Para verde
Ionuţ Şendroiu
Restaurantul Zambeze, Luanda.
Patru albi coborâm în parcare să fumăm, aşteptându-l pe şofer să tragă maşina. Ochii curioşi ai unei fetiţe luceau din spatele unei roţi de toyotă. Patru albi deodată, unul lângă altul, scoteau fum pe nas la câţiva paşi de ea! Mărgele colorate, scorojite precum oja unei chelneriţe la sfârşitul programului, îi înveseleau codiţele afro. Părea coafura unui personaj de desene animate, care tocmai şi-a băgat degetele în priză.
Unul dintre noi îi întinde o pară.
O pară luată din fructiera de pe masa restaurantului nostru fiţos.
Era o pară din aia de supermarket, colorată în verdele ăla perfect, de supermarket şi învelită în genul ăla de ţiplă în care se învelesc fructele la supermarket.
Ţinându-se cu o mână de ţeava de eşapament a toyotei, fetiţa întinde cealaltă mână spre pară. Nu cred că avea mai mult de 3 ani, aşa că a trebuit să se întindă destul de serios, dezvăluind treptat, din spatele roţii, mai întâi un genunchi zdrelit băieţeşte şi apoi un colţ din rochia purpurie, croită rudimentar. O rochiţă improvizată, probabil, din eşarfa cu care mama ei o cărase în spate, până să înceapă să meargă.
Un chicot scurt a ars aerul, în secunda în care degetele fetiţei s-au întâlnit cu para.
Atingerea plasticului a electrocutat-o! Din întregul univers au rămas doar ea şi … obiectul primit de la albi.
A aruncat para pe jos cu un gest precipitat şi i-a tras un şut. Fructul s-a rostogolit prin praful roşiatic circa un metru, apoi şi-a schimbat brusc traiectoria. Un nou ţipăt a marcat acest miracol.
Urmat de un nou şut şi mogâldeaţa desculţă a dispărut după para ei săltăreaţă, printre jeep-urile din parcare.
– Africanii ăştia nu înţeleg deloc conceptul de packing & delivery, a filozofat Matt, strivind chiştocul în praf …
era para saltareata, dar malaiata 🙂
Doc, dar ei nu manânca pere, ei manânca albi, daaa? =))
M-a întristat povestea :(. Mi-a adus aminte de nişte reportaje, imediat de după revoluţie, în care copii de la noi nu ştiau cum se mănâncă o banană sau ce-i aia o ciocolată.
@Dan1,
Nu te mai hlizi atâta, că dacă-l mâncă pe Doc, cine ne mai scrie nouă din Luanda???
@sebra: stai linistita, africanii nu mai mananca albi de ceva vreme. Au prea multe E-uri :)). Nu se mai fac albi ca pe vremuri …
@Cata
=))
@Cata & @M3bis
De-asta a scapat 4mall… Si el se credea un alb gustos… Când colo e plin de E-uri! Si negrii astia simte dom’le, e ca animalele =))
@sebra: eu cred ca fetitza a procedat f corect cu para ultraverde, livrata in tzipla. Probabil ca exact asa trebuie “consumate” astfel de produse …
Para malaiata !!! :))
@Doc,
Da, probabil că aşa ar trebui, dar cred, totuşi, că fetiţa nu din motivul ăsta a luat para pe post de minge. Ori poate mingiuţele la ei se vând numai ambalate în plasă, caz în care arată că sunt oleacă mai scuturaţi ca noi.
@sebra
Nu bre, la vârsta aia, toti copii arunca obiecte… Poate daca albul îi oferea o ureche, un deget, ceva, baga in gura si papa sa se faca mare =))
@Dan1,
Io n-am văzut decât copii care-şi ronţăie degeţelu’, chiar şi de la picioare, da’ urechea?… chiar nu am văzut pe nimeni :))
@sebra
Tu ai vazut, mai mult ca sigur, copii albi, daaa? =))
Era si un banc cu o mamica de-asta, care le spunea copiilor: “Cine nu papa unghiuta si bataturica, nu primeste ochisor!”
Dan1: esti cumva in cura de slabire?! ca prea postezi doar comentarii despre mancare …
@Doc,
Eu cred că lui Dan1 îi este poftă de pere cerate 😀
io nu-mi dau seama.
@Doc
Eeeei, as vrea eu, dar nu pot sa tin cura, mai ales acum ca s-a racorit! =))
@sebra
Nuuu, perele sunt singurele fructe care nu mi-au placut niciodata…
Chiar, uite, poate si mie, când eram mic, daca-mi dadea cineva o para, o luam la suturi… =))
Bine ca n`a scos vuvuzela la ai albi :))) aia mai lipsea Para pe post de Minge,si Vuvuzela pe post de Glasul Carpatilor:))
Instinctul copilului a functionat fara gres. Probabil ca o minge de cauciuc avea mai putine chimicale in ea decit porcaria aia modificata genetic in forma de para.
deci citisem ceva timp in urma ca Julica nu-si permite sa dea salarii serioase din reclama postata pe blog, da’ are trimisi speciali in Luanda 🙂
de acord, domnu’ Ramses (pardon, Ramses 3!), da’ la Cairo tot nu are pe nimeni 😉
@Ramses3: toti banii din publicitate sunt intr-un cont special si-i vom folosi ca sa-l rascumparam pe Sendroiu daca pun piratii angolezi gheara pe el.
@Doc,
Ai grijă să nu te răpească piraţii, c-o să aşteptăm mult şi bine până o să te răscumpere Julius 😀
@Doc
Iar daca Doamne-fereste te rapesc, spune-le-o p-aia a lu’ Cata (cu E-urile)! Ar trebui sa-i ingrozeasca. =))
Daca mai adaugi si faza aia cu Capetan Morganov… =))
pai la Cairo totu-i pe vechi, mumiile, piramidele pana si Nilu nu s-a schimbat
@doc
Asta imi aduce aminte de intamplarea cu pakistanezul care nu mai vazuse in viata lui o usa automata.
Si eu de multe ori ma minunez de indienii importati IT’sti la kil’, care nu prea au vazut un calculator in realitate.
exvpa: copilul a reactionat perfect, zic eu.
Inteleg asocierea cu IT-istii indieni importati la draft pe salarii mici, dar nu cred ca merge aici.
Povestesc doar interactiunea dintre un copil de 3-4 ani din Africa urbana si un american din Houston, care judeca un continent intreg, in functie de raportarea copilului la conceptul de packing & delivery (esential ca aerul, in viziunea americanului). Matt fiind un ins care considera ca lantzul McDonald e foarte sanatos, pt ca el nu a avut niciodata diaree dupa ce a mancat la Mc – de exemplu.
🙂
True, True.
Am realizat ca “it-stii la kil” sunt mult mai “invatati” decat multi dintre colegii mei americani.
But this is another story.
stiu, daca para era malaiata, sigur pe fetita o chema natafleata… corect ?
băi expa ! Indienii tăi , ăia esperţi în IT put ?