Ina_adevărata

S-au așezat confortabil în ușa garajului și își trec sticla de tărie de la unul la altul. Sunt mereu aceiași trei amici, obișnuiți să se adune “la garaj”, în jurul unei sticle de tărie.

– Eu nu stau mult azi, zice unul, după ce au terminat de comentat știrile. E ziua soacră-mii, i-am promis nevestii că mergem pe la ea.
– Aaaa, să-ți trăiască, lasă că o sărbătorim aicea!, se bucură unul de pretext.
– Nu se poate. Aniversările se sărbătoresc în familie!
– Hai noroc, sănătate soacră-tii!
– Mda.

Își mai trec sticla o dată, în tăcere. Conversația lâncezește. Unul dintre ei începe să povestească ceva de un nepot, ceilalți se prefac vag interesați.

– Ce faci, Cutărică?, întreabă un cunoscut aflat în trecere.
– Ia, pe-aici pe la garaj, cu băieții! Nu guști o pălincă? E ziua soacră-mii!
– Nu, trebuie să… (pretext neinteligibil). Să-ți trăiască, să fie sănătoasă!
– Mdea…

Amicii simt că omul e indispus; probabil refuzul trecătorului de a sărbători cu el l-a deranjat, așa că schimbă vorba și dau grăbiți sticla din mână-n mână. Unul dintre ei începe să povestească ceva pe un ton scăzut, după care izbucnesc hohote groase.

– Și erau numai negrese! Tot filmul a fost numai cu negrese! încheie el cu voce tare, râzând. Ceilalți râd copios, s-au dezmorțit; sticla se mișcă mai cu spor.

– Eu t’ebuie să p’ec. Mă ‘uc la soac’ă-mea, își amintește peste o vreme ginerele sărbătoritei.
– Auzi, da’ cadou i-ai luat? Du-i și tu o sticluță de parfum, ceva!
– O stic’uță de ot’avă, poate!
-Hăhăhăhă!
– Hăhăăăhăhăăăă!
-‘Ai no’oc!
– Să-i dea D-zeu sănătate soac’ă-tii!
– Ei, na! se îmbufnează ginerele.

Începe să plouă.

– ‘Ai să me’gem, că plouă. Io mă duc la soac’ă-mea!
– ‘Ai no’oc! Da’ te duci pe ploaie? Mai bine să’băto’im aicea!
– Nu se poate. Anive’să’ile se pet’ec în fami’ie! ‘Ai no’oc!

Scăunelele se trag înăuntru. Conversația nu se mai aude; din când în când, hohote de râs răzbat prin ropotul ploii. Într-adevăr, ploaia nu durează mult și scăunelele reapar în ușa garajului.

– E ziua soac’ă-mii- își amintește într-un târziu ginerică. T’ebuie să p’ec.
– Băăă, da’ ce m-ai ene’vat azi cu soac’ă-ta asta! Nici nu te-ai dus, nici nu am să’băto’it și noi aicea!

Omul e nervos, mai degrabă, pentru că s-a golit sticla. Toți se ridică greoi, dezamăgiți de încăpățânarea amicului de a nu sărbători cu ei. Întunericul se lasă peste cartier. Băieții se despart clătinându-se, în timp ce fericitul ginere mormăie:

– Mă duc, uite-acuma mă duc. ‘cea că dă un vin de ziua ei. Anive’să’ile se să’băto’esc în fami’ie!