Mimă cu pisici, mămici şi tătici
Ina_adevărata
E o fetiță pufoasă de doi ani, fiica unui fericit cuplu de români stabiliți în Germania. Vara e în toi și familia e în concediu la rudele din România. Doia (o cheamă Dora, dar deocamdată nu se descurcă prea bine cu r-ul) e încântată de România, spre deosebire de locuitorii înșiși ai acestei fascinante țări: România e o curte cu multă iarbă, râu în spatele curții, grămezi de prăjituri aduse la nesfârșit de rubedenii pupăcioase (mă rog, asta e partea neplăcută, dar o fetiță de doi ani înțelege deja că, dacă vrei prăjituri, trebuie să lași și tu de la tine) și – ce e mai important – România înseamnă existența lui Pițu. Pițu e un motan negru, care a depășit deja faza de negare și pe cea de revoltă, iar acum suportă resemnat atențiile Doiei.
Familia își petrece seara de august la țară, unde fiecare își poate găsi oricând ceva de făcut. De exemplu, tăticul Doiei are mereu ceva de meșterit la mașina aia, chiar dacă ai crede că un naturalizat neamț ar fi trebuit să depășească obsesia Daciei 1300 din momentul în care a putut dispune de un Opel. Tati meșterește la mașină, portbagajul e deschis ca să nu-l încurce pe tati, iar Doia stă comod în portbagaj, împreună cu Pițu.
Doia privește cu atenție becul aprins al portbagajului, iar Pițu o privește cu atenție pe Doia.Doia își coboară privirea spre Pițu, apoi arată cu mîna spre bec și spune clar: “Lampe!”. Pițu o privește înțelegător.
Doia arată iar spre bec, apoi privește motanul, repetând foarte clar: “Lam-pe!” Pițu nu o contrazice. Doia îl privește iritată pe Pițu și zice cu mânuța spre bec, privindu-l în ochii galbeni: “Laam-pe!” Pițu continuă să stea liniștit pe coadă, privind-o cu solicitudine. “LAAAAMPEEEE!” îi strigă Doia motanului, arătîndu-i nervoasă becul. Pițu înțelege că lucrurile tind să devină periculoase și o șterge.
Doia se pune pe urlat, indicând în direcția în care se evaporase motanul și de unde tocmai venea, îngrijorat, tati: “nu vleaaaaa spuuuuneeee!”.
Mami abandonează plăcuta pălăvrăgeală cu Onkel și devine atentă la scenă. Când și-a făcut o idee, explodează către tati: “Chiar nu poți să îi dai și tu puțină atenție copilului, când ți-o cere?! Era chiar așa de greu să povestești un pic cu ea? Nu pot să am și eu o clipă de liniște? Nu a cerut fata nimic, decât să vorbești un pic cu ea, chiar nu ești în stare?!” etc etc etc.
Era un banc: Un mecanic de ocazie surubarea la masina si un cal langa el ii spune “Vezi ca-i de la carburator”. Omul stupefiat se adreseaza carutasului “Domle calul tau vorbeste, mi-a spus ca-i de la carburator”. “Nu-l baga in seama, ii spune carutasul, nu se pricepe la mecanica”. 😀
Asta-mi aduce aminte de un banc cu unul care bate la o poarta si vine câinele la gard, se ridica-n doua picioare si-i spune “Stapânu’ nu-i acasa!”. Bietul om lesina; când îsi revine întreaba câinele “Da’ tu de ce nu latri?” “Ca sa nu te sperii!”
Mai era un banc, da’ l-am uitat.
Câte un like la toată lumea.
Si de la mine! 🙂
Azi ma simt generoasa!
@Ana: Si eu stiam bancul ala.
@Ana & @Victor: Asta?
Pentru ca nu au stiut exact care este traditia de Halloween, multi români au taiat porcul…
Sigur nu-s un cuplu fericiti de romani daca-s stabiliti in Germania.
@Dan1: Nope! Asta:”Sigur nu-s un cuplu FERICITI de romani daca-s stabiliti in Germania.” 😀
@Dan1: probabil … după listă?
Era bancul cu tipul care pune pariu cu colegii din bar ca Azorel poate vorbi, si il intreaba cum se cheama chestia aia de se pune calului pe cap, iar cainele raspunde “Ham”. Bineinteles ca nu se pune ca si vorbit, tipul pierde pariul, iese nervos si incepe sa bata cainele, care, ferindu-se, speriat, il intreaba: :Ce ma, trebuia sa zic capastru??”
Ma simt solidar cu tipul, cu diferenta ca eu mesteresc la computador:)
Si Pitu ala ce nesuferit, parca era mare lucru sa spuna si el Lampe…
In locul fetitei nu as mai vorbi nici eu, ca de ce sa fie doar puii de oameni obligati sa invete sa vorbeasca?
La concursul asta cu pisici, trebuie sa ghicim ce mima Pitu sau fetita? Ca parintii sigur mimau un ” fericit cuplu de români stabiliți în Germania”. Sper ca macar de data asta sa castig niste felicitari calduroase ca la mine nu s-a dat drumul la caldura 🙁
@coradob: Pai daca nu vorbea germana..
Veronica.
E simplu, Do”ia mima uraganul Sandy, Piţu mima El Fugitivo, iar părinţii se mimau pe ei înşişi. Sau varianta Alecsei
@alecsa: felicitari calduroase, tu ti-ai adus aminte prima ca e concurs de mima cu pisici 🙂
@Cristina Ş.: Eu nu am vazut nicaieri sintagma “concurs”. 😛
@Cristi: “concurs” e deja, pe acest site, redundant de sinonim la manarie asa ca autorul a renunțat =))
@alecsa: Exact, daca il lua pe romaneste, sunt sigura ca motanul ar fi fost mai cooperant.. :))
motanul e de vina ca, dupa ce ca nu a avut amabilitatea de purta un dialog constructiv cu plodul, a mai si tulit-o in directia din care venea tati. asa ca mami a inteles altceva si a devenit polizor…
Acuma, daca stau bine si ma gandesc, e si vina proprietarilor motanului, ca-l lasa sa stea asa, needucat..
Inimaginabila impertinenta de a deranja un barbat ce mestereste la masina lui… e ca si cum ai intrerupe un preot in timpul slujbei 🙂
Tocmai bancul cel mai bun nu-l stiti ?!
Cica vine un ventriloc la un taran si zice:
– Bade eu pot vorbi cu cainele tau.
– Ba nu te cred, zice omu.
– Uite, zice cainele tau ca il bati, il tii in lanz si ii dai sa manance numai paine muita in apa, cu ceva resturi.
– Ptiu, drace ! zice omul …
– Hai ca vorbesc si cu calul …
– S-o vad si pe asta, zice taranul.
– Uite, zice calul ca il pui sa munceasca toata ziua, ca il bati cu biciul si ca ii dai sa manace doar fan.
– Maaare minune, dom’le ! da’ cum faci ?!
– UIte, daca vrei, vorbesc si cu capra …
– Lasa-ma, dom’le ?! aia-i o mincinoasa …