bun, da’ Remy asta nu stie ma sa zica si el o gluma?
PS
3 like-uri doar? Dragi cititori, voi vreti sa aduc si bani de acasa acuma la redactia asta?
[…] Ploua infernal This entry was posted in diverse, fun. Bookmark the permalink. ← Rio […]
Camionagiule, lasă-mă să ghicesc: pe fată o chema Esmeralda? Că semnalmentele corespund… ;))
Cand nu intru doua zile pe DC, mi se par niste titluri geniale! Sunt sigura ca e ceva misto de citit, dar am intrat doar ca sa fac prezenta si sa livrez niste like-uri, fara sa citesc =)) am incredere
La mine pe strada a intrat moartea ca la strand, vara; nu mai vrea sa plece. In 5 saptamani, 3 vecini; toti barbati. Acum avem unul de astrucat, pentru maine, dupa care revin pe DC. Deci am concediu legal 3 zile, da?
Astia-s cititorii care-mi plac si-au inteles ideea: intra, pac cu like-ul dupa ceafa la autor si hai noroc. Fara fitze, fara glume cu dus-intors, da cms?
Ea era ca Salma Hayek, iar eu Osvaldo Rios toata ziua.
Liniste, nu mai mă disturbati ca sunt in cercetari aprige pe net sa aflu unde sta Julius. Ca tare am impresia ca am fost pentru o perioada la aceeasi scoala din spatele BIG-ului. Cred ca m-a vazut cum urlam ca-s Paolo Rossi si sutam peste gard.
Ma rog la Dumnezeu sa nu-l fi batut cand am fost mic si nici el pe mine. Cred ca am ars un tigan cat am stat acolo, deci totusi cred ca sansele-s mici.
Eu din textul asta am inteles un singur lucru: ca doamna camionagiu este blonda.
Ba am mai inteles unu’: ca domnu camionagiu are voie sa viseza cat vrea si ce vrea. Atat timp cat cat finalui visului e pe placul doamnei :))
Mie cel mai mult si cel mai mult mi-a placut de bunica Sebrei! Si de matusa ei! 😀
Dupa stil, as zice ca textul a fost scris cand autorul era in primul an de liceu. Dupa final, as trage concluzia ca se cam grabea.
@Lecterita – ups! Fie-le tarana usoara! Ultimul cat de ruda ti-era de beneficiezi de concediu de pe urma lui? 🙁
@lulu: Bre noi nu sutem familie de aia cu gelozii adolescentine. Eu ii si arat barbati bine pe strada si-o intreb daca ii plac. Se intampla foarte rar sa vad asa ceva, o data la ani de zile, dar orisicat. Si atunci nu-i plac.
🙂
Camio, data viitoare încearcă un banc cu bâlbâiţi. Precis o s-o zbârceşti din nou, da’ măcar ştii că ai încercat ceva nou! =))
@cami – pai, da, i-oi arata d-aia tepeni, la 80 de ani cu 3 dinti in gura! de-aia nu-i plac! :))
e doar fictiune, da? pretty-please? 😀 we’ll probably never know, ca si la romanele cu autorul=narator=personaj
Normal ca e fictiune 😀 ca doar scrie acolo negru pe alb “Fata s-a strecurat sub braţul meu extrem de musculos…” Tztzttz deloc deloc nu sunteti atenti =))
Sa nu ma faci tu pe mine narator si personaj, da? Ca-s camionagiu. V-ati invatat sa ne ziceti cum va vine la gura. Numai Julius e de vina – care, apropo, vad ca e disparut. Se aude ca s-a dus pana in Elvetia sa puna la banca ce a castigat saptamana trecuta din blog. Din muncusoara noastra, cu like-urile voastre!
Un week-end placut va doresc in continuare.
De fapt, autorul vrea să ne facă să gândim drama fetei care a realizat mai târziu că a greşit dându-l afară. A aflat de la maică-sa că nu plângea ci i-au dat lacrimile amintindu-şi de copilarie, de bunică-sa care i-a spus acest banc când era mică.
Camionagiu este, ca de obicei, prea subtil. Nu aşa se obţin like-urile.
Trebuia să reduci toată prima parte la o singură frază. Fără umbrele englezeşti, fără zepelin, fără băltiţe sau vrăbiuţe. Ajungi la scena sărutului, bine scrisă dar trebuia mai lungită. Trebuie să descrii şi cum îţi bagă mânuţa pe cracul pantalonului.
Nu ajungi în nicio sufragerie. I-o tragi în lift. Tot restul textului descrii cu lux de amănunte ce şi cum aţi făcut. Dur, fără fasoane, brutal de sincer, fără false pudori. Poţi doar să strecori ceva aluzii la vreun autor de bestseller (Henry Miller, Sandra Brown, ai de unde alege). Cuvinte şi atitudine care stârnesc, incită şi excită.
Mai ai de învăţat. Ia lecţii de la Simona.
@Serban: =))
@Serban: =))
Serbane, adevarul este ca i-am tras-o in ghena, ca la lift deschid mereu usa meltenii care vor sa urce si sa coboare. De fapt mi-a tras-o ea. M-a legat de ghena, cu moaca in topogan si s-a bagat sub mine, ca Teraza sub cal. Ma-sa nu era profa de pian, ci bagaboanta batrana.
Dar daca scriam asa, una ca imi refuza Julius textul si imi luam si vot de blam. In plus, m-a tot amenintat ca aici e blog elitist, sa scriu si pentru Patapievici, ca e si el om care se rade.
TAAAAAAAAANTIIIIIIII nevasta lui camionagiu ia luati masuri urgent ca uite de ce dezvaluiri incendiare avem parte! Ciiiineeeee stie ce urmeaza, eu numa va zic 😀
@camionagiu:.. si incepuse asa de frumos ….:D
unde-s vrabiutele , baltutele si alte dragalasenii ? le lua zeppelinul si le arunca in ghena de linga lift 😀
Eu cred că duduile erau vorbite. Nu ştiau cum să-l dea afară pe Cami, dar în aşa fel încât să nu pară nerecunoscătoare. Dacă s-ar fi uitat mai atent, Cami ar fi putut observa o recuzită întreagă lângă fotoliul bătrânei, gata să fie pusă în acţiune, funcţie de bancul emis.
Când o domnişoară spune că e prietenă cu mama, trebuie să intri imediat în gardă. E elementar, bătrâne Watson! Pardon, Cami. =)) =))
@Serban: Drama fetei ?
Drama Camionagiului – intra in Cartea Recordurilor ca fiind primul din breasla lui violat ” de o brunetica mica de statura ” – :D:D:D
@N.A.:
Buna intrebare! Cat de ruda imi era? Nici fel! Doar vecin.Cateodata ma urasc singura, ca m-am nascut cu implicarea si cu firea asta bataioasa si (aparent) foarte dura. iau pe umerii mei lucruri care nu ma privesc sau ma trezesc facand lucruri pe care n-ar trebui sa le fac, dar le fac prin eliminare. Ceilalti se retrag cu precizari: Mie mi-e frica, eu nu pun mana, eu nu ma bag, mie mi-e mila. Ma trezesc singura, ca idioata, in fata unor raspunderi halucinante… dar nu pot schimba nimic la mine.
@Serban: Dacă era Henry Miller, domnişoara avea o soră. Sau măcar o prietenă foarte bună. La fel de bună ca ea.
Dacă era Nabokov, domnişoara avea 12 ani.
Dacă era Stephen King, era moartă până la pagina 100.
…si in tot acest timp, “in oameni cadeau tunete grele”. Ooooof, din nou poetul ascuns in acest om – dar ce zic eu om?!- acest zeppelin mirosind a motorina!
@Lecteriţa: Draga mea, confesiunea ta imi aminteste un episod important din viata mea, pe care poate o sa-l scriu.
Despre imbalsamarea lui maica-mea mare, nu a avut nimeni tupeu sa asiste si asta e, am stat eu.
@Camionagiu
Foarte fain scris si descris!
Parerea mea e ca mai bine ramai cu regretul si visul “ce-ar fi fost daca” decat cu regratul si cosmarul “dracu’ m-a pus s-o iau sub umbrela”!:D
@N.A.: Matusa, ingrozitor de sincera, parca a luat lectii de la Miruna!
@camionagiu:
Ai ghicit! Am executat fix treaba asta.Tu ce ai folosit? Io, conservant alimentar. =))
Parcă-i o povestioară scrisă de O Henry.
@silavaracald: Sau o traducere de Pircă. :))
Comentez cand ma intorc. Ca mi-e ca incepe ploaia si nu mai vad zeppelinele prin aer si ingerii pe pamant. 😀
@Insignifianta: Mergi linistita Insi, între timp eu încerc sa dau un like lu’ cami, ca vaz ca s-a ofuscat nitel! =))
Da’ nici nu m-am gandit sa plec pana n-am dat like! 😛
Adevarul este ca textul asta chiar poate rivaliza cu cele ale Simonei Catrina! 😉
M-ai notat, Camionagiu? =))
P.S. Mai putin bancu’. Le zic mult mai bine Dan1 si RoseN, acuma…de ce sa nu recunosti? =))
@Insignifianta: Nu bre, ala era chiar bancu’ meu (rasuflat, de altfel)! =))
@Dan1: Ia cere-i niste drepturi de autor!…ca tot eu trebuie sa-ti sugerez, ca stiu ca nu te duce mintea… la asemenea manarii. =))
Ai pe cineva in familie handicapat draga Camio ? Nu ? Eu am. Sper sa afli intr-o zi pe propria-ti piele ce bine se simt handicapatii cand altii fac bancuri cu ei…
@Dr. Lecter – Auch! Personal?! Ca acum am inteles ca vin de la pompe funebre si fac tot ce eram noi nevoiti sa facem pe vremuri. Eu n-a trebuit decat sa asist si sa dau/tin ceva. Dar as fi avut sange sa fac si eu ce faceau ei, la cat m-a plimbat bunica-mea pe la evenimente de gen si la cate am vazut…
Si, bine, mah, Camionagiu, toate bune, mah!
Da’ nu te-a servit si pe tina doamna mama, distinsa profesoara de pian cu o dulceata, ceva?
Io, sincer, in locul tau, aminteam si de dulceata de nuci verzi pe care ai “servit-o” 😛
@M3bis!
Comentariul nr. 52 este o cerere explicita de a ajunge in spam!
“Sper sa afli intr-o zi pe propria-ti piele ce bine se simt handicapatii cand altii fac bancuri cu ei” e o fraza care n-are ce cauta pe acest blog!!
Mi se pare mult mai grav decat ce-a facut platitorul de taxe nemtesti!!
Sa doresti cuiva, pe care-l stii doar virtual si care nu ti-a facut direct vreun rau, sa devina handicapat este o dovada de rautate exacerbata si gratuita!
Plus, denota o deficienta grava in intelegerea textului prezentat de Camionagiu, deficienta data doar de un numar redus de neuroni functionali, chestie, de asemenea incompatibila cu acest site!
Rog a se analiza cererea lui CID si a se lua masurile corespunzatoare!
@ErRon: Oi-le-le! =)) Ho cu mama (ca_cu tata, nu-mi permit :P!)…Hoi-le-le, usurel, ca munitia e scumpa, in ziua de azi…e criza, doar! =))
Ce va venira? 😛
@ErRon: Am notat. Dar îl las pe camionagiu să se descurce singur, e băiat mare!
@CID: Păi io ce-s domne? Nu-s un fel de scriitor handicapat? Cum crezi că mă simt când nu mai terminaţi cu Tolstoi, Tolstoi? Batman, batman, ce să-ţi povestesc…
@camionagiu:
Miller! Miller! Henry Miller!
Aceasta este pohta ce pohteste poporul sa citeasca!
Si sa vada…cand s-o ecraniza…
@camionagiu: Vezi bre, ca daca scriai – cum ti-am sugerat eu mai demult – despre aventuri de pe centura nu mai zicea nimeni ca asa si pe dincolo. In fond ploua si pe centura nu? =))
@CID: Îţi răspund şi eu pentru că mă simt responsabil oarecum pentru ideile tale (+1, nu mai contează acum de ce). Eşti nedrept cu Camionagiu, mai citeşte o dată textul. Iar în privinţa glumelor, arată-mi şi mie pe cineva care a exprimat o opinie fără să jignească (voit sau nu, pe drept sau nu) pe altcineva din lumea asta mare. E valabil şi în cazul tău, să ştii.
@Cms: Pe lânga faptul ca bancul spus de Camio era cu pseudo-handicapati.
Camio, eu cred ca tipa a facut cu tine ca si ardeleanu care si-a dus calul rapcigos in targ ca sa il faca de ras. Te-a dus pana la intrarea in budoar, ti-a aratat-o pe ma-sa, pentru ca apoi sa te trimita inapoi in strada (unde iti este locul, ar putea spune vreun rautacios).
Pe de alta parte, oare cum ar fi aratat povestea spusa din perspectiva mamei. “Du-te draga mea si agata un pampalau, excita-l bine, adu-l aici sa ne distram de el. ”
Acuma scuze, tu chiar credeai ca alea sunt carjele babei ?! iti spun eu: erau de la bunicul mort demult, iar bancul cu costumul era bancul lui preferat, de aiai s-a lacramat baba. Desigur, fatuca te-a dat afara pentru ca bunicul cu pricina era cel care a abuzat-o in pruncie … etc.
Acest site are o mare popularitate,posibil sa fie cel mai citit site romanesc de pe net.Este un formator de opinie.Dar din texte gen:
“fugea strâmb, ca un handicapat.
Şi mă ridic în picioare, mimând prin sufragerie, cu maxim haz, cum fug handicapaţii. Îmi bălăngăneam membrele în toate părţile, făceam ca toate alea, ba mai strâmbam şi gura ca oligofrenii.
„Şi unul din autobuz îl vede şi zice:
IA UITE BĂ AL DRACU’ COCOŞAT CE COSTUM ARE PE EL!”
Şi mă pun pe un râs teribil, ma zguduiam de hohote, râdeam cu lacrimi în ochi şi cu capul pe spate.”
ce pot sa inteleaga copii de exemplu.Ca e ok,cool,chiar de dorit,sa ne batem joc de handicapati,sa-i imitam in deradere,eventual sa-i luam la bataie ca au nenorocul sa fie altfel ? Nu stiu altii cum sunt dar mie mi se rupe inima cand vad o persoana in scaun rulant sau vad o batranica plangand in fata la farmacie cu reteta in mana.Probabil stiti ca la animale se permite eutanasierea,la oameni nu.Si am intalnit atatia oameni in scaun rulant care ar vrea asta.”Bine ca avem o S.P.A.,poate ca incetul cu incetul,taras grabis vom avea si o S.P.O.”scria Caragiale.Deci bancuri despre handicapati sau batrani nu se fac,mai ales ca batranetea este ea insasi un handicap si toti vom ajunge acolo.
Sa va povestesc o intamplare din Franta.Un prieten cu handicap neuro-motor accentuat(merge greu,cu baston,baza larga de sustinere)intra intr-un oficiu postal parizian.La ghisee cate o persoana.Cand se elibereaza un ghiseu se duce acolo.Vreau sa subliniez ca putea foarte usor sa se bage in fata,legea in Franta este ca handicapatii,indiferent de handicap au prioritate absoluta.Si textul legii asteia este afisat in toate locurile publice gen oficii postale,gari,aeroporturi etc.Dar sa revin…pe cand mergea catre ghiseu aude pe cinva bombanind,n-a dat atentie,nu-si inchipuia ca are legatura cu el.Isi pune bastonul intre el si ghiseu si incepe sa discute cu functionarul.in acest timp,o doamna il atinge usor pe umar si ii atrage atentia revoltata ca a trecut in fata celui care bombanea(un tigan gras)si ca acesta e foarte bolnav,cum isi permite sa faca asa ceva ? la care amicul meu:Mais moi madame ? si ii arata bastonul.Tipa s-a facut alba la fata,a inceput sa-si ceara scuze si se vedea evident ca ii este frica.In acelasi timp,functionarul de la ghiseu,un negru solid,i-a spus prietenului meu:Stati linistit domnule,rezolv eu ! S-a rastit nitel la tigan ca si la tipa,tipa a fugit din oficiu,tiganul a plecat si el bombanind.Asta ma face sa cred ca daca nu respecti legea vor fi fiind si niste sanctiuni.Cineva care sta in Franta mi-a spus ca (din auzite)pentru o incalcare a legii asteia privind protectia persoanelor cu handicap pedeapsa este de la o amenda foarte mare(cateva mii de euro)pana la inchisoare.Acum ca un mic exercitiu de imaginatie sa ne inchipuim ca acest text era publicat de un blog francez.
Dar ne-am intins prea mult,consider ca e mai bine ca totul sa se opreasca aici.
@CID: numai sa nu ne parasti platitorului francez de taxe. 😀
@CID:
“ce pot sa inteleaga copii de exemplu”
Păi că în final
camionagiulcăpcăunul cel rău e pedepsit: „Afară, nesimţitule, ieşi afară imediat!”, a şuierat păpuşa, fără drept de apel. =))P.S. Apropo de ce spuneam mai sus, vezi că discriminezi
ţiganiiromii şi persoanele supraponderale! 🙂Ca sa destind nitel (sper) atmosfera, hai sa vedem cum ar fi dat alta versiune:
“… si-si-si-si-a-a-a-atu-tu-tunci, io-io-io-i zic:
– Du-du-du-te-n pi-pi-pi!… si iar ies 5000 de pui!”
– A-a-a-afa-fa-fara ne-ne-ne-sim-nesim-ti-tu-tu-tu-le!
(sper sa nu fi pus paie pe foc) =))
@CID: Relaxeaza-te batrane. Sau cere scoaterea in afara legii a povestilor Capra cu trei iezi si a Soacrei cu trei nurori – ca oribile crime si torturi mai erau pe acolo.
PS
un om destept si spiritualizat ia in gluma handicapul lui, in caz ca are vreunul, nu-i casuna pe toti care nu au.
@Dan1: Bă-bă-băi D-Dan1, ce-ce glu-glume su-sunt as-te-tea?! :-w
@Cms: Am vrut sa demonstrez ca bietul Camio n-avea nicio sansa. Iti dai seama, dac-o spunea pe-asta spusa de Constantin, si-ar fi luat un: “Afara zoofilule!” de nu se vedea! =))
Deci sa mai faca cineva vreo aroganta cu blonde ca vedeti voi pe drek! =))
@julius I like this !
@Cms Tigan e termenul incetatenit in limba romana.Nu cred ca germanii se simt ofensati ca le spunem germani sau nemti si nu doici !Iar gras =supraponderal,nu vad nici o diferenta.
@Camio Nu cred ca handicapatilor le casuneaza pe cei care nu au handicap,dar le casuneaza pe cei care isi bat joc de handicapati.
Dar cu asta chiar am terminat,nu mai comentez nimic in legatura cu topicul asta.
@Stephanie: Sau cu olteni! 😀
Ni la ei! De-aia era liniste la ultimele posturi, voi erati toti pe-aci si va jucati fara noi (aia care nu eram aici)! :))
@N.A.: La ultimele posturi, io, sincer, n-am mai avut…inspiratie. :D. Iar cele mai multe dintre ultimele erau cam…vechi. 😀
P.S. La multi ani! 🙂
Hihi, multumesc frumos, Signi!
Chelner! De baut la toata lumea! Pune-o-n contu’ meu! (dupa ce se chercheleste Julius, pune-o-n contul lui) ;))
@N.A.: Sincere si calduroase felicitari din partea colectivului DC!
@admin: Of! Puteaţi să omiteţi şi voi partea cu “călduroase”. #:-S
Multumesc tare mult colectivului DC! Colectivul DC sa afle ca este cel mai dragut colectiv din lume! 😀
@Cms – las’ ca le pun bine si la iarna tare bine mi-or prinde! :))
Omu’ gospodar isi face rost de felicitari calduroase vara si d-alea racoroase iarna!
@N.A.:
La noi iarna ţine 4 luni.
Bah deci asta nu are cum sa fie adevarat, e mai rau ca-n filmele cu prosti!
@vlad: Bah, pe-aia cu viata bate filmul, o stii?
@serban – ..the winter of our discontent…
Ciudat, eu cu gluma asta n-am dat niciodata gres …
ăsta nu e camio, e cameo.
cuvânt sus.
mda. am plins dracului.