Adrian Călăraşu

“- Frate, iţi stă marfă cu şuviţe, eşti bengos, să moară mama! Şi prostu’ ăsta ar trebui să se facă la păr, că i-ar sta şi mai bine, că e mai brunet (n.r : tuci!).
– Bă, eşti prost? Vii la mine că te face sor-mea aia mare. E meseriaşă! Şi nu mai dai bani la frizerie, îmi dai mie un redbull.
– Auzi frate, şi ce-mi mai face sor-ta aia meseriaşă, dacă vin, ăă…?”. (more…

Adrian Călăraşu

Lumea modei este în război cu societatea, societatea acuză creatorii de modă de faptul că nu vor să renunţe la manechinele anorexice.

Păi logic că nu vor să renunţe, tu ai îmbrăca-o pe Teo pentru podium? Ce rost are, de ce să consumi atâta material dintr-ăla scumpu’ când poţi folosi de trei ori mai puţin?! (more…

Adrian Călăraşu

Astă-toamnă am fost cu un amic la ambasada SUA să-şi ia viză, avea nevoie de o săptămană de şedere, pentru a ajunge la o nuntă. După nici zece minute, cât l-am aşteptat eu la poartă, a apărut cu paşaportul în mână şi mi-a arătat cum i-au aprobat americanii şederea pentru nici mai mult nici mai puţin de zece ani! La puţin timp după asta, soţia mea a trebuit să plece în Rusia la un training. Aproape convinşi că ar putea să-şi ia lumea în cap, ruşii nu i-au acordat o sedere mai lungă de fix zece zile. (more…

Adrian Călăraşu

Cei doi adolescenţi amorezi erau probabil la una dintre primele lor întâlniri, dacă nu chiar la cea dintâi. Îi trăda poziţia corpului, alura aceea ce denota lipsa oricarei apropieri anterioare, erau usor încordaţi.

Era destul de târziu, ora la care un elev de gimnaziu ar trebui să fie deja acasă, zic eu, citind, pregătindu-şi ghiozdanul pentru a doua zi sau chiar dormind. Stateau faţă în faţă, pe bănci diferite, la una dintre mesele acelea cu tablă de şah, din parc. Împărteau protocolar o sticlă de un litru de cola, el oferindu-i de fiecare dată prima gura, aşa cum ar face un gentleman. (more…

Adrian Călăraşu

Am şi eu o întrebare: mucosul ăla imberb din reclama de la Jakobs, care îl lasă pe nenea ăla în fiecare dimineaţă şi fără cafea şi fără inocenţa lu’ fiică-sa, şi mai întinde şi primul mâna pentru salut ca ultimul necioplit, chiar scapă de fiecare dată ne-căl-cat-în-picioare? Sau ceea ce urmează după scena aia pică la montaj în fiecare dimineaţă?

***

Îmi place modul în care Adevărul îşi promovează cărţile: “Acum învelite în piele ecologică şi cu ilustraţii la fiecare 100 de pagini”. Cred însă că dacă scopul lor este, printre altele, să şi vândă, ar trebui să fie ceva mai perseverenţi şi să împingă lucrurile mai departe, spre firesc: “Idiotul de Dostoievski, în piele de varan pe cale de dispariţie cu ştrasuri, acum în varianta carte de colorat!”. (more…

Călăraşu şi Julius

are fotografii porno pe calculator ce sa ii fac? – spaţiu pe hard disk, să aibă loc şi de filme.
cine ii compune lu banica – cine îi compunea, vrei să spui, pentru că a murit în ‘77.
ce face una de 27 nu face alta la 17 – ciorbă.
ne-am mutat in judetul teleorman – e, acu’ să te ţii distracţie!
ce sai fac barbatului meu sa nu mai bea si sa faca scandal – o înmormântare frumoasă. (more…

Adrian Călăraşu

Când eram mic, oamenii de zăpadă erau mari. Se năşteau din pasiune, răbdare, şi candoare. Aveau statură şi statul, erau înzestraţi cu atribuţii de ordin fizic, dar şi moral; erau buni, drepţi şi integri. Cel puţin până la echinox.
Erau străjerii gospodăriei, fie viscol sau ger, zi sau noapte, erau acolo. Familia care nu avea om de zăpadă în grădină era una tristă, căci acest fapt se traducea prin lipsă copiilor sau a nepoţilor.
Îi clădeam cu dibăcie din zăpadă fără impurităţi, cu mâinile curate sau cu mănuşi, din trei bulgări uriaşi puşi unul peste altul.
Am insistat un pic pentru că în ultimii ani nu am mai văzut oameni de zăpadă. Doar într-una din zilele astea, si atunci doar o hidoşenie diformă şi pitică, dintr-o singură bucată, cu nişte ochi din nămol holbaţi sinistru către cer.
Ultimul copil pe care l-am întrebat dacă ştie despre ce vorbesc mi-a răspuns sec că nu, dar mi-a promis că va avea grijă să caute pe torente kit-ul.

* În imagine – Om de Zăpadă contemporan din zona Sucevei

Adrian Călăraşu

În mica băcănie libaneză din scara blocului vecin, Ali are un nou interlocutor. E la fel de măsliniu ca şi el, doar că ceva mai reprezentativ pentru naţionalitatea lui, în sens fizionomic, şi nu cred că ştie vreo boabă de română, pentru că nu mi-a răspuns la salutul meu românesc, aşa cum face Ali de fiecare data când îi calc pragul.

Fac o paranteză pentru putorile din Drumul Taberei – angajaţi ai băncilor, supermarketurilor, APV-işti de pe la unităţile militare din zonă sau simpli riverani; Ali e cel care – în loc să marcheze potecile ca pe un traseu de munte (dar cu rahat de câine) iarna asta s-a dovedit campion la datul zăpezii. Nu mă întrebaţi cum aşa, probabil vine dintr-o zonă mai nordică a Libanului şi d-aia e foarte experimentat, asta ar fi singura explicaţie logică. (more…

Adrian Călăraşu

Plecasem destul de târziu de la birou, zăbovisem ca de obicei, ca să mai recuperez din handicapul cultivat atent în perioada în care, în loc să mă ocup de lucruri serioase în ceea ce priveşte cariera mea, alesesem să sparg seminţe în faţă blocului cu toţi derbedeii. Se făcuse destul de târziu, şi nu ştiu din ce motiv, aveam ca o gheară care mă înţepa sistematic în inimă şi care îmi provoaca o stare de nervozitate acută, vecină cu paranoia.

Înaintam şovăielnic şi, odată intrat pe aleea lungă şi obscură, mărginită la dreapta de un gard de trei metri – căruia acum nu îi mai puteam vedeam limita superioară – şi strâmtorat la stânga de gărduleţul din sârmă ghimpată dat cu ulei ars, gard improvizat de comitetul de locatari din blocul vecin, nu prea mai aveam cale de întoarcere. (more…

Adrian Călăraşu

Ce trebuie să facă un bărbat pentru a-şi demonstra dragostea? Şi mai ales, ce ar trebui să facă pentru a o susţine şi pentru a o certifica o dată, şi încă o dată, şi încă o dată, şi mereu?

Un bărbat trebuie să facă ceea ce trebuie să facă un bărbat. Evaziv, nu? De exemplu, un bărbat îţi instalează windows-ul chiar dacă asta va trebui să se întâmple într-o sâmbătă dimineaţa, când aranjase să meargă la pescuit cu băieţii. O face, dar nu îşi poate asuma nici pic de credit pentru asta, pentru că oricum asta e meseria lui, nu trebuie să caute recunoaştere. (more…