Postul nu e post destul

Cu hoţii la lucru

Alina C.

Experienţa mea cu hoţii este timpurie. Primul meu salariu a fost de un milion de lei (vechi) pentru întreaga lună. Am apucat să îmi fac abonament la autobuz pentru încă o lună şi apoi un hoţ, bun la suflet, m-a scutit de grija ce mă apăsa: cum voi trăi o lună din ce-a rămas?

La vreo două săptămâni după aceea, în timp ce aşteptam autobuzul din gară spre centru, cu treburile firmei, un alt hoţ mi-a făcut un buzunar larg la poşetă, de se vedeau şi firmiturile ultimului covrig. Înăuntru aveam doar o carte şi o grămădă de datorii. A plecat scârbit, iar eu am rămas şi fără poşetă, buzunarul ăla mare nu era deloc în ton cu moda.

Probabil că locul de muncă era de vină pentru invazia de ghinioane din viaţa mea, deci l-am schimbat. Noul loc de muncă era un internet-caffe care, deşi nu ştiam pe atunci, era tocmai în inima cartierului general al hoţilor de buzunare. În scurt timp, erau ca la ei acasă, dimineaţa când se trezeau îşi beau cafeaua la noi, plecau la „treabă”, iar spre seară, când era fluxul de clienţi continuu, nici nu mai plecau de la noi.

Niciunul nu fura pe cont propriu. Aveau şefi care îi racolau şi apoi deveneau un fel de sclavi scoşi la produs după bunul plac şi nevoile şefilor lor. Nu conta că erau duşi în centru, la turişti, sau la furat din autobuze; nu mergea niciunul de capul lui. Dacă aflau şefii lor că au fost la produs fără să le spună, nu-i mai vedea nimeni câteva zile. Dacă şefii primeau vreun pont de vreo petrecere cu baştani sau un autocar proaspăt de turişti străini, îşi ridicau acolitul direct din pat, din baie sau de la masă, fără discuţii. Să nu mai spuneţi că doar femeile au viaţă grea, în meserii ingrate.

Am făcut anunţuri de atenţionare a clienţilor să nu-şi lase bagajele nesupravegheate. Am lipit pe pereţi, pe uşi, am făcut screen-savere care întâmpinau fiecare client cu acelaşi mesaj.

Până la urmă, în ciuda bunăvoinţei mele, o clientă a făcut plângere că a fost jefuită cât timp eram ocupată cu serverul care picase. Nu am apucat să văd nimic, dar cine era să creadă asta? Păgubita era rudă cu un ştab de la poliţie, care a intrat în ei să rezolve problema.

Am fost chemată la poliţie să dau declaraţie, le-am explicat că am luat toate măsurile care mi-au stat în putere, că n-am avut cum să văd cine a fost. M-au pus oricum să mă uit în vreo două albume cu poze. Am rămas stupefiată. Deşi erau zeci de poze ale unor indivizi şi individe, nu apărea nici o faţă cunoscută. Şi ştiam cel puţin zece hoţi de buzunare din caffe-uri, plus vreo câteva grupuri de hoţi de autobuz, văzuţi ocazional.

Le-am şi spus, într-o manieră cuviincioasă, că baza lor de date e slăbuţă rău şi că dacă ar organiza flagrante cu poliţişti în civil, în caffe-uri şi autobuze, şi-ar dubla albumele. Iar locul meu de muncă ar fi mult mai sigur.

Erau convinşi că nu vreau să cooperez, m-au considerat vinovată până la proba contrarie. O să vă amuze probabil, dar a funcţionat, oarecum, această metodă. Cu următoarea ocazie când caffe-ul era plin, ştiam că hoţii, odată veniţi, nu vor pleca fără pradă, aşa că vorbisem din timp cu un prieten şi l-am anunţat pe chat să sune direct la poliţistul care se ocupa de caz, pe mobil. Să văd acum ce mare zmeu este domnul poliţist!

În mai puţin de un minut, au intrat în pas alergător doi jandarmi şi un agent. S-au uitat năuci la mine, eu la ei, apoi s-au dus în sală. I-au săltat rapid, pentru că băieţii tocmai operau şi aveau deja un portofel în plus în dotare.

A trebuit totuşi să dau cu subsemnatul, ca martor, însă am trecut doar că am fost prezentă în caffe atunci când agenţii au găsit un răufăcător cu mâna în buzunarul unei cliente. Eram nevinovată ca o fată mare în noaptea nunţii, însă începând de a doua zi n-am mai lucrat decât pe timpul zilei, mergând doar pe străzi foarte populate şi cu ochii cât cepele.

Am regretat fapta mea vitejească când cei doi hoţi luaţi pe sus de la noi, au venit după vreo săptămână să mă viziteze, la prima oră. Unul dintre ei avea mâna în ghips de când fusese chestionat de mascaţi, în duba lor, asupra faptelor sale reprobabile.

Bănuiau bine că n-avea cine altcineva să-i fi turnat atunci, dar partea bună e că nu mă mişcasem de la locul meu şi nu vorbisem cu nimeni. Pe lângă asta, aveam cea mai nevinovată şi convingătoare faţă din lume, ca şi cum integritatea mea fizică ar fi depins de asta. Aceste lucruri şi cele două cliente martore din caffe, i-au convins să dispară, după ce mi-au detaliat puţin în ce feluri s-au gândit la mine în ultima săptămână.

Fiindcă poliţia, chiar lucrând în condiţii de stres, nu reuşise să-i ţină mai mult de o săptămână departe de meseria lor cinstită, m-am lăsat şi eu păgubaşă de făcut fapte bune şi, după un binemeritat concediu de odihnă, m-am apucat de ceva mai uşor. De facultatea de silvicultură.

Share:

20 comments

  1. boemul 26 September, 2012 at 08:47

    deci ai trecut de la hoţi la braconieri? :))

  2. Dan1 26 September, 2012 at 08:58

    @boemul: Şi la urşi! =))

  3. unmihai 26 September, 2012 at 09:00

    @boemul:
    bine că ai bagat un comentariu că mă uitam ca broasca la sudură la cum arata saitu 😀

    @M3bis
    bagă default un prim comentariu gen: “Să scrie numa’ %autor_articol că el ştie!” până găseşti tagul ăla 🙂

  4. camionagiu 26 September, 2012 at 09:05

    Ce SIFOANE avem aici, aoleu, nu poti sa faci o manevra, o combinatie, un smen, o maradona de ei! Gabori pe cand bagati la scris?

  5. warlock 26 September, 2012 at 09:20

    Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita 🙂

  6. Fratele Andryusha 26 September, 2012 at 09:29

    De aia nu prea am făcut eu petreceri la viaţa mea, că nu-mi place să scol acoliţii nimănui de la masă sau, Doamne-fereşte, din baie. Vă daţi seama…

  7. Fratele Andryusha 26 September, 2012 at 09:47

    Cum decât niciun like? Unde e fanii Fratelui Andryusha?…

  8. JULIUS 26 September, 2012 at 09:50

    @Fratele Andryusha: aşa am zis şi eu când am verificat contul paypal =))

  9. Dan1 26 September, 2012 at 09:52

    @camionagiu: Aia nu stie sa scrie bre! Stie doar sa citeasca! =))

  10. Dan1 26 September, 2012 at 09:53

    @Fratele Andryusha: In Škode de diferite culori, Maria-ta! :))

  11. Fratele Andryusha 26 September, 2012 at 09:54

    @JULIUS: =)) Nu pot să cred… =))

  12. camionagiu 26 September, 2012 at 09:54

    @JULIUS: ai grije, poate rămâi şi fără acoperiş deasupra capului, tot plătind comision la verificarea contului

  13. Fratele Andryusha 26 September, 2012 at 09:55

    @Dan1: =)) Bine, bărbaţii înţeleg. Da’ doamnele?…

  14. geo 26 September, 2012 at 09:57

    @JULIUS: ce să iți fac eu dacă ai greșit strategia =)) asta cu contul de paypal trebuia introdusă de întâi aprilie =))

  15. Dan1 26 September, 2012 at 09:58

    @Fratele Andryusha: In… Peugeoturi verzi? :))

  16. Fratele Andryusha 26 September, 2012 at 10:02

    @Dan1: E sfârşitul lumii!

  17. Ina_adevarata 26 September, 2012 at 10:02

    Deci, Alina C. nu a fost în stare să păzească un Internet Cafe de treij’ de metri pătrați și și-a imaginat că poate păzi o pădure de treij’ de hectare. De-aia se fură pădurile în țara asta, că intră toate Alinele astea la Silvicultură!

  18. geo 26 September, 2012 at 11:12

    dacă nu avem de un donate măcar de un banc:
    Discutie pe un site de matrimoniale:
    – Sunt inalta frumoasa, desteapta…
    – Iti place sexul?
    – Bineinteles!
    – Faci 69?
    – Da, peste cateva saptamani!

  19. Alina C. 26 September, 2012 at 14:27

    @Ina_adevarata: M-am dus acolo că se intra fără examen, doar cu dosar. Eh, nu-i așa că ești mândră de mine?

  20. N.A. 26 September, 2012 at 15:26

    Deci acum nu trebuie sa te mai feresti decat de ursi! :))

Leave a reply