Scrisoare către vărul bogat din America
Ina_adevărata
Dragă vere M.,
Ne bucurăm să aflăm vești bune despre tine: te-ai descurcat printre străini, ți-ai deschis propria afacere – o agenție de turism – și ai făcut avere. Toate rudele din România se mîndresc cu tine. Ne pare rău că nu ne-am întâlnit de Crăciun, când ai venit în țară, și îți mulțumim că te-ai gândit la noi: ai lăsat pentru noi la văru’ V. un cadou deosebit, în posesia căruia am intrat aseară. Îți suntem recunoscători. Uite, le-am zis și rudelor – ce drăguț văru’ M. că s-a gândit să ne ofere și nouă un cadouaș, deși știa că nu ne întâlnim și nici nu aveam pretenția la vreun cadou din partea lui!
Am fost foarte impresionați de gest.
Când am ajuns acasă cu cadoul, ne-am năpustit asupra lui cu înfrigurare. Ce cadou ne-a trimis vărul nostru bogat din America?
Dorim pe această cale să-ți mulțumim pentru teancul de pliante turistice, fără de care cultura noastră ar fi fost mai săracă. Sigur că aveam și noi destule, dar nu erau exact aceleași!
De asemenea, îți suntem recunoscători pentru setul de lenjerie intimă bărbătească. Probabil, ți-a spus cineva că în România criza economică face ravagii și a folosit expresia “românii n-au chiloți pă ei” sau “românii-s rupți în cur”. Poate de-aia ai pus în pachet și cartonașul cu ațe colorate și ac de cusut.
Îți mulțumim și pentru săpunurile fine. În afară de faptul că ne-ai oferit un cadou atât de delicat, ne-ai dat o lecție: noi, care nu suntem așa umblați prin lume ca tine, obișnuiam să lăsăm la locurile lor în hoteluri micile obiecte de toaletă pe care nu le mai foloseam. Nu am știut că trebuie luate la părăsirea camerei. Important este că, acum, datorită ție, avem și noi o imagine de oameni umblați: am lăsat la vedere în baie grămada de săpunuri mititele cu mărci de hoteluri pe ele. Musafirii pot crede că le-am adunat chiar noi de prin hoteluri, nu? “În decembrie n-am fost la tăiat de porc în Oltenia, eram în Bali…cred că mai avem un săpun de-ăla de la hotel, stați să verific!”
Pixurile inscripționate cu nume de hoteluri mai au pastă în ele, să știi. O să le folosim cu grijă, să economisim pasta. Mai adună din astea câte poți, până nu descoperă hotelierii că pixurile se pot lega de birouri cu sârmă.
Ei, dar nu pot să exprim bucuria ce m-a cuprins când am găsit cadoul pentru doamna – adică pentru mine: ciorapii-pantalon cu jartieră, purtați! Este un cadou atât de intim! A-mi oferi o parte din ființa doamnei tale – ce poate fi mai sensibil?
Totuși, cea mai impresionantă parte a cadoului, cea mai surprinzătoare, cea care a personalizat cadoul și ne-a emoționat până la lacrimi, a fost pachețelul cu șosete albe. Vere drag! Îți poți imagina recunoștința ce ne-a cuprins când am desfăcut șosetele și am observat urmele de negreală de pe tălpi? Să-i oferi vărului tău un pic din epiderma ta, o urmă de transpirație, o rămășiță a noroiului de pe câmpiile americane! Vântul peste preerie, urma Ultimului Mohican, Statuia Libertății – toate într-o pereche de șosete uzate!
Pur și simplu, te iubim.
Așteptăm cu nerăbdare următoarea ta vizită în România. Să știi că și pliculețele de șampon din hoteluri intră-n prețul camerei și există hoteluri care oferă chiar și halat și papuci. Dacă hotelurile astea-s prea scumpe pentru tine – nu vrem să abuzăm de generozitatea ta – găsești altele care includ minibarul în prețul cazării. Pentru noi e suficientă o cutiuță goală de cola, să o punem în vitrină, alături de peștele de sticlă. Mulțumim!
“Nota redacţiei: Există şi poză cu cadoul de la vărul M. Pentru a o viziona, reveniţi după ce se trezeşte M3bis şi binevoieşte să creeze directorul wp-content/uploads/2014/02, aşa încât să putem încărca şi noi, civilii, poze în februarie 2014.” #epic! :-))
Cine n-are veri în America, să nu-l puie ăl cu coarne să-şi cumpere! 😀
Acum m-am lămurit, la recitire: de fapt ăsta-i văru’ ăla din reclame, de le rezolvă el pe toate? Păi vezi, Ina, dacă nu v-aţi dorit şi voi o casă, o maşină… V-a adus sconcşi purtaţi şi colanţi second. :))
Săpunurile din hoteluri erau bonus.
Trebuie neapărat sa scrii textul acesta pe o “Thank you note” şi să i-o trimiţi!Americanii, mai ales prima generaţie,aşteaptă astfel de gesturi!:D
@Roxana: S-a trezit!
:)))n-avea sens sa va trimita sampoane. unde ati mai vazut jartiere spalate cu sampon?
ps: bunica primeste caramele de la rudele plecate. si uite asa,dupa o cura cu caramele,si-a lasat vreo doua pensii pe la stomatolog sa-i revizuiasca proteza. ca-s de alea sanatoase,de se duc de pe dinti dupa vreo 3 spalari energice..
Orice-aţi spune, gestul contează!
@George Damian:
Totuși, dacă punea și un pic de înălbitor pentru șosetele alea…
Niste free wi-fi n-a pus si el langa sapunurile alea …
Decat o intrebare tehnica am: varu’ era usor imbecil de la inceput sau America l-a facut asa?
Si mi-am adus aminte de tanti Aneta, Dumnezeu s-o odihneasca, care la intoarcerea dintr-o vizita in R.F.G. a chemat-o pe cumnata’mea la ea, sa-i dea un cadou frumos, special adus pentru ea (cumnata studia pianul). Un ambalaj de la o bomboana Mozart.
Asa ca se poate si mai rau.
Nu stiu ce nu ti-a placut la chilotii aia… sunt vintage.
Cât de ușor ne deprindem cu opulența!
=)) so, this is for real???
Ina ca de obicei geniala la relatari, dar ăăă… hai no ca nu pot sa cred ca ai neamuri asa imbecile, sunt adoptati, zi drept!
Eu sper ca va simtiti si voi sa faceti un gest elegant, data viitoare cand mai vine in tara. Daca nu vine curand, trimiteti prin posta un cadou la inaltimea astuia. Pot sugera niste pungi de la hypermarket (Metro, Billa, Carrefour), niste pliante de la aceleasi magazine, niste bete de urechi, hartie igienica, perie de spalat wc-ul, scobitori, Doamne, lista este nesfarsita. Sunt atatea lucruri dragute si utile de daruit!
@RoseN: dap, din motive de pile pe langa autoare, pot confirma ca sunt foarte reale micile atentii. Eu i-am zis sa nu faca text pe DC din asta ca nu o va crede nimeni, nici eu nu as fi crezut, in mod normal. :))
Ah, si ar fi de maxim bun-simt sa va faceti poze cu frumoasele cadouri – incaltati doar cu sosete/dresuri si purtand doar chilotii, spalandu-va demonstrativ cu sapunelele, pilindu-va unghiile sau cum coaseti ceva, citind cu maxim interes pliantele, etc. Sa ii trimiteti pozele, sa vada ca apreciati enorm gestul, ca va meritati cadoul. Poate mai primiti.
@N.A.:
Am notat lista cu daruri utile! Vom alege ceva de pe listă pentru întîlnirea cu Americanu’. Poate peria wc, mi se pare o idee foarte inspirată. Nu mai multe, să nu facem risipă, noi nu sîntem așa bine situați financiar ca el.
Ei, nici eu n-aș fi crezut, dacă mi se povestea mie…Dar vezi mai sus la Sebra, mai sînt variante. La un ambalaj de bombonică eu nu m-aș fi gîndit niciodată!
Păi nu d’aia sânt săpúnele din ‘otele? De ce a-r scri numele ‘otelului dacă ar f-i pentru consum pe loc?!
@Roxana: Noi am fi preferat si o poza cu varul 😀
Mie varu imi pare un tip riguros si perfectionist, probabil a probat sosetele alea, a facut cateva ture prin magazin cu ele, sa fie sigur ca iti vor veni bine, ca nu jeneaza, ca nu se rup cu una, cu doua. La fel si dresurile. Se stie ca e complicat sa iti alegi asemenea piese, a dorit ca totul sa fie perfect, testat, sa te poti bucura linistita de cadouri.
Ma scuzati, dupa ce am râs pe-nfundate, sa nu deranjez colegii
din somn, pot decât sa comentez: =)) =)) =))e greu de inteles cum reusesc unii sa-si spele creierul atat de temeinic pe alte meleaguri. La un moment dat, intr-o vacanta prin Europa, am trecut pe la niste neamuri. Si-au deschis sifonierele sa ne arate hainele, au cautat prin cutii si ne-au bagat sub nas toti pantofii din casa punandu-ne sa-i pipaim si sa ne dam cu parerea despre calitatea pielii, ne-au tarat la frigider si ne-au aratat cu mandrie toate salamurile si branzele din el, rugandu-ne sa nu ne sfiim, sa mancam orice si oricat ne place, ei nu se uita, or sa cumpere altele.
să scrie doar Ina, chiar că e adevărată! 🙂
Vai, fată, da’ ce nabab e văr’tu ăsta din America!
Al meu văr din America m-a şi vizitat o dată şi mi-a adus un cadou pentru amândoi (io şi bărbat’miu) un ceas de masă-jucărie primit de el cado de la mecdonaldu’ lor de acolo =))
Acu’ vreo 3 ani, după vreo cinşpe ani de Americă, s-a repatriat, şi tot ce mai primesc de la el sunt semeseuri de sărbători semnate “prenume+nume, consilier judeţean”, că s-a băgat în politică. Este că-s norocoasă cu aşa neamuri? :p
Io propun un album DC cu cotcodaci si cotcodacite in ipostaze de neuitat cu cadourile varului,fete frumoase avem,fotograf avem,barbati bine jeste din belsug,spargem piata cu asta 😀
Eu m-am intalnit asta vara cu cumnatu-meu care sta in Canada de vreo 8 ani si m-a uimit cu faptul ca la un restaurant din Eforie a intrebat cat costa un ardei iute de ciorba….
Oricum, ii multumesc: m-a linistit cu gandul de emigrare 🙂
cand am citit “cotcodaci si cotcodacite in ipostaze de neuitat”, pe data mi-a fugit gandul la pozele lu’ dom’ doctor, nu stiu de ce 😉
tot e bine ca n-ati primit si ceva prezervative probate in prealabil… sa nu-l stranga pe domnu.
Vai de mine, dar Ina draga, setul ala de cusut se poate dovedi util. Uite, se gasesc la metro seturi de 100 bucati si unu il port tot timpul in geanta. Chiar vineri mi s-a rupt un nasturel de la paltonas si cum nu eram acasa m-am bagat sa-l cos cu norocosul meu set. Dar ar fi bine sa-i spui varului ca sunt si la noi din alea in cartonasul ala de multuuuu
@Cristiana:
nu mai putem face poze, s-a dus deja cadoul la ghenă…
@Mary Jane:
da’ cartonașul meu era din America, daaaaaa?
@Ina_adevărata: Sunt copii in Africa ce nu au primit niciodata asa ceva si tu arunci la ghena… Nț, nț, nț…
@Silva: Fără îndoială, te referi la dom’ doctor Şendroiu
@Cms: nope, nu la el ma refer 😀
Ina, nu mi-aș fi închipuit niciodată că poți fi atât de cârcotașă! Șosetele alea nici măcar nu erau așa negre! Doar puțiiiin, puțin de tot. Pentru atâta lucru să-l faci de kko pe filantropul acela darnic și altruist?
@Ina_adevărata: Eh, mi scuzi, signora, mi scuzi 😀
@N.A.: catre copiii din Africa trimisese varu M cadoul de fapt, creca s-a incurcat la redactarea adresei, sa vezi ce s-or fi bucurat aia mici cand or fi primit tratatele alea de arhitectura frumos ilustrate!
@RoseN:
Fată, tu nu știi că neamurile nu ți le alegi? Cu ele te procopsești natural, așa.:))
No, un asa articol ne trebuie si noua, expatii, sa stim ce sa aducem când venim în tara. Nu de alta, dar ultima oara când am fost în tara, am fost invitat de trei ori la masa, când au auzit ca sunt strainez. Le-a fost probabil mila de mine.
@Ina sa nu te mai vaieti ca nu primesti nimic de la rubedenii,da? Nerecunoscatoareo,auzi tu,a aruncat la ghena cadoul!!!! Mai fata,stii tu prin cate hoteluri a trebuit sa stea bietul om si cate transpiratii l-au trecut cand a dosit bunatate de sapunele si ate de cusut? Stii,nu,nu stii!!!Cu cata migala a adunat si impachetat pliantele alea pline de cultura intrebandu-se ce e mai bine sa le arunce sau sa le trimita unei rude cunoscatoare.Daca stau bine si ma gandesc probabil era hartie igienica ultimul ragnet si tu ai crezut sa sunt plinate. =))=)))=))=))=))
Baaaa, si eu am un var din America si e chiar si mai generos – prin ’97 cand ne-a vizitat a vrut sa ne faca si pe noi un pic mai americani, incepand cu obiceiurile lor culinare. Asa ca ne-a adus si noua niste “Cereals” sa vedem ce mananca americanii la micul dejun. Am fost foarte incantat de gest si am vazut ca si el e fericit pentru ca a reusit sa ne lumineze putin viata, asa ca n-am vrut sa-i stric surpriza sa-i spun ca si noi aveam “Cereals” dinalea, numai ca prin Europa se numesc chipsuri. In plus, erau marca mea preferata, de care mancam 2 pungi pe zi in perioada aia, asa i-am multumit frumos, plin de recunostinta pentru cadoul primit de la varu’ din America.
a păţit-o şi tata prin 1988 cu nişte rude prin alianţă. Atâta l-au întrebat ce doreşte să-i aducă din SUA, ignorând răspunsurile politicoase (“Nimic, mulţumesc, chiar nu-i nevoie”), încât omul le-a spus: un calculator. El fiind unul dintre cei care au participat la primele cursuri de programare.
Şi i-au adus un Casio de ăla de buzunar, e drept din cele cu multe operaţii, nu doar cu cele 4.
@camionagiu: Calculatooor?! Niste blugi pentru fiu-sau n-ar fi cerut! 😐
acu serios, n-ai ambâţ de nu faci un pachet de lux, chiar cu riscul să faci datorii, dar un pachet cu cele mai fine chestii, de care n-au halit şi băut în viaţa lor şi să li-l trimiţi, că e greu acolo, ai înţeles după pachetul lor.
@N.A.: Nu la ghenă, a scris greşit Ina_adevărata. De fapt le-a trimis în Ghana.
@Ina_adevărata: fată, io m-am râs de de m-am k.k.t. pe mine. Scuzaț.
Da psta de dinti si periutele le-a tinut pentru el?E cam chitra dupa cate vad….
băejnebun ???? Ina, e pe bune ?? Aoleo ! :)) :)) :))
Pasta si periuta s-au dus impreuna cu casca de dus si punga pentru laundry cado la altii. Pai omul o mai fi avand si alti veri, cum sa-i impaci pe toti?
@Silva: da, si iar ne facem sperante ca-l vedem pe Dom Doctor in stetoscop ;))
@Alt Marian: ca bine zici, acest articol e un adevarat indrumar pt expati (va rugam sa luati in serios acest termen, expat, nu e acelasi lucru cu emigrant)
p.s. pe nimeni nu ma invita nimeni la masa cind vin in tara, probabil pt ca arat destul de in forma :)) spre deosebire de tine ;))
@Dan1: pai n-a cerut blugi ca probabil rudele alea prin alianta nu erau din familia basescu (topicul dedicat e pe pagina-ailalata 😉 )
Imi aduc aminte ca imediat “dupa” unchiul si matusa mea, bogatasii familiei, au mers in Germania. De acolo i-au adus bunicii niste leucoplast. Sunt convins ca l-au gasit in ceva trusa de prim ajutor.
Asa ca (fara gluma) sa fii cu scoala multa si sa-i aduci la ma-ta cadou leucoplast e cel putin la fel de tare ca si aia cu hartia de bomboana …
@ Cristina Ş: ei, ce bine primite sunt pozele alea in zilele pustii in care nu sunt textulete pe DC!
@Silva pt acasa nu v-au dat? Ai drac’ de zgarciti!!!!! =))=))=)))
Imi pare sincer rau, ce am primit eu de la un batranel italian bate cadoul vostru.
Era prin anii ’90, toata lumea avea impresia ca suntem proaspat picati din copac si oamenii simteau nevoia acuta sa ti intinda o mana de ajutor.
In cazul meu, am primit de la un septuagenar sicilian de profesie avocat un adevarat cadou de Craciun: o pereche de sosete albastre de lana, cu calcaiul mancat de molii si varfurile rupte de la atata purtat, plus doua pulovare tot de lana (posibil virgina, dar nu pun mana’n foc) cu model strecuratoare asigurat de o adevarata cireada de molii, prezenta toata in punga respectiva.
Inutil sa va povestesc, nu le am bagat in casa, ca am covoare scumpe, si mi papau moliile toata zestrea…asadar le am aruncat jos la ghena, si i am multumit frumos omului pentru grija si consideratia pe care mi le poarta. Nasol a fost ca peste un an a avut pretentia sa vada cum imi stau puloverele pe mine :-)))))
Acesta este un exemplu tipic pentru aculturație. Cei plecați acolo, crescuți într-o cultură slabă, inferioară, asimilează rapid cultura puternică, superioară a acelui loc.
Așa s-a întâmplat întotdeauna. Barbarii au învățat repede valorile și obiceiurile romanilor, mongolii pe ale chinejilor etc. Fie că au fost cuceriți, fie cuceritori, cei slabi sunt asimilați cultural rapid de către cei puternici.
Și pierd orice urmă din vechea lor cultură: muzică, obiceiuri, aspirații, gusturi, tot. La început valorile materiale, dar apoi și cele care țin de mentalul colectiv.
Care-i muzica de calitate, ce ziceți? Rock, manele, hip hop, pop, nu-i așa? Muzica aparținând culturilor superioare. Ce vă doriți de la viață? Bani, vile, mașini, lanț de aur și adidași, valorile culturilor superioare, normal. Ce oferiți celorlalți? Ce rămâne, ce nu vă trebuie, ce ați câștigat ușor. Cine sunt ei, ceilalți? Niște amărâți, niște prăpădiți. Mai rău, niște săraci.
@Cristina Ş.: Burta e un semn de prosperitate. Înca un pic si fac si ceafa groasa 🙂
Se pare ca majoritatea dintre noi are un var
tampitbogat in America. Bine in cazul meu e verisoara cu taica-meu cum ar veni matusa iarporcariacadoul a fost un ceas primit bonus la o revista.Ina: La munca, nu la-ntins mâna 🙂 🙂 🙂 :).
Fiti ma seriosi. E clar ca e un sabotaj de-al lu’ văru’ V.
Apropo, de asta nu trimit eu cadouri la rudele de la Craiova. Cine stie pe ce bloguri ajung.
Cand au venit prima data in Romania, dupa 10 ani de stat in SUA, niste prieteni de familie ne-au adus (printre alte prostii) un flacon de suc. Gol.
@Alt Marian: dupa cum vezi, io n-am burta 😉
@Cristi: Ce chitroasa! Putea sa mai pluseze si-un inel gasit in vreo punga de cereale! :))
Acum acest articol sa nu fie o aluzie la cadourile pe care le face Cumni’ catre mogul
Vedeţi, de-aia nu i-au primit nici pe americani în Schengen: fură din hoteluri, domnule.
Ia uite la ei ce stramba din nas ! Am senzatia ca ati uitat ca traiti in tara aia unde la la fiecare 4 ani va inghesuti toti sa primiti sacose de plastic, caciuli, sorturi de bucatarie sau galeti. Nu inteleg ce acolo dati navala si cand va trimite varul din America lucruri ult mai pretioase si interesante strmbati din nas. Data viitoare pote le inscriptioneaza cu denumirea unui partid politic ca sa vi se para mai dragute…
Uite, scriu de doua ori!
Eu nu ma ingramadesc la sacose sau caciuli. Ca sa-mi dau un raspuns tot mie.
Si inca un raspuns pentru mine: daca ai plecat din nenorocita asta de tara (nu-mi pot da seama unde dupa greselile de scriere), ce mai cauti pe saiturile noastre? Doar e sub demnitatea ta! Crede-ma nu sunt atat de satac incat sa nu-mi pot permite proprii mei limbrici sau sa-mi mai cumpar din cand in cand cate un sapun sau sosete nefolosite iar aceste lucruri nu mi se par “ult mai pretioase si interesante” (ce-ar fi fost sa fie albe si incriptionate, colo, cu negru, VOTE Barrack Obama, puteau fi chiar usor folosite) si, da, “strmbam” din nas. Cat despre pliante, mea culpa, nu mai colectam hartie ca alta data.
Hăhăhăhă, Inooo, ce te prinse domnu Che Guevara (primul, al doilea e băiat bun, de-al nost’ ), că te inghesui la pomeni electorale, șorțuri și găleți. Și ce te urechează, că strâmbi din nas la așa minunății! Ia, mai întreabă-l, mai cere-i părerea, că văz că te știe mai bine decât tine.. =)) =)) =))
Si in urmatorul articol vrem sa vedem poze cu colectia de galeti, sorturi si fesuri electorale, da? Nu ma intereseaza daca n-ai, fa rost, n-o sa te contrazici acum cu domnu’!
P.S. Eu cred ca e varu M. Daca nu al tau, al altcuiva, ca prea o lua personal.. 😉
A avut si taica-meu pretentia de la fiica unei verisoare stabilita in Jermania sa-i aduca o barca gonflabila. Sa se duca omul la pescuit, pe balta. I-a adus o barcuta de jucarie, cu baterii. Un nepot, stabilit la Londra i-a adus, tot lui taica-meu, o chestie din aia cuier, cu termometru de pus pe perete, made in china. O verisoara, din Jermania, i-a adus sotului meu vreo trei perechi de sosete. Cat despre mine, nu le deschid usa rudelor, pentru ca ma iau dupa urmatorul proverb japonez: “Multumeste-i lui Dumnezeu ca ti-ai ales singur prietenii, pentru ca rudele ti le da dracul!”Iar prietenii mei imi fac cadouri minunate!!!
Nerecunoscatorilor, se poate si mai rau. Eu spre exemplu nu am facut cadouri rudelor. Deloc. Nici macar un pic. Acuma, e drept….eu nu sunt nici bogat…nici tampit vizibil …si nici in America 🙁
PS : Doamna, un cizburgel de la Mec nu putea sa puna? Alea ramaneau proaspete.
aaaaa …. domnu Che Guevara !!!
ia uite, bre, Alt Marian, non-expatul genuin, acilea, care n-are nevoie de indrumar, stie el mai bine de-acolo de ce are lumea nevoie in tara!
pun pariu ca asta are si burta si ceafa groasa, pe bune, degeaba te lauzi dumneata, nu-l ajungi din urma nici intr-o mie de ani, ce-i al lui, e pus deoparte …