Ovidiu Eftimie

Încă de la începuturile teleşopingului în ţara noastră, setul de cuţite de bucătărie, cu superlame care taie orice, a făcut carieră. Au fost şi răzătoare, şi storcătoare de fructe, dar nimic nu a rezistat mai mult decât cuţitul care taie.

Acţiunea reclamei debutează simplu, cu doi cetăţeni care se minunează de calităţile cuţitului respectiv. Acesta are încorporat în el o supertehnogie care îi permite să taie borduri, carne, linoleum sau chiar franzele foarte pufoase. În vârf are un fel de furculiţă ce poate fi folosită pentru întors carnea pe grătar sau ştrangulat şoricei. Dacă suni la numărul afişat pe ecran, pe lângă cuţit primeşti un satâr, un cuţit de tăiat verdeţuri, o foarfecă ce poate tăia carton, tablă şi nanotuburi, un cuţit supertăios de întins margarina şi, bonus, încă vreo trei patru cuţite care fac tot felul de minunăţii. Plus încă un cuţit la fel ca primul, toate acestea gratis.

În ciuda puterilor supranaturale ale cuţitului de teleşoping, se pare că lumea nu prea se înghesuie să-l cumpere. Pe la începutul anilor ’90, anii de glorie ai răzătoarei Veorner (nu ştiu cum se scrie exact), tata a cumpărat un astfel de cuţit. Am încercat să tăiem o găină cu el şi s-a dovedit extrem de ecologic. Practic, după o zi de folosire, a trebuit să convingem găina să se sinucidă pentru că nu mai tăia nici măcar margarina.

Dar, principalul motiv pentru care românii nu cumpără cuţitul minune nu este legat de faptul că e prost. Nu pentru că e scump sau pentru că au deja un cuţit care taie în casă, nu. Principalul motiv pentru care nu se cumpără acest cuţit este faptul că nu poţi deşuruba nimic cu el. Orice cuţit românesc este folosit la aşa ceva. Bărbaţii români, bucătari legendari, abia de folosesc de două ori pe an cuţitul la tăiat carnea sau pâinea, pentru că bărbaţii nu gătesc. Burlacii trăiesc cu conserve de pateu, triunghiuri de brânză şi cartofi prăjiţi, iar pentru cei însuraţi nu mai există motive să intre în bucătărie. Totuşi ei intră, de câteva ori pe an, pentru a lua cuţitul să deşurubeze ceva.

Nu contează că au şurubelniţe, le lipseşte exact acea şurubelniţă ce poate fi suplinită de vârful cuţitului. Dacă are un set complet de şurubelniţe (cum am eu, 140 de capete diferite interschimbabile), mai mult ca sigur că setul este în pivniţă şi cine dracu’ se duce până acolo doar ca să deşurubeze ceva. Vârful cuţitului românesc mai poate fi folosit pentru chituit geamuri, ras diverse lucruri de pe geam, desprins chederele la maşină sau demontat întrerupătoare.

Abia când cei doi entuziaşti de la teleşoping vor demonstra cum supercuţitul prezentat de ei poate face toate acestea şi, în plus, regla casetofonul şi desface beri, ei bine, abia atunci vom vedea un boom al vânzărilor atât de mare încât economia Olteniei ar putea ieşi din criza economică cu mult înaintea statelor civilizate.

V-am spus că trebuie să aibă şi mânerul din corn de cerb?