Fwd: Fwd: Fwd: Fwd: Merită citit!
Simona Catrina
Ieri, am primit un pepese cu niște poze cu flori de-o frumusețe rară. Este al patru milionulea din ultimele 57 de ore. Ce bine! Desigur, fiecare colaj era unicat: mai cu bobocuți, mai cu ghirlande, mai cu maci, fiecare fotograf a redat farmecul naturii după kitschul și asemănarea lui. Unul avea chiar și citate celebre din Marquez, scrise dantelos peste niște petale de ceva. Peste o oră, un diletant pizmaș a îndrăznit să insinueze că de fapt nici unul dintre citate nu-i aparținea lui Marquez. Peste altă oră, Marquez însuși cică ar fi ieșit târându-se pe ecran, la o televiziune din Aracataca lui, și-ar fi zis că nici unul dintre acelea nu-i aparțin, pe cuvântul lui de onoare, și că el, personal, tot ce-a zis în exclusivitate pentru Internet a fost “mi casa es su casa”.
Tot ieri am mai primit un pâpâsî din ăsta cu o rugăciune minunată, iar dacă n-ar fi avut un mitralion de greșeli de ortografie, cred că mă făcea să plâng de emoție. La final, eram rugată cu lacrimi în ochi s-o mai trimit la încă zece persoane în următoarea jumătate de oră, că altfel mă calcă trenul și fac ciumă bubonică.
Abia azi mi-a părut rău că am dat Delete pe acest mesaj atât de bine intenționat, fiindcă, aflându-mă în hipermarketul de care aparțin, mi s-a întâmplat o nenorocire: la casă, mi-au dat să răzuiesc un cupon, ca să câștig instantaneu o mie de premii a câte un breloc. Iar la ghișeul de unde-ți ridicai cele cuvenite, am aflat că de fapt nu toate cele o mie de brelocuri erau ale mele, cum se înțelegea din cupon, ci numai unul. Am plecat cu lacrimile șiroinde pe obraz, cutremurată de remușcarea că am nesocotit voința divină.
De fapt, am fost o păcătoasă de când mă știu. Nu trimit mai departe e-mail-uri. Singurul mesaj pe care l-am retrimis nu la zece, nu la o sută, ci la un miliard jumate de persoane este cel pe care l-am primit eu (de la prietenii mei dragi, ăia care mă citesc fanatic și nu scapă un rând din ceea ce scriu!). În mesajul cu pricina, există un text de-al meu (al meeeeuuuu!!), pe care un bou l-a preluat de undeva și l-a semnat, acum câțiva ani, “Mircea Dinescu”. Și i-a dat drumul să fâlfâie pe net. Așa că un sfert de țară crede și-acum că pamfletul “Femei de carieră” (nici nu se numea așa, bovina i-a schimbat și titlul) îi aparține lui Dinescu.
De-atunci, trimit la toată obștea rectificări și destinatarii se jură că rectifică la rândul lor, că trimit mai departe, dar (cu unele excepții elegante, pe care le cunosc) nici nu le trece prin cap. Dar nici Dinescu ăsta nu mă ajută deloc, să trimită și el dezmințiri, pe ici, pe colo. Încep să cred că-i convine confuzia.
Și m-am gândit cum o să procedez: trimit mâine un e-mail la toată lumea. Le zic așa: În următoarele 30 de minute, trimite la cel puțin 800 de prieteni precizarea că textul “Femei de carieră” nu e compus de Mircea Dinescu și nu se numește “Femei de carieră”. Dacă nu trimiți mai departe acest mesaj sau îl ștergi, în câteva zile îți va crăpa modemul, te va călca un tir și îți va ieși un furuncul în locul unde și regele se scarpină singur.
Simona draga, e periculos sa nu trimiti emailuri mai departe. Ciuma bubonica e nimic copil pe langa ce mi s-a intamplat mie. La ultimul email netrimis, a doua zi mi s-a mutat o pensionara vaduva vis-a-vis. De atunci nici nu mai citesc emailurile astea, le sterg direct, ca am auzit eu ca daca nu le citesti, nu te cuprinde blestemul.
Cand am vazut titlul postarii am apasat involuntar “shift+delete”… (doamna Catrina, sa stiti ca textul e bun, doar de titlu m-am speriat 🙂 )
Mă mir că ţi s-a publicat acest text, fiindcă una din pasiunile mistuitoare ale lui Jul este chiar fabricarea de PPS-uri emoţionante.
Îşi strânge cu migală pozele în foldere – MINUNEA COPILĂRIEI, SUBLIMUL NATURII, IKEBANA, PISICI – apoi stă cu ochii închişi în faţa geamului stropit de ploaia toamnei târzii şi oftează. Pe ecranul minţii baletează imaginile viitorului PPS emoţionant şi sublim, da, Jul lucrează pentru oameni. Apoi ne bucură sufletele.
Mulţumim.
=)) I-am dat forward!
Poate Dinescu locuieşte şi el în sfertul ăla de ţară şi n-are cum să-şi dea seama de eroare. Când o să se mute de acolo, o să dezmintă negreşit că e băiat de caracter.
Simona “fa te ca lucrezi” ca sa fii credibila 🙂
eu vreau sa vad textul cu “femei de cariera” sau cum s-o fi numind…
L-am gasit:D ce e misto ca in a doua fraza spui: “Muncim ca nişte tâmpite,” :D… si totusi lumea crede ca textul e al unui barbat. de fapt, fac precum noi pe aici. comenteaza fara sa citeasca:D
Văleeeuuu, fata Oldului!!! De unde dreaq fac io rost de 800 de pretenari? Că nici cu ăia din cimitir nu adun atâţia! :-SS
Prin urmare, fie-ţi milă de modemul meu şi de locul de scărpinat! Nu mi-l trimite şi mie! ^:)^
Chiar am crezut ca e al lui Dinescu si l-am facut misogin intr-un comentariu. 😛 😀
N-am primit textul semnat Mircea Dinescu, dar daca era semnat Elena Udrea, era deja cel mai circulat mail de pe internet.
trebuia sa dau intai forward, si dupa aia sa comentez. asa ca am intrat la spam.
@Lecteriţa: cel Bătrân e de vină! :))
Am intrat şi eu o dată, din cauză de Cârţan. :))
Mie mi-a plăcut articolul ăsta.
Da’ … acuma nu ştiu ce să fac. Să-l dau mai departe ori…
***
mi s-a întâmplat o nenorocire: la casă, mi-au dat să răzuiesc un cupon, ca să câștig instantaneu o mie de premii a câte un breloc. Iar la ghișeul de unde-ți ridicai cele cuvenite, am aflat că de fapt nu toate cele o mie de brelocuri erau ale mele, cum se înțelegea din cupon, ci numai unul.
***
pina n-am ajuns la final mi-a fost teama c-ai cistigat toate cele o mie .. si atunci as fi inteles de unde nenorocirea 🙂
p.s. vreau si eu sa citesc articolul “Femei de cariera” scris de M Dinescu .. promit sa fac fwd precizind ca nu se numeste “Femei de cariera” si nu e scris de M Dinescu.
@Cristina & @Nero : Simplu, Goagle.
@Nelly:
a, pai nu asha, vreau fwd 🙂
1. Primul “merita citit” care intr-adevar a meritat … 😉 (da’ clar ca daca nu era la Jul pe site nu-l bagam in seama)
2. N-am inteles ce titlu avea, de fapt, textul cu femeile de cariera. Ca si acest text, daca are cineva ideea sa-l propage pe mail, nu va fi citit decat de pensionare cu titlul asta 😀
Habar n-aveam, sincer sa fiu, ca tie iti apartine textul ala, dar intotdeauna m-am minunat cum poate sa creada cineva ca e scris de Dinescu, atata timp cat acolo se povesteste o intalnire cu o colega la wc.
@Dexter: Te-nseli. Tu sigur esti printre aia putinii care comenteaza fara sa citeasca textele si nici nu stii cine este Simona Catrina :))
Ia! Textul cu femeile de cariera are chiar titlul “Femei de cariera”, paradoxal. http://modificare.blogspot.com/2011/03/femei-de-cariera-mircea-dinescu.html
@Insignifianta: Dar pentru ce motiv am onoarea moderarii dumneavoastra? Ca nu-nteleg. 😀
P.S. Multumesc de scoatere brusca!
Daca prind textul ala ¡i dau fwd si mentionez ca e de fapt scris de Vartan Arachelian.
Un baietel s-a pierdut pe culoarele unei sali de gimnastica si a nimerit la cabinele femeilor. Acestea au inceput sa tipe, sa insface prosoape sa se acopere si sa fuga in toate partile ca sa se ascunda. Baietelul le-a privit uimit dupa care a intrebat senin: “Ce s-a intamplat? N-ati mai vazut un baietel in viata voastra?”
Dragilor, multumesc mult, acesta este link-ul oficial al materialului cu femeile de cariera, aflat pe site-ul Marea Dragoste si exista si in varianta tiparita, in cartea mea, Codul nebunelor maniere:
http://www.revistatango.ro/iubire_vezi_ca_azi_ajung_tirziu_acasa_la_1_00_am_teleconferinta_la_2_00_nasc_la_3_00_am_miting-1110.html
Nu stiu de ce faptul ca am aflat ca textul a fost scris de Simona, nu mai are conotatiile pe care i le dadeam inainte, cand credeam ca Dinescu e faptasul.
Sal, Toader!! Hai sa-ti arat ultimele pps-uri pe care le-am primit…
de ce ma bagati in spam, de ceeee :((
Eu nu îmi dau seama -citind acel text- de unde şi până unde s-a ajuns iniţial la concluzia că l-ar fi scris Dinescu, apoi s-a mai şi perpetuat ideea.:-?
Supertext, ca de obicei! Ala cu femeile de cariera l-am primit si eu pe mail acum cateva luni si ma intrebam ce dracu’ cauta Dinescu in wc-ul femeilor, ce pervers! Si cum i se confesa asa de nonsalant aia…
Simona,nu te-ai indurat sa ne arati si noua florile acelea!! Cu citate cu tot!:D
Pai nu numai ca nu era opera lu’ Dinescu, dar se chema “Femei LA cariera” 😀
Eu am citit textul “Femei de cariera” anul trecut, cred; l-am primit pe mail, ca toată lumea, adresa mea făcând parte dintr-un ciorchine de alte zeci de adrese. Ca autor era trecut Dinescu, ceea ce m-a ajutat sa înteleg ca persoana care mi l-a “forwardat” nu a citit un rând de Dinescu in viata ei 😉
Femei de cariera e unul dintre cele mai urbane texte pe care le-am citit vreodată, iar ca autor era trecut un tip cunoscut pt frazele … cu arome rustice …
Un singur lucru nu-mi place la textele Simonei. Au toate glumele posibile si imposibile incluse.
@sebra: Intreaba-ne pe mine si pe Eftimie cate tomuri de glume bune ni s-au scos si sunt puse bine in coperti din piele intr-o biblioteca de nuc alb, aurit.
@Camio,
Cate Camio, cate tomuri??
terminaaaati,lesin de ras :))
@sebra: Da, chiar aşe, fata Oldului, că matali ai dreptate! Deci:
Câte, Camio, câte?
Oare se pune c-am plagiat? Sebra, ai legătura. Din nou 😕
Pepeseurile alea reprezinta motivul pentru care am vreo 689 de mesaje necitite in inbox.
A fost o zi buna, avem text de Simonaaaaaaaaaa! =D>
P.S. Acum comand cartea
@camionagiu:
nuc alb???? 😮