Postul nu e post destul

Mărturii get-begeto-tracice în Atlanticul de Sud (2)

Ionuţ Şendroiu

Superofertă: macrou viu eviscerat
Macroul, lung de vreo 30 cm, avea maxilarul aproape desprins. Rana făcută de cîrlig sîngera abundent. Stanley a smuls cîrligul din gura peştelui şi l-a infipt între burtă şi coloana vertebrală, la circa o treime de coadă şi două treimi de cap. A împins pînă cînd cîrligul a ieşit pe partea cealaltă. Am simţit în esofag omleta de la micul dejun. Peştele încă se zbătea, lovindu-se cu capul de punte. Faţa ii era acum carne vie …

– Stanley, ce dracu’ faci, l-am întrebat ţinîndu-mă de burtă. Poate şi damful din punga cu momeală era de vină, nu sunt sigur. Ce sunt sigur e că şi cafeaua începuse să urce după omletă. O simţeam deja în faringe, îmi venea să-mi aprind o ţigară…

– Barracuda atacă întotdeauna pe la spate, Sir. De-aia am fixat cîrligul mai spre coadă. Coada e prima parte din peşte pe care o înghite. E fixat bine.

Ca să-mi demonstreze că nu glumeşte, Stanley a tras într-o parte şi-n alta de cîrligul înfipt în burta macroului, după care mi-a făcut semn că e ok, o sa ţină. Peştele aproape că nu se mai zbătea, doar tremura.

Stanley l-a aruncat peste bord.

Probabil ca revenirea în apa oceanului, chiar si de la o înălţime de 20 de metri, a fost ca un balsam pentru macroul muribund. Cu ultimele puteri, a încercat sa se scufunde trăgînd după el firul de pescuit. Firul, încolăcit lîngă balaustradă, s-a mai scurs în jos cîţiva metri. Nu vedeam macroul, dar ştiam că e foarte slăbit, pentru ca firul nu stătea in tensiune. Şi stiam că nu va mai dura mult, pentru că sîngera. In Golful Guineii, dacă sîngerezi, mori.

Firul s-a dus în jos încă puţin. Apoi a vibrat. Cei circa 10 metri de fir care mai rămăseseră încolăciţi pe punte au fost absorbiţi instantaneu în ocean. Capătul firului fusese legat de balustradă, aşa ca uriaşul care a înghiţit macroul a fost oprit brusc. Firul s-a adîncit în vopseaua de pe balustradă. Era întins ca un diapazon.

– Stanley, am spus, sper că nu este un rechin.

Stanley a ridicat din umeri. Oricum, nu prea mai conta. Nemaiputînd să se scufunde, răpitorul macroului a virat spre suprafaţă. Firul alb si lung, fixat de balustrada platformei, părea acum braţul unei pendule uriaşe, care tocmai începuse cursa în sus, spre suprafaţa apei. În curînd a început să se distingă umbra întunecată, apropiindu-se din adîncuri. Rechin sau barracudă?

A ţîşnit din valuri într-o explozie de spumă. Era barracuda. Smucea capul în stînga şi-n dreapta, să se elibereze. Pentru cîteva secunde a rămas în aer, în poziţie aproape verticală, bătînd apa cu coada. Cred că avea peste un metru jumătate lungime. Fălcile forfecau cîrligul, care îi străpunsese falca superioara la doar cîteva degete de ochi. Legătura dintre cîrlig şi firul de nylon fusese întărită cu sîrmă, dar la ce dantura avea barracuda, nu ştiu cît putea să reziste…

Uşor cu barracuda pe punte
Spre deosebire de ton sau merlin, barracuda oboseşte repede. Seamănă cu ghepardul, din punct de vedere al rezistenţei fizice. Atacă fulgerător, dar dacă ratează nu îşi mai urmăreşte prada. Este un prădător adaptat să stea la pîndă şi să facă eforturi doar pe timp scurt. Dacă în cazul tonului, momentul cînd peştele sare prima dată din apă e abia începtul bătăliei, la barracudă e gongul final. Poţi să începi s-o tragi spre “barcă”.

Chiar dacă nu se mai zbate violent, nu înseamnă însă că s-o aduci la bord e floare la ureche. Cîntăreşte totuşi 15-20 de chile iar ce e la gura ei ţine direct de chirurgia plastică.

Stanley s-a apucat să înfăşoare gospodăreşte, iar Godwin, s-a înfiinţat prompt în spatele lui să îl ajute. A durat cîteva minute bune pînă au adus-o la nivelul balustradei, unde au ţinut-o preţ de o secundă pentru a-şi coordona următoarea mişcare. Imi amintesc cum fălcile peştelui tremurau spasmodic, ca ale unui atlet care îşi sprijină genunchii cu palmele, la sfîrşitul unei curse de 5000 de metri.

– Doi, trei şi! a numărat Stanley după care au trecut-o peste balustradă, şi au sărit la o parte din calea ei.

Nu am avut tupeu să ne atingem de ea pînă nu şi-a dat sufletul.

Barracuda, pe punte, dîndu-şi ultima suflare. Nu pot spune că avea o respiraţie proaspătă.

Share:

39 comments

  1. Tetelu 30 June, 2011 at 12:07

    Avea si icre?

  2. tested 30 June, 2011 at 12:07

    citesc blandetea in ochii ei, chiar ma gandeam sa renunt la bichonul actual si sunt in cautarea uni alt animal de companie

  3. Nero 30 June, 2011 at 12:08

    Damm… Pe cand aparate foto cu miros:)

  4. camionagiu 30 June, 2011 at 12:15

    Phoai, sa-mi phooot una, misto mai scrie doctorul, e clar cum ii trateaza pe oamenii aia daca i-a fost capul numai la lecturi si scris in viata lui… Am mai zis: cu grog.
    E o alegorie – macroul esti tu, baracuda e Romania si Stanley e UE.

    Sau comentator – autor – Julius.

    Plec la masa. Multumesc, Daily Cotcodac…

  5. Ioana 30 June, 2011 at 12:20

    Episodul asta a fost horror!

  6. ThoR 30 June, 2011 at 12:21

    si acum concurs: ce film mima baracuda din fotografia de mai sus? =)) castigatorul va avea ocazia sa inoate alaturi de aceste minunate creaturi=))

  7. sendroiu 30 June, 2011 at 12:23

    @camionagiu: daca era cum zici tu, barracuda invia subit ca in filmele cu Bruce Willis si imi inghitea camera foto cu maini cu tot, cam pina la cot; iar in loc de poza asta postam acum un detaliu din stomacul ei, cu 3 scrumbii digerate partial … O:)

  8. sendroiu 30 June, 2011 at 12:31

    @Tetelu: icre? … nu mai stiu … ti se pare ca are o privire materna? Eu am crezut ca a fost baiat. Ma rog, un baiat mai rocker, asa … 😉

  9. Ramses3 30 June, 2011 at 12:33

    dar inca nu i se stinsese flacara vie din ochi.
    PS. nu prea spalati puntea aia

  10. camionagiu 30 June, 2011 at 12:39

    Visez la ziua in care doctorul Sendroiu se va scutura, va zice GATA, PANA AICI, va scrie o super carte de aventuri maritime care va ajunge best-seller international, va scoate multe jdemilioane de dolari, va cumpara Daily Cotcodac, ne va da salarii babane.
    Doar Julius va scrie gratis. Si noi vom scoate poantele lui bune si le vom baga pe ale noastre.
    Si el ne va sharui pe noi.

  11. Lecteriţa 30 June, 2011 at 12:39

    Doctoru’ e Hemingueiul nostru!
    Jul, ai grija cu salariul, sa si-l primeasca la timp, ca ai vazut ce de lucruri a invatat de la Stanley! =))

  12. JULIUS 30 June, 2011 at 12:45

    da, ma, era bun un titlu gen “Sendroiu si marea”

  13. Dan1 30 June, 2011 at 12:45

    @camionagiu: Si va va plati si asigurarile la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, nu? =))

  14. JULIUS 30 June, 2011 at 12:46

    sa-mi dea cineva dislike la comentariul anterior.

  15. Dan1 30 June, 2011 at 12:47

    Si-acu’ ontopic: nu e mai bine sa dai la cteno, nu ai atâtea impresii, emotii… :))

  16. JULIUS 30 June, 2011 at 12:47

    acum iti citesc mizeria de text, domnule Camionagiu, si incerc sa stabilesc suma pe care trebuie sa mi-o dai ca sa ti-l public.

  17. Dan1 30 June, 2011 at 12:48

    @JULIUS: Am încercat eu si ce crezi ca a iesit? =))

  18. serban 30 June, 2011 at 12:56

    @sendroiu: =))

  19. serban 30 June, 2011 at 13:07

    Îmi imaginez ce-ar fi spus Stanley şi Godwin dacă le propuneai s-o învelească în staniol.

  20. ela 30 June, 2011 at 13:16

    Doc , faina poveste ! In schimb , macroul ala cred ca-mi va da cosmaruri 😀

  21. sendroiu 30 June, 2011 at 13:23

    @JULIUS: … era bun un titlu gen “Sendroiu si marea” hmmm?!?!? Da’ de ce nu “Pentru Julius bat clopotele?”, ca suna tot a Hemmy?!

  22. RoseN 30 June, 2011 at 13:26

    @sendroiu: de nunta? =))

  23. sendroiu 30 June, 2011 at 13:29

    @serban: tare asta cu staniolul! :)) =))
    e clar ca nu as mai fi apucat sa scriu textul: africanii sunt oameni veseli, dar nu le plac glumele despre mancare 😉

  24. costin 30 June, 2011 at 13:33

    Nu înţelegeam de ce îl ţine Julius pe T0ad3r închis în beci fără să-i facă nimic. Vrea să-şi ia concediu să meargă cu Doc la pescuit de baracude şi are nevoie de momeală vie.

  25. serban 30 June, 2011 at 13:45

    @sendroiu:
    Şi maică-mea spunea la fel când nu vroiam să mănânc grişul cu lapte.

  26. Lepka 30 June, 2011 at 16:43

    Raman la pescuitul de scobar, e mai relaxant. PLus ca pe Suceava si Siret e interzis pescuitul de barracude, cica e populatia in scadere sau ceva. Oricum foarte faina povestea . Si, sunt curios, cu sau fara staniol, ce mancarica ati facut din ea si a meritat efortul? Ca banuiesc ca daca le spuneai colegilor africani de catch&release te aruncau peste bord 😀

  27. sendroiu 30 June, 2011 at 16:57

    @Lepka: cum ar fi fost sa sune nevasta lui Stanley sa intrebe ce-i face sotzul si sa i se raspunda: “e bine, doamna, inveleste barracuda in staniol” :))

    http://www.flickr.com/photos/7537146@N06/2322898593/in/set-72157602098168314

  28. Stephanie 30 June, 2011 at 17:00

    @Lepka: Nu-l aruncau peste bord ca alt doctor n-au . Si-apoi daca raman fara Doc cine drek le mai trateaza blenoragiile?
    @sendroiu: Excelent articol! :-*

  29. dyers_eve 30 June, 2011 at 17:23

    Macroul, sarmanul, mutilat si eviscerat de viu, e la masculin ca gen, iar Baracuda (“drapel dacic modificat de un bolnav psihic”, parca), e la feminin. Si astfel descifram sensul acestei splendide alegorii despre conditia umana.

  30. Rada 30 June, 2011 at 17:38

    @dyers_eve: ba e la neutru: macrou – macroaiemacrouri. Deci e asexuat, daca urmam logica. Mai mult, Domn’ Doctor a zis ca Baracuda iera de fapt baiat, si inca roaker 😀
    Sensul povestii dupa mine ar fi pentru macrou – ai grija ce r.ahat mananci, ca s-ar putea sa devii hrana pentru baietii rai. Iar pentru Baracuda – nu conteaza cat de mare si rau esti, daca n-ai putina minte. Zic.

  31. mifty 30 June, 2011 at 19:05

    devil eyes 😀

  32. sendroiu 30 June, 2011 at 19:50

    @dyers_eve: nu ma baga la inaintare, ca eu nu scriu d’astea cu conditia umana! 😀
    @Rada: macrou’ e neutru, la fel ca macrameu’ – ce chestie! Aveau dreptate baietii de la Rapid: nu e peste ca stavridu’! – un stavrid, doi stavrizi = mascoolin!!
    @Stephanie: wow! merci! 😉

  33. nefasta 30 June, 2011 at 20:46

    Doc, you rock!

  34. kilroy 30 June, 2011 at 23:13

    Doc, you scarred the beJesus out o’ me … Probabil o fi din cauză că sunt şi eu peşte (ca zodie).

  35. aisha 1 July, 2011 at 16:17

    Mie imi place ca Doc are fotografii grozave, atasate textelor.

  36. N.A. 2 July, 2011 at 10:05

    Am pescuit si eu odata, da’ n-a fost chiar asa… 😀

  37. Ciprian 2 July, 2011 at 14:06

    @N.A.: Dar privirea, zi tu, privirea era cam aceeasi.. :))

  38. Ciprian 2 July, 2011 at 14:11

    In animatia Alladin, Xerxes-ul lui Mozenrath cred ca era baracuda.

  39. N.A. 2 July, 2011 at 17:25

    @Ciprian – Da, cam la fel de apatica era si privirea mea. :)) Am pescuit 5 minute, nu s-a simti nici un peste sa bage botu’n carlig si m-am lasat pagubasa.

Leave a reply