Vivi Floricică

Nea Sică era vecinul școlii. Pe zidul din spate al casei lui se făceau concursuri de scuipat la țintă. Grădina lui, nu mai zic, devenise teren de fotbal. Asta până când s-a supărat nea Sică și a trântit un gard de pereu înalt de câțiva metri. Bucuria noastră – ne cățăram pe el, cât mai sus, și săream. Câștiga ăla care sărea cel mai departe de gard (în grădină la nea Sică, evident).

După care nea Sică ne-a făcut-o din nou. A pus sârmă ghimpată pe sus și s-a terminat joaca.

Nea Sică avea cal și căruță, avea vacă și vițel, era gospodar. Lumea zicea că el ar mai și fura pe la câmp, din tarlalele altora, dar pe noi nu ne interesa. Noi îl vedeam prin grădină, îi ziceam ”săru’mâna”, era un om de treabă.

Într-o zi, toată școala a fost zguduită de necazul lui: a murit vaca lu` nea Sică! Vestea a circulat cu viteza luminii. În câteva secunde, am aflat toți și ne-am repezit la gardul grădinii. Nu se vedea nicio mișcare. Am stat acolo până au venit învățătoarele să ne bage la clasă. Ca și când noi mai puteam sa ne concentrăm la lecții… lu` nea Sică îi murise vaca!

Am terminat orele în ziua aia și, în drum spre casă, am împrăștiat vestea în tot satul. Peste tot se vorbea de vaca lu` nea Sică. Și noi tot despre asta vorbeam.

A doua zi, când ne-am întors la școală, ne-am dus direct la grădină. Surpriză! Nea Sică săpase o groapă imensă. Uraaaa, urma să asistăm la o înmormântare de vacă!

Bucuria a fost scurtă – am fost imediat chemați la clase. Asta e, venim în pauză! Noroc că am fost inspirați și ceream voie la pipi pe rând, la interval de 5 minute – să nu cumvă să îngroape nea Sică vaca fără noi. Când a fost rândul lu` Potecaru, ăsta s-a întors în clasă în câteva secunde și ne-a zis că nea Sică a adus-o pe tanti Vica și acum spintecă vaca să vadă de ce a murit. Orele s-au terminat în secunda aia.

Toată clasa a fugit la gard, care gard era deja ocupat. Ne-o luaseră alții de la alte clase înainte. Noi nu prea am mai avut loc. Dar se transmitea de sus. Concluzia autopsiei: vaca mâncase carton! Mamă, și ce bucăți mari de carton a scos tanti Vica din vacă, aveau 10 metri. Eu nu prinsesem loc cu vedere la scenă, dar mi se povestise totul în amănunt.

Așa am spus și in drum spre casă, la toată lumea. Toți începeau să râdă. Noi povesteam cum au decurs lucrurile, intram și în detalii, le ziceam de bucățile de carton. Ei ziceau că nu e adevărat. Noi ne vedeam de treabă, cum întâlneam pe cineva: nene, nene, tanti, tanti, știi de ce a murit vaca lu` nea Sică?

Până când ne-am întâlnit cu un nene care n-avea chef de glume și ne-a zis că suntem niște proști, că vaca a murit pentru că nea Sică i-a dat să mănânce grâul tratat pe care l-a furat el de la alții.

…

Mi-am adus aminte de întâmplarea asta când cu campania aia împotriva consumului de etnobotanice – ”Diferența dintre un consumator de etnobotanice și o vacă este că ea știe ce iarbă să consume.”

Dom’le, ce vaci erau pe timpuri…