Ţărani vânzând cartofi
Julius Constantinescu
Mă întind peste tarabă şi mă zgâiesc. „Ce-aţi dori?”, mă întreabă vânzătoarea. „Ăă… nişte cartofi”, zic, nu prea convins. „Câte kilograme?”. Strâmb din nas: unii par a fi stricaţi, iar mulţi tăiaţi cu sapa. Îi împărtăşesc aceste mici temeri vânzătoarei.
Sfântă născătoare de Dumnezeu, multe femei am supărat la viaţa mea, dar nici una n-a urlat cu atâta promptitudine!
„Mă jigniţi!”, a ţipat ascuţit, şi, în liniştea ce căzuse peste piaţa Berceni, ecoul s-a întors netulburat din pereţii metalici, înfigându-mi-se în urechi: „’niiiţi!”
Cu o viteză surprinzătoare pentru o femeie proaspăt jignită, a înşfăcat un cuţit – cu care, în prima clipă, am crezut că îi înjunghie pe clienţii care o insultă. Din fericire, nu s-a repezit la mine, ci la moviliţa cu cartofi, executând cu mare iscusinţă o secţiune longitudinală în primul cartof care i-a picat în mână şi trântindu-mi apoi, demonstrativ, cele două jumătăţi de cartof în faţă: „Puteţi să-mi spuneţi şi mie ce au cartofii ăştia?”.
Într-adevăr, erau sănătoşi, mă înşelasem. Mi-am cerut scuze şi am cumpărat repede, de frică să nu folosească din nou asupra mea vocea piţigăiată.
Acasă aveam să constat că nu mă înşelasem deloc; canalia de cartof era pe-o mână cu vânzătoarea.
Domnule Julius, bine ca nu v-a taiat, cine stie ce gasea in dumneavoastra si nu va mai cumpara nimeni…
Cartoful-demo, un nou gadget în trusa precupețului.
De cate ori l-o mai fi taiat inainte pe acelas?
Asta-mi aduce aminte de bancu’ ala cu Bula, de voia sa cumpere cartofi si-l întreaba vânzatoarea:
– De cât?
– Decât cartofi, da!
cartoforule!!!
eheeei, unde-or fi domnul Pârcă şi ale sale roşii?
Parca esti nevasta-mea, se cearta cu toti precupetii si acasa vine tot cu rebuturi. Ieftine ce-i drept dar numai bune de aruncat.:|
Da, mă, Jul, da’ ai aruncat niște cartofi bio, nu d-ăia chimizați de la supermarket!
ha ha ha … asa am patit si eu la pepeni
si pe urma vin la TV si bocesc: nu cumpara oamenii de la noi, dom’le, nu cumpara, se duce la supermarket!
si astia de aici fac la fel cind au zi de piata: le pun pe taraba, le scot in fata pe alea frumoase si sanatoase dar pun alaturi un afis cum ca nu ai voie sa pui mina – ochei, asta inteleg – dar nu ai voie sa-ti alegi sau sa indici de unde sa-ti puna vinzatorul fructele sau legumele pe care le cumperi.
si iti pun toate stricaciunile in caserola/punga cu un toping de fructe/legume frumoase deasupra ..
Io când am spus că babele din piață sunt smechere și prostesc pe cumpărătorii timizi, am primit block pe fb.
Să ne confirme o gospodină ceea ce am auzit eu pe din dos: în compoziţia cremei de la cremşnit se folosesc cartofi.
Este?
Eu împreună cu o cetăţeancă de etnie jumătate română, jumătate maghiară, în Satu Mare, la piaţă.
– Hai să cumpărăm lebeniţe, zice ea.
– Cumpărăm, dar le zice lubeniţe, nu lebeniţe.
– Nu!!! Mă enervezi, am mai auzit asta şi la oltenii din piaţă, nu! Le zice LEBENIŢE!!!
– Bine, bine, lasă…
Ajungem la grupa mare de olteni de Dăbuleni. Pe etichetă, aţi ghicit: LUBENIŢE, 1 leu kilogramul.
Cântărim, dăm banul, ea stă îmbufnată, apoi mă mănâncă undeva pe mine:
– Dom`le, uitaţi care e treaba, eu sunt oltean de Bucureşti, doamna e de-a casei şi pretinde că le zice LEBENIŢE. Mai bine luaţi un pix şi scrieţi ambele variante, să ştim o treabă.
Olteanul hâtru întoarce calm cartonul şi astfel putem citi:
Pepene roşu, 1 leu kilogramul.
Dacă mai ajung pe acolo îi pun să scrie şi în maghiară.
Cartoful acela a fost lansat la IFA, restul… erau româneşti.
Io am păţit-o cu strugurii anul trecut, dar n-a vrut Divinul nici să facă publice învăţămintele lui Belle d”Imagination către ceilalţi şopperşi eco, nici să înveţe din ce ziceam eu.
PS: pe banii tăi, poţi să îi ceri şi vecinului, indiferent cât de indignată e câte o precupeaţă.
@Marian S: ha-ha-haa :)) :)) pepene roşu :)) tare!!
da, m-au disperat si pe mine toti din Ardeal si din Banat cu lebenita lor. ochei, io inteleg sa nu stii cum ii zice, dar cind ti se spune varianta corecta si tu tot pe-a ta o tii, asta n-o mai inteleg ..
@Cristina Ş.: Cristina, poate că voia fata să mă provoace cu folos…
@Cristina Ş.: Limba româna e o limba unitara si indivizibila, de aceea aceste mici inconveniente lingvistice rebuie sa le pui pe seama “graiurilor” … 🙂
Sau cum era vorba aceea plina de întelepciune: “O limba e un dialect care are în spate o armata”.
@Marian S: si tu nimic!! pepene ce esti!
@Cristina Ş.: Nu, greşeşti, demonstraţia era deja făcută şi cerea repetiţie. …)
Iar aia cu cartofii în cremşnit nu e glumă, o ştiu de la o ardeleancă din Făgăraş. Păi dacă nici ei nu ştiu să facă prăjituri, ce naiba!
Decretez: cel mai bun cremşnit din lume se face la Făgăraş! Am zis!
PS: acum sunt sadic, îl enervez pe domnul Julius din invidie. Urmez un tratament de nici măcar strop de bere nu am pus ieri în gură. Noroc că am fost ceva mai păcătos pe 15 August, una peste alta ies neutru la spovedanie. 😛
vad ca nimeni nu-si pune problema cum de-a ajuns julius la piata, l-a trimis cineva? si daca nu, sa ne spuna si noua o reteta cu cartofi. pe de rost.
@Marian S:
@Cristina Ş.:
Bai fratilor, ce dreaq aveti, s-a mai discutat problema o data. AMBELE variante exista, daaaa??????? lebenita, lebenita, lebenita pana pricepeti si voi restul 😀
lúbeniță f., pl. e (sîrb. lubènica, bg. lubenica, lĭubenica, lobe-, le- și li-. V. lubă și lubene). Olt. Ban. Trans. Pepene verde, harbuz. Ĭal. Lubene. – În Ban. Trans. și lébeniță, harbuz.
@RoseN: De fapt, era vorba despre cartofi.
Ia să vezi câte regionalisme sunt și pentru ăștia!
Mă’ntreb ce-o fi cumpărat oare Julius.
Asheaaa, fii rea! Da-le cu dictionarul in cap! 😛
@RoseN: A, deci în limba olteana vine din limba sârba! :))
@RoseN: Drept să-ţi spun, lu beniţa mea nu-i pasă.
@ioana: Cooooreeeect!!!
Apropo de regionalisme: aici e sait de kultură au ba?
Vă daţi seama cum ar fi sunat fraza:
Acasă aveam să constat că nu mă înşelasem deloc; canalia de barabulă era pe-o mână cu vânzătoarea.
Ce naiba…
@Marian S: Hopa! l-am enervat pe Askilambicul ăla de la poarta saitului.
@ioana & @Marian S: Dorinta de a scrie un text l-a trimis la piata, daaa? :))
@Dan1: Nu ştiu, dar ştiu că am păţit odată ceva asemănător. Loaţi de aici, cu completare:
Mă întind peste tarabă şi mă zgâiesc. „Ce-aţi dori?”, mă întreabă vânzătoarea, dându-se un pic înapoi şi încheindu-şi toţi nasturii de la bluză.
am citit acest text dimineață devreme când încă restul lumii dormea … de atunci mă tot frământă o trilemă … Domnule Julică despre achiziția de Ouțe(n.a. oușoare) când scrieți un “pamflet” ? 😀
am citit acest text dimineață devreme când încă restul lumii dormea … de atunci mă tot frământă o trilemă … Domnule Julică despre achiziția de Ouțe(n.a. oușoare) când scrieți un “pamflet” ? 😀
bâlbâitul … bâlbâitul … bâlbâitul … =)) =))
bâlbâitul … bâlbâitul … bâlbâitul … =)) =))
bâlbâitul … bâlbâitul … bâlbâitul … =)) =))
Cred ca de-un pireu tot a iesit….ca doar n-ai facut vreun gulas cu ei 🙂
in caz ca cineva e totusi curios, amidonul de cartofi, folosit in loc de faina, face crema pt cremsnit muuult mai fiiina. (si orice crema care se ingroasa cu faina). secret de stat, nu stiti de la mine.
aaaa, dl Julius, ziceti merci ca sunteti mogul, daca erati pictor trebuia s-o pictati pe tanti precupeata, pe barbatu-so si pe copiilor halind cartofii aia (nus’ daca fierti sau copti in spuza. eu prefer copti, chiar si in cuptor daca nu e spuza prin zona).
Cu o d-na Constantinescu in batatura nu mai aveai astfel de neplaceri…..
😀
@ady: Vaai ce cultura! Ca “Mâncătorii de cartofi” de Rembrandt, nu? 🙂
@ela: Dar pretul era prea mare! :))
Nu mai bine o jigneai tu pana la capat si nu mai cumparai? 😀
@ioana: Si burlaaacii gaaateeeesc caaateodaaaaaataaaa (instrumentatie Holograf pe fundal) :))
@N.A.: ei, stii doar ce gentilom e Julius cu
cartofoarelereprezentantele secsului frumosnu ne-a spus dar sigur si-o fi cerut si scuze ca n-a putut cumpara toata gramada de cartofi stricati
@RoseN: lUbenita 😛
@Cristina Ș.: Corect e pepene rosu, asa cum a scris olteanul pe verso.
Dar ma întreb oare daca olteanul era oltean cu adevarat sau fusese “denaturat” de spiritul german satmarean, normal ar fi trebuit sa scrie pe o parte: “Pepene rosu 1 leu / kg” si pe cealalata “Görögdinnye 2 lei / kg”.
@Alt Marian: Poate “lűbeniczà 2 lei/kg”! :))
@Alt Marian: Tizule, era oltean adevărat, de Dăbuleni, că pe ăştia mi-i recunosc de la o [tarla de pepeni-bostănărie] poştă.
Domnule Julius, acum TREBUIE să ne povestiţi şi ceva cu LUBENIŢE. Pardon, pepeni.
@Dan1: >:D< :-*
Maaa,voi chiar credeti ca a fost jul la piata?! =))