Daniela D.

Idealul meu de bărbat cu sex – appeal este muncitorul cu picamer. Cum bărbații au stewardesa, asistenta medicală, polițista și altetipuri de femei dominante, eu am muncitorul cu picamer.

Blestemăția asta de reper mi se trage de la un film. Am mai zis, filmele astea ne bagă în cap numai tâmpenii. Te uiți nevinovat și nici nu știi cu ce pitic rămâi agățat de creier. Îl iei acasă și nu mai scapi de el în veci.

Uite-așa m-am uitat eu, demult, tare demult, la “Jurnalul pantofilor roșii”.

 

În filmul ăsta, un David Duchovny tânăr, dar cu aceeași față opărită, citește siderat jurnalul nevestei lui moarte de curând. De acolo află el că nevasta lui cu față ingenuă juca cu foarte mult talent în deplasare. Era chiar premiantă, pe scurt. Și în jurnalul pe care ea îl ține conștiincios relatează pe îndelete cum, când si unde primește premii. De la un alt băiat.

Nu vă povestesc filmul, nu e unul de Oscar sau ceva, vreau să ajung la scena care avea să îmi deseneze în cap pentru totdeauna idealul de bărbat cu sex-appeal. Mai vreau să zic că este foarte probabil că scena asta să nu existe așa cum v-o descriu decât în capul meu, să nu găsiți în film decât o palidă copie a ei.

Deci așa: ea mergea pe – nu-i așa? – stradă. Încet, ca atunci când urmează să se întâmple ceva la care trebuie să fii atent. Mergi mai încet, ca să ai timp să observi. Și trece de un grup de muncitori care lucrau la Apanova din țara aia. Printre ei, tipul din imagine, cu un picamer în mână. Pesemne muncitor necalificat, pentru că dă o gaură în țeavă și începe să țâșnească apa taman pe el. Desigur, apa țâșnește cu încetinitorul, că nu era să curgă ca la chiuvetă când speli vase. Picăturile de apa strălucesc în soare ca niște diamante, înainte să se prelingă peste pectoralii lui bronzați și peste părul lui lung, negru, superb. Și el râde, i se văd dinții colgate și apa îl udă continuu, dar el nu pleacă de acolo și bine face, pentru că e atât de sexy, atât de sexy, încât păsărelele se opresc din ciripit, mașinile se opresc din circulat și însăși natură își ține respirația ca să sublinieze minunea.

Și asta a fost. De atunci am căutat în fiecare bărbat cu păr scurt, un bărbat cu păr lung. Și în fiecare intelectual, un muncitor cu picamer.