2 septembrie

31 î.Hr În timpul bătăliei de la Actium, Cleopatra îşi aduce aminte că are oră la coafor şi pleacă spre Egipt. Logic, Antoniu îşi lasă baltă soldaţii şi pleacă după ea, ştiind că altfel o să aibă parte de scandal: “Pentru prietenii tăi nu eşti ocupat, dar să stai puţin şi cu mine n-ai niciodată timp”.


"Nu există femei grase, ci doar vopsea puţină" - Peter Rubens

Author Archive

Drumul Taberei. Frânturi de viaţă

Adrian Călăraşu

“- Frate, iţi stă marfă cu şuviţe, eşti bengos, să moară mama! Şi prostu’ ăsta ar trebui să se facă la păr, că i-ar sta şi mai bine, că e mai brunet (n.r : tuci!).
– Bă, eşti prost? Vii la mine că te face sor-mea aia mare. E meseriaşă! Şi nu mai dai bani la frizerie, îmi dai mie un redbull.
– Auzi frate, şi ce-mi mai face sor-ta aia meseriaşă, dacă vin, ăă…?”. (more…winking

O întrebare din lumea modei

Adrian Călăraşu

Lumea modei este în război cu societatea, societatea acuză creatorii de modă de faptul că nu vor să renunţe la manechinele anorexice.

Păi logic că nu vor să renunţe, tu ai îmbrăca-o pe Teo pentru podium? Ce rost are, de ce să consumi atâta material dintr-ăla scumpu’ când poţi folosi de trei ori mai puţin?! (more…winking

Criza economică şi noua ordine mondială

Adrian Călăraşu

Astă-toamnă am fost cu un amic la ambasada SUA să-şi ia viză, avea nevoie de o săptămană de şedere, pentru a ajunge la o nuntă. După nici zece minute, cât l-am aşteptat eu la poartă, a apărut cu paşaportul în mână şi mi-a arătat cum i-au aprobat americanii şederea pentru nici mai mult nici mai puţin de zece ani! La puţin timp după asta, soţia mea a trebuit să plece în Rusia la un training. Aproape convinşi că ar putea să-şi ia lumea în cap, ruşii nu i-au acordat o sedere mai lungă de fix zece zile. (more…winking

Faţa nevăzută a Lunii – true story

Adrian Călăraşu

Cei doi adolescenţi amorezi erau probabil la una dintre primele lor întâlniri, dacă nu chiar la cea dintâi. Îi trăda poziţia corpului, alura aceea ce denota lipsa oricarei apropieri anterioare, erau usor încordaţi.

Era destul de târziu, ora la care un elev de gimnaziu ar trebui să fie deja acasă, zic eu, citind, pregătindu-şi ghiozdanul pentru a doua zi sau chiar dormind. Stateau faţă în faţă, pe bănci diferite, la una dintre mesele acelea cu tablă de şah, din parc. Împărteau protocolar o sticlă de un litru de cola, el oferindu-i de fiecare dată prima gura, aşa cum ar face un gentleman. (more…winking

Televizorul, Opiumul gospodinelor – mamă, prof, soacră, amantă

Adrian Călăraşu

Am şi eu o întrebare: mucosul ăla imberb din reclama de la Jakobs, care îl lasă pe nenea ăla în fiecare dimineaţă şi fără cafea şi fără inocenţa lu’ fiică-sa, şi mai întinde şi primul mâna pentru salut ca ultimul necioplit, chiar scapă de fiecare dată ne-căl-cat-în-picioare? Sau ceea ce urmează după scena aia pică la montaj în fiecare dimineaţă?

***

Îmi place modul în care Adevărul îşi promovează cărţile: “Acum învelite în piele ecologică şi cu ilustraţii la fiecare 100 de pagini”. Cred însă că dacă scopul lor este, printre altele, să şi vândă, ar trebui să fie ceva mai perseverenţi şi să împingă lucrurile mai departe, spre firesc: “Idiotul de Dostoievski, în piele de varan pe cale de dispariţie cu ştrasuri, acum în varianta carte de colorat!”. (more…winking

Google te ajută, dar nu te face mai deştept

Călăraşu şi Julius

are fotografii porno pe calculator ce sa ii fac? – spaţiu pe hard disk, să aibă loc şi de filme.
cine ii compune lu banica – cine îi compunea, vrei să spui, pentru că a murit în ‘77.
ce face una de 27 nu face alta la 17 – ciorbă.
ne-am mutat in judetul teleorman – e, acu’ să te ţii distracţie!
ce sai fac barbatului meu sa nu mai bea si sa faca scandal – o înmormântare frumoasă. (more…winking

Un om de zăpadă bun e greu de găsit

Adrian Călăraşu

Copy of omdezapadaCând eram mic, oamenii de zăpadă erau mari. Se năşteau din pasiune, răbdare, şi candoare. Aveau statură şi statul, erau înzestraţi cu atribuţii de ordin fizic, dar şi moral; erau buni, drepţi şi integri. Cel puţin până la echinox.
Erau străjerii gospodăriei, fie viscol sau ger, zi sau noapte, erau acolo. Familia care nu avea om de zăpadă în grădină era una tristă, căci acest fapt se traducea prin lipsă copiilor sau a nepoţilor.
Îi clădeam cu dibăcie din zăpadă fără impurităţi, cu mâinile curate sau cu mănuşi, din trei bulgări uriaşi puşi unul peste altul.
Am insistat un pic pentru că în ultimii ani nu am mai văzut oameni de zăpadă. Doar într-una din zilele astea, si atunci doar o hidoşenie diformă şi pitică, dintr-o singură bucată, cu nişte ochi din nămol holbaţi sinistru către cer.
Ultimul copil pe care l-am întrebat dacă ştie despre ce vorbesc mi-a răspuns sec că nu, dar mi-a promis că va avea grijă să caute pe torente kit-ul.

* În imagine – Om de Zăpadă contemporan din zona Sucevei

Un mic jihad de cartier care s-a amânat de două ori

Adrian Călăraşu

În mica băcănie libaneză din scara blocului vecin, Ali are un nou interlocutor. E la fel de măsliniu ca şi el, doar că ceva mai reprezentativ pentru naţionalitatea lui, în sens fizionomic, şi nu cred că ştie vreo boabă de română, pentru că nu mi-a răspuns la salutul meu românesc, aşa cum face Ali de fiecare data când îi calc pragul.

Fac o paranteză pentru putorile din Drumul Taberei – angajaţi ai băncilor, supermarketurilor, APV-işti de pe la unităţile militare din zonă sau simpli riverani; Ali e cel care – în loc să marcheze potecile ca pe un traseu de munte (dar cu rahat de câine) iarna asta s-a dovedit campion la datul zăpezii. Nu mă întrebaţi cum aşa, probabil vine dintr-o zonă mai nordică a Libanului şi d-aia e foarte experimentat, asta ar fi singura explicaţie logică. (more…winking

Wild wild sud-vest, Bucureşti

Adrian Călăraşu

Plecasem destul de târziu de la birou, zăbovisem ca de obicei, ca să mai recuperez din handicapul cultivat atent în perioada în care, în loc să mă ocup de lucruri serioase în ceea ce priveşte cariera mea, alesesem să sparg seminţe în faţă blocului cu toţi derbedeii. Se făcuse destul de târziu, şi nu ştiu din ce motiv, aveam ca o gheară care mă înţepa sistematic în inimă şi care îmi provoaca o stare de nervozitate acută, vecină cu paranoia.

Înaintam şovăielnic şi, odată intrat pe aleea lungă şi obscură, mărginită la dreapta de un gard de trei metri – căruia acum nu îi mai puteam vedeam limita superioară – şi strâmtorat la stânga de gărduleţul din sârmă ghimpată dat cu ulei ars, gard improvizat de comitetul de locatari din blocul vecin, nu prea mai aveam cale de întoarcere. (more…winking

Cui îi e frică de ursuleţii de pluş

Adrian Călăraşu

Ce trebuie să facă un bărbat pentru a-şi demonstra dragostea? Şi mai ales, ce ar trebui să facă pentru a o susţine şi pentru a o certifica o dată, şi încă o dată, şi încă o dată, şi mereu?

Un bărbat trebuie să facă ceea ce trebuie să facă un bărbat. Evaziv, nu? De exemplu, un bărbat îţi instalează windows-ul chiar dacă asta va trebui să se întâmple într-o sâmbătă dimineaţa, când aranjase să meargă la pescuit cu băieţii. O face, dar nu îşi poate asuma nici pic de credit pentru asta, pentru că oricum asta e meseria lui, nu trebuie să caute recunoaştere. (more…winking

Follow me

Echipa



Top 5 DailyCotcodac

1. Drama unui şobolan de tarabă cam stresat
2. 10 motive ca să-ţi bagi cardul undeva
3. Cum mi-am făcut un nume în fotbal
4. Cele mai frumoase întrebări puse de femei
5. Cronica unei morţi aranjate

 

Ultimele comentarii

    • unmihai: @Julius pe acelasi principiu mergi si la glumele cu francezi si valsuieni? :D
    • unmihai: @Redactia DC Ati impartit cumva ziare in Japonia? :d
    • silavaracald: Creșinească remarcă: ”lasa-l naibii de Isus”! ;))
    • Lucifer: sa mai zic Danonne (nu stiu multi de asta) sau Dom Perignonu’ zilnic? Imi curg lacrimile pe obraji de...
    • Prothero: Corect, foarte buna comparatia. Pe cand un sitcom la Acasa TV si niste reclame cu Urban (in loc de Bill...


CATEGORII

BLOGROLL

POSTURIRECENTE

MiniBLOGROLL

ARHIVA