Din nou, am pozat pentru HP.

Să sperăm că foarte curând o să apar şi pe coperta revistei “Top 300 Capital”, acolo unde simt eu că mi-e locul.

Concursul fulger de astăzi este foarte simplu: primul cititor care va recunoaşte cine este personajul revoluţionar din imagine câştigă cartea “Che Guevara, El Comandante” de Jean Cormier, apărută la Editura Univers. Comentariile nu se vor închide până la victoria finală.

LATER EDIT Pentru ca nu va descurcati, Eftimie, acest Mihai Zgubea al nostru, va ofera un mic indiciu rebusistic: “politician roman numai bun de pus in pom”.

LATER EDIT Poza originala: aici

Julius Constantinescu

Şobolanul Gelu nu era un şobolan obişnuit. Avea, într-adevăr, toate caracteristicile întâlnite îndeobşte la un şobolan (inclusiv un caracter infect, care-l împiedicase să-şi facă prea mulţi prieteni), însă toate aceste însuşiri şobolăneşti se regăseau în Gelu la o scară mult mai mare decât zoologia ar fi putut admite vreodată.

În primul rând, era imens – personal, nu am văzut niciodată un şobolan atât de mare şi, sincer, m-aş fi îndoit că există dacă nu l-aş fi văzut cu ochii mei. Probabil că simpla lui apariţie era suficientă pentru a traumatiza o prăpădită de pisică sau un câine maidanez.

De asemenea, şobolanul Gelu era nemuritor. (more…

Pentru că laptopul HP a dezlănţuit o dragoste nebănuită (şi, suntem convinşi, foarte sinceră) pentru site-ul nostru, am decis să ne căţărăm pe valul simpatiei populare şi să suplimentăm puţin numărul premiilor în următoarea perioadă. Astfel, împreună cu prietenii noştri de la Editura Univers, vom oferi câteva premii de consolare participanţilor la concursul Dă-i un tweet lui Moş Crăciun.

De asemenea, mâine la prânz vom avea un concurs special Vrei să fii tocilar? – primul cititor care ghiceşte cine este personajul pe care noi l-am transformat din Photoshop în Che va primi cartea “Che Guevara, El Comandante”, apărută la Editura Univers.

Până atunci, să vă anunţăm şi premiile surpriză. (more…

Vivi Floricica

V-am zis ca frati-mio era geniul familei si avea raspunsuri la toate intrebarile, din toate domeniile. Intr-o zi l-am intrebat ce e sub pamant. Mi-a zis ca sub pamant e apa. A doua zi l-am intrebat: “Da’ sub apa ce e?”. N-a stiut. M-am bucurat, zic: “Uite ca e si el prost”. Eh, m-am bucurat pana cand am realizat ca trebuie sa iau masuri. Era clar ca, daca asta nu stia, nu scria in nicio carte, deci nu descoperise nimeni ce e sub apa care e sub pamant.

M-am hotarat sa intru in cartile de istorie ca ala care a descoperit America. Am iesit pe sant (more…

Dacă n-aţi nimerit pe site-ul nostru doar pentru concursul cu laptopul, atunci ştiţi că suntem o adunătură de tocilari de cartier care o ard toată ziua citind pe scările din faţa blocului şi comenteaza cu voce tare când trece vreo ochelaristă: “Ce funduleţe de borcan ai, pisi!” sau “Fetele, ce citeşti de eşti aşa frumoasă?”.

În caz că ştiţi deja asta, e timpul să vă învăţăm din nou la prostii şi să vă spunem unde puteţi să spargeţi banii pe cărţi aşa fel încât să vă rămână ceva şi pentru de-ale gurii, adică pentru băutură şi ţigări. (more…

Ovidiu Eftimie

Mă duc într-o benzinărie să îmi iau un pachet din Italia de la maică-mea, care nu mai poate de dorul nepotului său (fii-miu) şi simte nevoia să-i trimită trimestrial bomboane, papucei, ţoale, etc-uri. Autobuzul de Italia cu număr de Iaşi parchează maiestuos iar noi, ăia care aşteptam pachete, ne îmbulzim spre uşa de la şofer. Înăuntru, doi indivizi de natură moldoveană.

Şoferul era un exemplar spectaculos: grizonat, frumos, bronzat, falnic, un fel de Dan Chişu al şoferilor de autocare, posesor al unei priviri atât de competente încât l-ai fi invitat să repare absolut orice (more…

Ionuţ Şendroiu

- Ja! Ja! Jaaaa! Ja, mein Wunder, Jaaaa!
Vocea parea ca vine din cortul vecin. Iniţial am crezut ca necheaza un cal, dar dupa ce am ascultat mai atent, mi-am dat seama ca este un vorbitor de germana care isi exprima o emoţie.
- Achhhhh! Mein Shatz!! Mein Liebe Shathzzzz!!!
Replica asta m-a lovit direct in timpan. Ma aşteptam, nu stiu de ce, ca interlocutorul sa fie o femeie, dar era tot o voce de barbat (more…

Julius Constantinescu

Mai noi, am o nouă pasiune: supravieţuirea în condiţii extreme. Cât e noaptea de lungă, casc ochii la Discovery, Animal Planet, Real TV sau Viasat Explorer şi bag la cap cum aş putea să scap cu viaţă de la Polul Nord, din jungla amazoniană, din deşertul Gobi şi din alte asemenea locuri prin care trec frecvent în drum spre serviciu.

Ştiu, de pildă, cum să-mi dau seama dacă într-o anumită zonă a râului sunt sau nu crocodili (mă rog, asta nu e cine ştie ce; la noi la Beiuş, în Crişul Negru, cam orice copil poate găsi un loc de scăldat unde nu sunt crocodili). (more…

Julius Constantinescu

Chiar dacă în oraşul lui e un tip relativ decent, orice amic aflat în trecere prin oraşul tău se transformă brusc într-un individ odios, care reuşeşte să te scoată din minţi.

În primul rând, n-o să-ţi spună niciodată dinainte că vine, o să te sune doar după ce ajunge: “Salut, mă, sunt în Bucureşti. Ce faci în seara asta?” (evident că nu poţi să pretinzi că aveai vreun program; nici măcar preşedintele Statelor Unite, dacă-l caută vreun fost coleg de şcoală, nu poate invoca o scuză atât de ieftină). (more…