Mic ghid de comunicare cu arhitectul dumneavoastră
Fratele Andryusha
Pentru a veni în ajutorul celor aflaţi la prima întâlnire cu arhitectul (sau a doua, sau a treia, depinde până la a câta întâlnire ați scăpat fără să fiți omorât), m-am gândit să public un mic ghid al interacţiunii corecte cu reputatul specialist (să nu fim modești, frate Andryusha; poți să-ți spui direct „artist” – n. Julius). Cu ajutorul ghidului de mai jos, încercați să identificați cât mai corect tipul de client din care faceți parte și să vă purtați ca atare – asta vă va ajuta să vă prelungiți viața cu câteva luni, deși, ca să fiu sincer până la capăt cu dumneavoastră, asta depinde în bună măsură de temperamentul arhitectului.
Clientul desenator
E cel mai răspândit tip și este acel client care se prezintă în faţa arhitectului cu un desen executat pe o foaie matematică tip şcolar, conţinând o schiţă rudimentară a funcţionalului dorit şi, de ce nu?, chiar a faţadelor. De regulă, desenul va fi la scară, în acest scop fiind trasat, în partea superioară a paginii, un segment lung de 2 pătrăţele, însoţit de textul: „1 cm = 1 m”. Uneori, desenul este completat şi de menţiunea „distanţe interioare, fără a ţine cont de grosimea pereţilor” – informaţie preţioasă, care are darul de a ridica acest tip de client în ochii interlocutorului. Aflat în această situaţie, arhitectul va pricepe rapid că nu are rost să vină cu vreo contribuţie personală la proiectul dumneavoastră, astfel încât negocierea onorariului, a timpului de realizarea a proiectului precum şi alte câteva mărunţişuri, se va încheia avantajos de ambele părţi.
Clientul desenator timid
Este de fapt o subclasă mai rar răspândită a tipului de mai sus. E acel client care aduce propria schiţă pe foaie matematică, dar îşi însoţeşte desenul de declaraţia uşor stânjenită: „dacă aveţi dumneavoastră o idee mai bună…” . Declaraţie care nu face decât să complice inutil lucrurile, întrucât este evident că toate variantele pe care vi le va prezenta şi care vor diferi de cea a dumneavoastră vi se vor părea absolut oribile, riscând să deterioraţi iremediabil o relaţie începută altfel sub auspicii favorabile. Reţineţi, deci, că tipul numărul 2 este total contraproductiv.
Clientul modest și aplicat
Este acel tip de client care ştie foarte bine ce vrea: nimic prea somptuos, în schimb funcţional, modern, aerisit, cu o suprafaţă nu prea mare, întrucât se consideră o persoană modernă, de bun gust, raţională. „Maxim 100 – 110 metri pe nivel, fără farfastâcuri deosebite”, îşi va încheia clientul tip 3 lista doleanţelor, după care va adăuga: „dacă vreţi, ne suim în maşină şi vă duc să vedeţi cam ce-mi place mie, o bijuterie de casă, cochetă, drăguţă, aşa cum sunt sigur că-mi puteţi face şi dumneavoastră mie.” Arhitectul va sui fără să crâcnească în maşină şi, ajuns la faţa locului, va face eforturi susţinute să nu izbucnească la vederea căsoiului de 3 – 400 de metri pe nivel, cu 2 garaje, piscină şi terasă acoperită, cu coloane stil şi ancadramente înflorate care, într-adevăr, de pe dealul opus, pare o bijuterie mică, cochetă, pierdută în verdeaţă şi zâmbind enigmatic către Soare. Din modul în care veţi reuşi să-i daţi ulterior de înţeles că nu pricepeţi care e problema şi că luaţi refuzul de a proiecta ceva asemănător drept incompetenţă, va rezulta şi reuşita sau eşecul relaţiei cu arhitectul respectiv. Sau cu următorul, în mod evident.
Clientul superdocumentat
Vine la întâlnire însoţit de colecţia completă a revistelor „Casa Lux”, „Casa mea”, „Casa ta” şi aşa mai departe. Din teancurile lucioase, care fac biroul pe care sunt aşezate să se clatine, extrage cu dexteritate numerele care i-au mers la suflet şi prezintă, pe rând, arhitectului, detaliile decorative superbe pe care le are în vedere: „Îmi place porticul ăsta, combinat cu modelul ăsta de uşă. Culoarea casei îmi place aia, dar combinată cu puţin crem de acolo, iar acoperişul îl vreau mai înalt, ca aici, dar nu maro, ci roşu, din ţiglă, iar şemineul…” Acest tip de client se completează fericit cu tipul numărul 1, în sensul în care, printre teancurile de reviste glossy de kitsch-uri arhitecturale, reuşeşte să strecoare şi o schiţă de funcţional desenată pe hârtie, evident, matematică.
Combinaţia celor două tipuri dă naştere la un tip hibrid, de sine stătător, pe care îl putem denumi drept „client tip numărul 5”.
Clientul corporatist
Reprezintă varianta evoluată a clientului tip 5. Toată baza de date, adunată în ani grei de trudă de către tipul numărul 5, clientul corporatist o deţine în format digital, prin descărcarea informaţiilor valabile pe site-urile de specialitate gen „casamea.ro”, „casata.ro”, „casalux.ro”, etc. Prin urmare, schemele funcţionale nu vor mai fi redate pe hârtie matematică, ci scoase la imprimantă, iar detaliile arhitecturale urmărite vor fi reduse la minimul necesar, din dorinţa firească de a scuti cartuşul de la imprimantă. Progresul tehnologic are, şi în acest caz, avantaje evidente.
Clientul aparent băiat bun
Este, dacă putem spune aşa, tipul de client ideal. După o sumară explicitare a doleanţelor, posibilităţilor financiare şi a constrângerilor impuse de amplasamentul deţinut în proprietate, tipul de client băiat bun îşi va încheia discursul prin cuvintele: „ vă las toată libertatea, nu vă impun nimic, făceţi-mi o variantă aşa cum vedeţi dumneavoastră, am deplină încredere în viziunea dumneavoastră, etc.” La auzul acestor cuvinte, orice arhitect ar sări în picioare de bucurie şi mai că şi-ar îmbrăţişa interlocutorul, dacă experienţa acumulată în anii amari de exercitare a profesiei nu l-ar fi pregătit pentru inevitabilul:
Clientul remorcă
Tipul de client remorcă este un însoţitor nelipsit al tuturor tipurilor de mai sus, jucând rolul de inhibitor natural al oricăror pusee de iniţiativă ori creativitate personală. Funcţie de modul în care cele 7 tipuri de client interacţionează cu tipul de client remorcă, relaţia cu arhitectul va fi mai îndelungată sau mai scurtă, mai rodnică sau, dimpotrivă, mai săracă. După cum probabil aţi ghicit, tipul de client numărul 8 îl reprezintă consoarta fiecăruia dintre celelalte tipuri de client descrise. Relaţia ei cu arhitectul este de dominare totală sau, mai bine spus, de ignorare completă, întrucât nefericitul om nu va reuşi niciodată să producă ceva care să stârnească cât de cât aprecierea acestui tip de client. Apărând de regulă la a doua întâlnire, tipul de client remorcă are o viziune despre ceea ce urmează a se construi sau amenaja extrem de vie şi puternică. Deşi are dificultăţi evidente în a citi chiar şi un plan simplu, schiţat de tipul de client însoţitor, deşi nu are experienţa percepţiei spaţiului, a suprafeţei, a volumului, a relaţiilor dintre obiecte, clientul remorcă ştie foarte bine un lucru capital: nimic din ceea ce i se prezintă nu-i place, nu o mulţumeşte, nu o poate mulţumi în vreun fel, vreodată. Lucru absolut firesc, dacă ne gândim că proto-reprezentanta acestui tip de client – ne referim aici la Eva, soţia lui Adam – nu a fost mulţumită nici cu Paradisul creat de Dumnezeu şi a făcut tot posibilul să-şi scoată bărbatul din maghernița aia, până nu-i prinde pensia pe-acolo.
Bietele femei! La volan nu au ce căuta, acum nici la remorcă nu sunt văzute bine…
@Cms:
Crezi că ele (ne) văd mai bine?… :))
Auzi, ai numai clienti care vor vila? Apartamente de bloc nu stii sa faci? La parter mi-am cumparat 38mp de beton, poti sa desenezi un apartament mai mare, cam de 60-70 mp, cu macar 3 camere, piscina si/sau semineu, si-un balcon maaare. Si evident, camera copilului sa fie cat mai departe de restul casei, izolata fonic. Poti, poti? ;;)
O sa-ti mai scad din tarif, avem deja fundatia :))
Eu vreau o casa cu un nivel plus mansarda, acoperisul sa fie inalt cum am vazut eu la casele suedeze/norvegiene, in doua ape, sa aiba un sistem antiseismic, iti las libertatea sa alegi materialul peretilor, dar vezi cum alegi ca vreau sa fie racoare vara si iarna sa se incalzeasca incaperile usor, ferestrele sa fie mari, sunt iubitor de camere bine iluminate natural. Sa aiba un living, trei dormitoare, o biblioteca/birou si o bucatarie spatioasa. Langa casa mai vreau un corp de cladire, unde sa am o sera, o sala de forta, o camera pe post de atelier si o pivnita. Intre cele doua corpuri ai putea pune garajul. N-am foaie de matematica la mine ca ti-as fi aratat exact ce si cum.. =))
Cred că ai greşit puţin. “Remorca” e soţul, că nu cred să existe femeie care să nu preia frâiele contrucţiei unei case.:D
@Cici: Bine că m-ai anunţat că-mi scazi din tarif, că deja mă gândeam să investesc în nişte acţiuni Facebook… =))
@Ciprian: Încearcă pe foaie velină, dacă greşeşti, mai vedem noi ce şi cum. :))
@sebra: Nici eu n-am văzut… 🙁
da, stiu, doar clientii sunt de vina pentru monstruozitatile pe care le vezi in Cluj si alte orase:)
@Sanda: La nivel de case particulare… cam da.
Încă n-am avut de-a face cu arhitecţi români, dar după textul ăsta am impresia că mulţi dintre ei sunt neamuri cu Buonarroti.
@Fratele Andryusha:
Păi e normal, altfel toate casele ar avea un living maaare jos cu un bar şi mai mare într-un colţ cu o canapea pe mijloc în faţa unui perete pe care se va agăţa o plasmă maaare. Deci un perete rezistent să nu-i pice plasma.
Nu te pot contrazice ca nu ma pricep, dar pot sa ma minunez de ceea ce vad in Cluj.
Exista o explicatie?
Eu cred ca tot arhitectii care lasa stacheta jos de dragul banilor sunt de vina, in felul asta clientii isi impun prostul gust si se vede rezultatul.
PS. Sa ma iertati ca-s la subiect, promit sa nu mai fac:)
@sebra: Eu nu am vazut femeie care sa nu-si trimita consortul prima data la intalnirile tehnice cu expresia faimoasa “eu sa le fac pe toate in casa asta”. Dupa care la a doua intalnire cu arhitectul/inginerul/meseriasul merge si ea cu expresia la fel de faimoasa “merg si eu ca tu nu esti in stare de nimic”. 😀
@sebra: Ai fi surprinsă că nu-i chiar aşa. 😉
@Sanda: Nu ştiu, nu sunt din Cluj. 😀
@Cristi:
Consortul trebuie să se ocupe la urmă de unele detalii, cum ar fi plata.
@sebra: De singurul detaliu numit “plata”.
S-a inventat si un program web , http://floorplanner.com , pentru clientii uber-corporatisti 🙂
@Andrei: Da, da, ăsta ne mai lipsea! =))
@Cristi:
Mai sunt şi alte detalii: transportul materialelor, returnarea ălora la care doamna s-a răzgândit…da’ am zis să nu mai dau idei la doamnele de pe aici. 😀
Clientul 8 poate fi inlocuit de clientul 9, numit “client barja”, pt cuplorile gay. Acesta se va simti impins de la spate sa-si spuna si el parerea insa nu il va asculta nimeni din simplul motiv ca este doar un (incur)ca-lume…
@sebra: Ohh da, ai dreptate, returnarea produselor la care doamna s-a razgandit e cireasa de pe tort intr-o relatie. X-(
Eu si cu barbati-miu era sa divortam cand sa ne facem mobila. Ne certam la cutite pentru orice, de la nuanta perdelelor pana la ultimul obiect de mobilier. Daca mai trebuia sa cadem de acord si asupra unei constructii, ajungeam la stirile de la ora 5! :))
Să nu uităm că şi soacra are ceva de spus. Casa trebuie să aibă din start o cameră în plus pentru când vine mă-sa şi dacă se poate cât mai aproape de dormitorul conjugal, să nu stea mămicuţa izolată, să nu se simtă stingheră în casă. Dar soţul trebuie să aibă grijă ca soacra să aibă în cameră tot timpul candela aprinsă pe durata şederii şi două garoafe în vază.
@Ciprian: Si o lumanare, preventiv, sa nu moara fara lumanare. =))
@Cristi:
Da, da, da…mai ales când doamna descoperă fainţa “returnată” întrun colţ în garaj.
@N.A.: Nu mai bine angajaţi un arhitect şi săreaţi la gâtul lui?… =))
Pare scump, dar poate fi extrem de distractiv şi relaxant, să ştii… =)) =))
Sper să reuşesc să mă abţin de la a povesti şi eu ce tipuri de arhitecţi îmi vin la cabinetul de psihoterapie. Că toţi, fără excepţie, vă credeţi mult mai deştepţi decât hoţul ăla de Patriciu şi numai moralitatea înaltă vă face să nu vă pretaţi la lucruri care v-ar putea propulsa în 1 an, maxim 2, în topul bogătaşilor.
Şi roagă-te Frate Andryusha să nu câştig premiul cel mare la loto, că te pun să-mi faci casă cum trebuie: nu suport marmura şi inoxul, sunt pentru momârlanii care au dat de bani printre căpşuni, dar nici lemnul nu vreau să scârţâie dupa 30 de ani, grijă mare.
constructori rataţi
@Camionagiu: După ce câştigi la loto şi-mi trimiţi comanda, o aştept pe doamna Camionagiu pentru o discuţie serioasă… =))
@Fratele Andryusha: da te descarcași nu gluma, dacă încă nu te simți ok vorbim cu nea’ Julica ca sigur știe el vreo doi sau trei psihiatrii … :))
@Fratele Andryusha: Ar trebui sa stea la coada, am fi ocupati sa ne luam unul altuia gaturile. :)) Nu am putea sa cadem noi de acord, ce sa-i mai ceri si arhitectului…
@Fratele Andryusha: Sotia e cu stilul brancovenesc (probabil o sa-ti puna pe masa o poza cu Palatul Mogosoaia), sa dea naiba sa-mi faci vreo vechitura de aia si mica pe deasupra.
BONUS
Vreau o bijuterie de bun gust ca in superba localitate CERTEZE
@Camionagiu: De bun gust şi mică, până în 100 de metri pătraţi pe nivel, da?… =))
@geo: Mă simt excelent, mai ales că am loat şi doişpe laikuri pe FB, ce mi-aş putea dori mai mult pă ziua dă azi?… =)) =))
@N.A.: Cum? Păi el e vinovat că nuanţa ta nu-i place soţului, că umbra nu cade bine pe perete, că gresia aia care v-a plăcut nu e pe stoc sau, dacă e pe stoc, e prea scumpă, ş.a.m.d. Tot eu să vă învăţ?… =))
Bine ca nu exista clientul tip “Gigi-contra”! Sau exista? :))
@Dan1: Ohoho! =))
@Fratele Andryusha: Mai ales ca eu ma razgandesc foarte des, ce mi-a placut ieri mi se pare oribil azi! =))
Cel mai mișto e, Frate Andryusha, cînd te înțelegi cu soțul rapid pe prima soluție și, pe cînd deja ai printat proiectul pentru autorizație, apare Ea. Evident, “ei s-au mai gîndit” și ar vrea cîteva mici modificări: intrarea să fie pe partea cealaltă, să le faci și o mică mansardă, să muți bucătăria dincolo, iar peretele ăsta să fie curb.
Și mai e ăla care modifică de 10 ori soluțiile convenite și, cînd îi zici că te-ai mai ocupa și de altceva și că ar trebui să pregătească o mică sumă suplimentară pentru modificări, sare ca ars: “nu! ne-am înțeles la niște bani, așa rămîne! Știam eu că toți sînteți niște hoți!”
@Sanda:
Arhitecții sînt oameni ca toți oamenii. Atunci cînd 80% dintre clienți sînt slab educați estetic, au modele proaste și își impun vehement dorințele, arhitectul reacționează ca un om. Unii cedează mai ușor, alții mai greu, iar un procent extrem de mic- deloc. Depinde de cît rezistă nervos arhitectul în fața teancului de facturi neachitate, de cîți bani îi trebuie pentru tratamentul mamei, de cîte îi trebuie copilului la școală etc. Nu poți avea pretenția ca arhitectul să fie ultima redută înaintea prostului gust general, pentru că are exact aceleași nevoi ca și tine. Așa cum nu toți medicii sînt niște îngeri salvatori și nu toți profesorii sînt niște apostoli, nici arhitecții nu sînt niște salvatori ai spațiului public.
@Ina_adevarata: Eu nici nu mai îndrăznesc să cer bani în plus pe modificări. Zic “merci” dacă omul plăteşte suma convenită, că doar nu e vina lui că Adam a început să se simtă singur în Paradis… =)) =))
P.S.: evident, dacă omul şi nevasta încep să sară calul, îi abandonez, sub pretextul că nu mă simt suficient de pregătit profesional pentru standardele lor…
@Ina_adevarata: Aşa.
De fapt, asta am încercat şi eu să sugerez cu textuleţul meu, dar slabele-mi calităţi literare… (Bine, eu am şi chiulit în prostie la orele de literatură… =)) )
@Fratele Andryusha: Nuuu, ca se cearta si ce arhitect sa aleaga.:))
P.S.1 fara nici un apropo, cunosc o arhitecta in orasul meu de bastina care este o betivanca de mare clasa. =))
P.S.2 Sefa mea s-a maritat cu arhitectul la care a ajuns. Aviz amatoarelor. :))
@Cristi: , @N.A.: =)) =))
E adevarat ca travertinul e la moda?
@Fratele Andryusha: imi inchipui ca un arhitect nu are deloc viata usoara in Romania. In afara de tipurile de clienti prezentate, arhitectul mai are de “comunicat” si cu firma de constructii, tocmita de clientul cu pricina, pe principiul “cum e turcul – si pistolul”.
i-o zici din prima p-aia cu “arhitectul e un tip insuficient de talentat pentru a fi sculptor ” :))
@Lecteriţa: Depinde de ce scrie în numărul curent al revistei Casa mea, Casa ta, Casa lux, etc. A, şi pe site-urile aferente, desigur… :))
@sendroiu: Cel mai mişto e tipul de constructor “care are şi el idei, poate veni cu o sugestie, că are experienţă…” Şi se uită la tine împungându-te cu privirea şi aşteptând să-l contrazici. Şi da, din păcate, pentru că el operează lucrurile voluminoase de pe şantier şi are o echipă de muncitori în spate pe când arhitectul e, de regulă, singur, beneficiarii tind să-i privească cu mai mult respect, ca pe oameni serioşi, nu nişte scârţa-scârţa pe hârtie… =))
@Fratele Andryusha: dap, dar baiatul lui Erbasu mi-ar face casa in 2 saptamani, tu in 3 nici nu te decizi cu ce rotring sa faci fondul!!!
@Camionagiu: Ce rotring care rotring bre, o scoate la imprimanta câstigata de la Cartusel! :))
@Camionagiu: A fost deja extragerea?… =))
@Fratele Andryusha: Tatal meu e constructor. Unul bun, care a construit la viata lui de la sisteme de irigatii, la blocuri, case etc. Dar, cum spuneai si tu, sufera si el de datul cu parerea, plus ca nu recunoaste nici mort ca altul are idei/argumente mai bune decat ale lui. Drept pentru care i-am promis solemn, ca atunci cand voi castiga la loto, nu va sti nici macar localitalea in care imi voi construi casa, ca sa nu mai vorbim de loc.
Grea meserie ti-ai mai ales Frate…. Uite ce bine e de Mogul : Notiunea de salariu sau factura nici macar nu o cunoaste, faima si succes in tara si peste hotare , recunostinta vesnica din parea cititorilor ! Ce mai vrei ……
😀
@lulu: Sper că ai să-i comunici măcar continentul, că de restul se ocupă el, constructorii sunt firi tenace… =))
@ela: Eu nu mai vreau nimic, creditorii trag de uşă… =)) =))
@Fratele Andryusha: cel mai frecvent intalnit tip de “sef de santier cu experienta” e ala care vine cu fraze de genul: “fereastra asta io zic s-o facem rotunda: am mai facut una asa pentru un client si a fost foarte multumit” :))
@sendroiu: Pe primul şantier pe care am fost am întâlnit expresia “romanată”, “facem o romanată”. Eu aveam în schiţă o boltă – un gol de trecere arcuit în partea de sus şi mă chinuiam să-mi imaginez ce-o fi aia “romanată”. Până la urmă le-am întins hârtia meşterilor şi le-am spus: faceţi, vă rog, ca aici. Da, sigur – mi-a răspuns meşterul, încântat. Facem o romanată! =))
@Fratele Andryusha:
Sper ca ti-ai construit casa cu 2 intrari 😀
@ela: Nope. Deocamdată stau la bloc şi plătesc rate la teren… :))
@Fratele Andryusha: Neeee, ma descurc eu cumva, ca unele(muulte) “calitati” le-am mostenit de la el 😀
@sendroiu: Da, da ala-i tata. :))
frate Andryusha, ești și fraier, stai la mâna clienților. ia pune tu mâna de fă un proiect frumos de modificări la Palat, cu mai mulți lei de ipsos și niște grifoni de alabastru, și du-te cu el la nea Gigi.
As vrea sa merg sa-mi faca o casuta Fratele :). Iar dupa ce prezinta solutia, sa zic: “Totusi, parca ideea Inei e mai lucrata, mai expresiva, mai.. vie” :))
@JULIUS: =)) =))
@ionut: A, deci faci licitație, nu?… =))
@JULIUS: Si niste termopane brâncovenesti! =))
@ionut: Neah, ii contractezi pe amandoi si-i lasi sa se certe intre ei! :))
@N.A.: Sa se decida fatada in urma unei liniute sau a like-urilor de pe dc..? :))
@Fratele Andryusha: Pentru PUZ, fac orice :))
@Dan1: asta e bestiala cu termopane Brancovenesti … da vezi sa fie lățimea cât la o poarta de hochei sa apere și Tatarusanu :))
@ionut:
Eu n-am stampila de urbanist, n-am luat-o si pe aceea,am zis sa fiu modest. .
@Fratele Andryusha: Bine ca nu a spus “latinata”ca presupun ca de la romani provine denumirea. 🙂
noah ca am si eu 2 prieteni arhitecti.. le-am cerut o parere, unul mi-a trimis intregul CV (pompos de altfel) in word…. fara nicio legatura cu ce-l rugasem iar celalalt la optiunea “FARA DUNGI” mi-a dat 3 variante cu dungi mai groase sau mai subtiri….vina mea. trebuia programare si plata cash :))
@Camelia:
Trebuia sa intri pe biacad.ro,acolo consultanta e gratuita…
@Fratele Andryusha: neeeeh imi place sa vorbesc cu oameni:) mai ales de-aia care stiu mai multe decat mine 🙂 mai ales ca eu sunt stresul in persoana 😀
@Ionut, io am stampila de urbanist! Pick me! =))
E in regula sa ii zici oricaruia dintre noi “imi place mai mult solutia celuilalt”, dar ar fi frumos sa platesti deranjul si osteneala fiecaruia, pentru solutiile initiale. Ei? Platesti? Stiam eu…Toti sinteti la fel 🙂
@Ina_adevarata: Intotdeauna platesc :))
Domnu’ Arhitect, io vreau o locuinţă micuţă, cu un salonaş în care să încapă 2 canapele, o masă pentru 6 persoane şi un spaţiu retras pentru un birouaş de max. 1 mp şi cu spaţiu comun cu o bucătărioară mititică, dar complet dotată. Două dormitoare pentru 2 persoane fiecare şi o cameră de baie doar să încapă wc-ul, chiuveta şi duşul. Să aibă şi o terasă nu foarte mare cu vedere la apă.
Am făcut şi o schiţă dacă vă foloseşte.
@serban: E pe foaie matematică?… 😀
@Fratele Andryusha: Nu, e pe monitor, pentru corporatişti, aşa…
Am modificat un pic planul, am renunţat la birouaş dar am pus şi al treilea dormitor, că zice nevastă-mea că poate avem mai mulţi oaspeţi.
Clientul desenator si clientul desenator timid sunt cei mai raspanditi. Mai ales ca romunul este foarte talentat si se pricepe la TOATE.
Dragi clienti nu va opriti sa desaenati ca e pacat……. :)) Dar sper totusi sa renuntati………:)
@serban: Nu merge linkul, mie-mi apare “forbidden”…
Mie-mi merge.
Încearcă alt browser. >:)
În clar, linkul e:
http://www.navis-yacht-charter.com/upload/iblock/049/yacht-charter-croatia-sailing-croatia-Bavaria-35-cruiser-layout.jpg
@serban: Mişto plan. Faţade n-ai?… :))
@Fratele Andryusha: Am randat şi o imagine de exterior. Varianta cu două dormitoare dar cu birouaş. Am pus şi planul.
http://www.islandcruising.com/fleet/specs/34-bavaria.jpg
@serban: Tot “forbidden”. Eu folosesc Mozzila si nu merge, Fratele Andryusha stie toata lumea ce browser foloseste si la fel nu merge, sper ca nu ne obligi sa folosim Internet Explorer :)).
@serban: Mişto imagine. Mai ales podul ăla mansardat, e o bijuterie! :))
Sims 3 rulz!!!
@Cristi: O fi de la servăru’ lor. Am obţinut şi eu un Forbidden dar am insistat (un Enter pe aceeaşi adresă) şi a vrut.
@Stephanie: Alături. :))
@Frere Adnryusha @Ina adevărata: șiii… sunteți în stare să faceți singuri-singurei un amărât de plan de armare, niște calcule de rezistență, nimicuri d-astea, și voi vă concentrați pe esențial: lei de ipsos, arcade la ferestre, tavane gotice, etc??? 😀
sau trebuie să le facă altcineva, că dacă vă bazați pe voi, ajungeți ca Meșterul Manole!!! :>
@mifty: Alea le face inginerul de structură, coane Mifty, adică alt politehnist. 😉 :))
@serban:
P.O.T.-ul e cam mic la locuința asta, domnu’ Șerban. Nu știu, să vedem ce zice P.U.G.-ul despre asta…Sau mai bine- nu aveți o pilă prin primărie?
@Fratele Andryusha: aha! 😛
bănuiesc că bănuiești cam ce meserie aș putea avea, eh??? >:)
@mifty:
Calculele le face politehnistul, așa cum zicea onorabilul meu coleg, d. Andryusha. Dar leii!!! Cum să facă un inginer niște lei de ipsos, domnule?! Păi, dacă îi zic să facă el și leii, mă sună a doua zi: “doamna arhitect, dar coama leului nu o pot arma cu fier de 6, trebe musai fier de 8, dacă vreți să fluture în vînt!”
@Ina_adevarata: … care dracu e tâmpitul ăla care să se apuce de armat coama leului??? =))
un absolvent de spiru, cumva??? ;))
btw, io zic să fiți atent ce facultate anume a făcut politehnistul cela…
dacă a băgat ceva IF/DR, ați cam pus-o!!! 😛
@mifty: Nu prea, sincer să fiu… am constatat doar că te pricepi la calculatoare şi mahomedanism … :))
Bă, știți textele alea luate de pe bloguri și care ajung să circule pe mail-uri, fără să li se mai știe autorii?
Tocmai primii pe mail textul de față, gen “trebuie neaparat sa citesti asta” =))
@Ina_adevarata: Nu mă-nnebuni, soro! =)) =))
@Fratele Andryusha:
Vorbesc serios =)) Esti scriitorul preferat al arhitectilor din tara asta, Frate =))
@Ina_adevarata: Să-mi deschid şi eu căsuţa, poate l-am primit şi eu. =))
@mifty: Bre mifty, sper din tot sufletu’ ca nu facusi Constructiile la Politehnica din Cluj, ca altii, se stie ei! =))
Spune-mi ca facusi Electronica!
Frate Andryusha, mi s-a aprins o scanteiuta cand am citit titlul ultimei categorii, cum ca s-ar referi la femei!:D
Acuma, nu sunt remorca nimanui, si daca va fi cazul sa-mi fac casa, am sa merg singura la arhitect, dar ma doare ca te legi constant, da’ constant, de reprezentantele sexului frumos!:D
@ErRon:
Lasă, îți fac io casa. Îs mai aproape de Cluuj decît domnul autor și am și mașină. Dacă îmi pui la dispoziție un loc de parcare laaaarg (așa cam cît trei normale), vin eu la Cluuj să discutăm. (Așa, Frate Andryusha, mai zi-i, că uite-așa trag eu spre mine clientela feminină!)
P.S. Nu, nu parchez decît pe un loc. Ălelalte două îmi trebuie pentru manevre la ieșirea din parcare.
@Ina_adevarata: Multumesc, multumesc! Mai am de asteptat doar sa moara un unchi, ca in viata fiind nu vrea sa ne impartim terenul mostenit in comun!:D
Loc de parcare, cat vrei, acolo, la mosie, unde-mi trebe casa!
Pana si eu pot sa-mi parchez si sa-mi intorc limuzina mea A class ca pe vremea colectivului era acolo parkingul pentru tractoare, combine si remorci!:D
Subtil, @ErRon: , subtil. Că frumuseţea… îi trecătoare. :))
P.S.: Titulaturile categoriilor de clienţi le-a dat Julius, eu le denumisem mai ştiinţific: tip 1, tip 2, etc. 😉
@Cici: daca ai deja fundatia, termina casa asa cum ai inceput-o, adica de unul singur.
@Ciprian: nu merge
@Ina_adevarata: mai e clientul care dupa ce s-a razgandit de zece ori si te-a pus sa modifici proiectul tot de atatea ori, iti spune ca de fapt nu mai vrea sa construiasca nimic, pentru ca nu ii ajung banii, si nici nu iti plateste nimic pentru tot ce ai facut pentru el pana atunci.
@Andreea: sigur nu e vorba despre cliente? 🙂