Cms

La o azvârlitură de băţ de blocul meu se află un magazin „cu de toate”, de la articole de băcănie – care reprezintă totuşi principala ofertă – la produse cosmetice şi reîncărcări de cartele telefonice. Apărut la începutul anilor ‘90, în plină febră a deschiderii micilor afaceri, într-o insuliţă delimitată de intersecţiile a trei străzi unde fusese cândva o casă cu oţetari care împuţeau primăverile copilăriei mele, magazinul ţinut de două surori a rezistat tuturor intemperiilor economice şi sociale, devenind un punct de reper. Nu de puţine ori, întorcându-mă din cluburi în miez de noapte, găseam taximetrişti care ştiau foarte bine unde să mă debarce când le ceream să mă lase la Zodiac.

A fost totuşi un moment în care se părea că magazinul va dispărea. Clădirea care găzduieşte la parter magazinul are de asemenea un etaj care multă vreme a schimbat proprietarii, fiind pe rând magazin second-hand sau studio pentru videochat erotic. Până când în scenă a intrat un interlop bucureştean pe nume Şişu. Nu s-a mulţumit cu etajul, pe care plănuia să-l ocupe în întregime cu un restaurant. Avea nevoie de anexe, încât a început să cumpere spaţiile de la parter. Aşa a ajuns la Zodiac.

Surorile au refuzat categoric oferta. Afacerea de familie devenise viaţa lor. Amândouă aveau deja băieţi mari, care aprovizionau magazinul cu produse, iar unul dintre ei se şi căsătorise cu una dintre vânzătoarele angajate, o tânără absolventă de Drept care venise pentru videochat-ul de la etaj dar rămăsese la parter.

Astfel au început şicanele. La început, Fiscul s-a interesat săptămânal de situaţia contabilă, iar Sanepidul de igienă. Cum asediatele rezistau, petrecerile de la etaj au devenit tot mai zgomotoase. În cele din urmă, misterioase pietre zburătoare au spart în două rânduri vitrina magazinului, la ore mici din noapte. Se părea că zarurile fuseseră aruncate.

Însă tot la parter există o cârciumă. E aceeaşi care o găzduise vremelnic pe Sonia, căţeluşa supersonică, şi în care se reîntorseseră în sânul bisericii ortodoxe Lucica şi Miron, cei doi vajnici crainici ai Turnului de Veghere. Clienţii fideli, împreună cu lucrătorii ADP sau muncitorii de noapte de la RATB, se mutau după ora de închidere a stabilimentului în faţă la Zodiac, asta după ce intrau în magazin pentru a-şi cumpăra o sticlă de coniac Unirea. Locul ajunsese un mic univers nocturn, animat de discuţii filosofice elevate, unde până şi poliţiştii opreau maşinile şi se amestecau paşnic cu beţivanii cuminţiţi de prezenţa patroanelor Zodiacului. Atunci când au realizat că magazinul se va închide, ei au fost cei care au pus piciorul în prag.

Mai întâi, uşa de ieşire din restaurant a devenit toaletă publică, cu mirosurile aferente şi marcată corespunzător de mâna poetului anonim care scrisese pe ea îndemnul motivaţional: „Făcând pişu / Goniţi Şişu”. Când interlopul pus în versuri a ripostat bătând câţiva clienţi ai cârciumii, a intervenit Poliţia, care i-a tras amenzi măricele şi a păstrat un ochi vigilent asupra activităţii restaurantului. Petrecerile au devenit imprevizibile, putând fi întrerupte în orice moment fie de trupele antitero chemate de un anunţ cu bombă, fie de vreun individ costumat în urs, pretinzând că încurcase adresa la care fusese chemat, asta dacă mai găsea pe cineva care să pună întrebări.

După ultima spargere a vitrinelor Zodiacului, o furtună a bântuit prin Bucureşti o zi şi o noapte, de parcă şi Natura se indigna pentru aceste ticăloşii. La ivirea zorilor, s-a descoperit că ferestrele restaurantului erau străpunse de o ramură groasă şi stufoasă de copac, care făcuse ravagii şi în interior. Poliţiştii chemaţi la faţa locului s-au minunat: ramura era acolo, dar copacul de care aparţinuse, nu. Cel mai apropiat era un tei care părea nevătămat iar misterul se adânci când un poliţist care copilărise la ţară identifică ramura ca fiind de ulm, specie care lipsea cu desăvârşire din cartier. Un lucrător de la ADP le explică plin de competenţă organelor legii, în timp ce încărca ramura în remorca plină de alte crengi de ulm, că s-au mai văzut cazuri de crengi care să zboare pe furtună, chiar dintr-un cartier în altul, fenomen confirmat de şoferul unei macarale autopropulsate care staţiona de două zile în zonă.

În faţa acestei situaţii demne de „Scrisoarea a III-a”, în care râul şi ramul erau prietenii Zodiacului, Şişu a abandonat lupta. S-a mutat înapoi în cartierul din care venise.

Legenda urbană spune că, la o săptămână după evenimentele de mai sus, o creangă desprinsă dintr-un copac i-a distrus maşina, un Audi A7 nou-nouţ de culoare albă. Compania de asigurări a refuzat să plătească, motivând că poliţa nu acoperă şi fenomene paranormale în care din ulmii sub care sunt parcate maşini cad ramuri de tei.